Antreprenor

„Este momentul ca, o dată pentru totdeauna, să aşezăm nevoile micilor întreprinderi în prim planul politicilor UE.“ (Günter Verheugen, Vice-Preşedinte al Comisiei Europene, Comisar pentru Întreprinderi şi Industrie)

Adevăraţii antreprenori nu defilează în limuzine de lux pentru reviste mondene. Adevăraţii antreprenori nu au timp să alimenteze cu cancanuri studiourile televiziunilor de divertisment şi paginile tabloidelor. Nu au disponibilitatea de a poza în VIP-uri şi nu le place, nu ştiu sau nu vor să vorbească în public. Iar atunci când consideră necesar să iasă la tribună pentru a-şi susţine cauza, nu beneficiază de pagini întregi de interviuri sau de portretele full page ale clienţilor favoriţi ai revistelor glossy de business.

Adevăraţii antreprenori nu fac parte dintre eroii oficiali ai cetăţii. Nu sunt invitaţi la negocieri atunci când legiuitorii le reglementează drepturile şi obligaţiile, nu au acces la culisele administraţiei şi nici la pârghiile obscure ale lobby-ului local care le pot aşeza lumea la picioare. Ei nu sponsorizează partide politice şi nici nu negociază bunăvoinţa presei cumpărând PR şi publicitate. Nu fac acte de filantropie în faţa camerelor de luat vederi şi nu îşi doresc simpatia galeriilor şi nici adoraţia credincioşilor.

Ei construiesc. De ei, nu de politicieni, depind slujbele a sute de mii oameni şi bunăstarea a nenumărate comunităţi. De îndârjirea cu care îşi urmează visurile, de încăpăţânarea lor nesăbuită de a trăi independenţi şi mai bine într-o societate croită parcă pentru a ne uniformiza şi pentru a descuraja iniţiativa privată; de îndrăzneala provocatoare cu care cred în ei înşişi într-o lume care nu i-a învăţat decât să se teamă şi să se supună obedient; de toate acestea, nu de partide şi guverne, depinde ca promisiunile schimbării să devină schimbare, iar principiile generoase ale democraţiei să se regăsească în şanse şi oportunităţi egale, care să aducă tuturor o viaţă normală.

La 20 de ani după ‘89, rolul social şi economic jucat de antreprenori rămâne prea puţin înţeles, aproape deloc recunoscut public şi deloc luat în considerare în politicile publice. Guvernele postdecembriste i-au idolatrizat pe aşa-numiţii investitori strategici, au răsfăţat cu privatizări şi facilităţi discutabile mari companii occidentale, au făcut concesii, uneori scandaloase şi contrare principiilor pieţei libere şi intereselor consumatorilor, unor corporaţii care au monopolizat pieţe întregi, ignorându-i, pe de altă parte, pe micii întreprinzători, cei care au jucat rolul principal în tranziţia la economia de piaţă şi unul dintre cele mai importante roluri în schimbarea socială în perioada postdecembristă.

În schimb, de ani buni, la nivelul Uniunii Europene se creează instituţii, se formulează strategii, se dezvoltă programe şi se investesc sume enorme pentru sprijinirea antreprenoriatului. Documentul European pentru Micile Întreprinderi defineşte prima politică la nivel comunitar orientată către dezvoltarea IMM-urilor. Comisia Europeană îşi propune astfel să determine statele membre să elaboreze politici în sprijinul micilor întreprinderi. În 2000 s-a elaborat o Cartă Europeană pentru Întreprinderile Mici cu scopul de a se crea un cadru legislativ şi un mediu de afaceri care să încurajeze antreprenoriatul. S-a creat un Birou de Reprezentare a IMM-urilor, care permite întreprinzătorilor să îşi exprime opiniile faţă de noile proiecte legislative care îi privesc. S-au iniţiat o puzderie de programe de educaţie şi cultură antreprenorială dedicate unor grupuri-ţintă cu risc de excluziune socială, precum femei, minorităţi, tineri fără locuri de muncă, şomeri.

Nu putem genera dezvoltare sustenabilă şi nu putem găsi soluţii pe termen lung la problemele provocate de criza economică globală decât prin proiecte antreprenoriale care să răspundă nevoilor micilor comunităţi. Beneficiile sociale considerabile oferite de către IMM-uri, pe de o parte, şi impactul social uriaş pe care îl are descurajarea antreprenoriatului şi blocarea activităţii a nenumărate IMM-uri ca urmare a crizei financiare, pe de altă parte, ne obligă să nu mai fim indiferenţi faţă de soarta micilor întreprinderi. Acestea sunt premisele de la care pornesc amintitele iniţiative europene. Acestea urmăresc, astfel, câteva obiective cât se poate de necesare, însă inexistente în politicile publice ale guvernelor româneşti.

Întâi, se impun o recunoaştere publică a beneficiilor sociale aduse de activităţile antreprenoriale şi crearea de facilităţi care să încurajeze antreprenoriatul. Comunităţile şi autorităţile trebuie să fie conştiente de impactul social deosebit al IMM-urilor şi, în consecinţă, să stimuleze dezvoltarea de mici afaceri.

„Având o contribuţie de aproximativ 80% din noile locuri de muncă oferite de piaţa europeană, întreprinderile mici şi mijlocii sunt principala forţă motoare a economiei UE. Noile companii create, dintre care marea majoritate IMM-uri, generează 4,1 milioane de locuri de muncă anual“, arată Direcţia Generală pentru Întreprinderi şi Industrie a CE.

Totodată, este necesară schimbarea atitudinii publice, adesea negative, faţă de întreprinzători şi crearea unei culturi deschise faţă de antreprenoriat. Acest obiectiv este cu atât mai relevant în spaţiul ţărilor estice unde, precum în România, în perioada postcomunistă s-a creat o falsă cultură de afaceri, cu falşi lideri, care dă întâietate marilor branduri şi corporaţii, uitându-i pe micii întreprinzători şi desconsiderând problemele întreprinderilor mici. Nu mai puţin, este nevoie de programe educaţionale moderne de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale. //

Încrederea în mediul de afaceri

Caux Round Table, reţea internaţională ce promovează capitalismul moral, propune un plan de reforme menit restabilirii încrederii în mediul de afaceri şi în sistemul financiar global.

I. Consiliile directoare ale companiilor trebuie să aibă în vedere şi alte interese decât pe acelea ale acţionarilor, şi anume toate acele interese ce determină succesul companiilor. Consiliile directoare trebuie să facă publice în rapoartele anuale ale companiilor toate riscurile şi incertitudinile privitoare la dezvoltarea pe termen lung şi să ofere informaţiile necesare privind performanţa şi sustenabilitatea organizaţiilor.

Consiliile directoare trebuie să dezvăluie informaţiile necesare referitoare la riscurile şi impactul generat: 1) la locul de muncă şi, în general, în relaţiile cu angajaţii; 2) în raporturile cu clienţii şi în tot ceea ce ţine de produsele şi serviciile oferite; 3) în întreg lanţul de producţie; 4) riscuri de mediu; 5) în raporturile cu comunitatea.

II. Membrii consiliilor directoare trebuie să aibă cunoştinţe de bază privind standardele de guvernare corporatistă, astfel încât să fie capabili: 6) să îşi îndeplinească responsabil obiectivele economice şi obligaţiile, luând în considerare faptul că acţiunile mediului de afaceri au în egală măsură consecinţe pentru societate; 7) să ţină sub control întreg spectrul de riscuri generate de companii, financiare, privind guvernarea corporatistă, sociale şi de mediu; 8) să se asigure de faptul că practicile de afaceri îndeplinesc minime standarde etice.

III. Consiliile directoare trebuie să stabilească un departament care să monitorizeze toate tipurile de risc specifice, financiare, de guvernare corporatistă, sociale şi de mediu. Consiliile directoare trebuie să solicite realizarea unui raport anual independent privind modul de administrare a riscurilor şi să facă publice constatările raportului.

IV. Mecanismele de remunerare a directorilor executivi trebuie reglementate astfel încât să se asigure compatibilitatea acestora cu principiile managementului prudent al riscului, vizându-se crearea de bunăstare pe termen lung şi nerecompensând slaba performanţă.

Anual şi ori de câte ori este numit un nou director general, consiliile directoare trebuie să facă publice informaţii privind: 9) conflictele de interese şi celelalte riscuri ce pot fi determinate de recompensele acordate conducerii pentru performanţă; modalităţile propuse pentru buna administrare a acestor riscuri; 10) măsura în care sistemul de remunerare a directorilor echilibrează interesele acestora cu cele ale acţionarilor.

Trebuie stabilite plafoane în remunerarea managerilor, excepţie făcându-se doar în situaţiile în care acţionarii îşi dau în prealabil acordul de a nu se impune astfel de limite.

V. Este necesar să se implementeze la nivel global reforme în domeniul reglementării sistemului financiar-bancar în scopul prevenirii riscurilor sistemice şi a manipulării pieţelor.

Se impune reglementarea activităţilor tuturor tipurilor de instituţii şi tranzacţii financiare ce pot afecta stabilitatea sistemului financiar.

Este necesară eliminarea sau reglementarea strictă a tuturor produselor, practicilor şi activităţilor financiar-bancare incompatibile cu principiile stabilităţii pieţei, creării de valoare adăugată pe termen lung şi transparenţei şi informării complete.
VI. Se impune reglementarea tuturor instrumentelor specifice pieţei financiare şi a tuturor activităţilor investiţionale care pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi a sistemului de pensii.

Este necesar ca organismele de reglementare să poată interveni în cazul operaţiunilor speculative excesive şi al creşterii riscului pe toate pieţele financiare. Astfel: 11) toţi participanţii pe piaţa financiară, inclusiv fondurile de instrumente derivate şi fondurile de investiţii cu risc ridicat, trebuie să facă publice informaţiile comerciale necesare accesării adecvate a produselor şi abordării corespunzătoare a riscurilor.

Este necesară reglementarea tuturor instrumentelor financiare importante, inclusiv a instrumentelor de credit derivate.

Este necesară reglementarea, înregistrarea şi supravegherea conformităţii cu legea a agenţiilor de rating de credit, ale căror evaluări au un impact semnificativ asupra pieţelor financiare şi de investiţii. Astfel: 12) se impune o reconsiderare a practicilor de comandă şi plată a analizelor de rating de credit, astfel încât să se asigure independenţa analizelor de rating.
VII. Se impune reformarea şi asigurarea unor resurse adecvate pentru FMI şi pentru celelalte instituţii internaţionale de acest tip, astfel încât acestea să asigure în mod real dreptatea economică şi socială la scară globală. //

În original, The Caux Round Table’s Seven Point Plan to Restore Trust in Business and in the Global Financial System,
31 martie 2009.

Pentru o reformă a mediului de afaceri

Lord Dan Brennan şi dr. Stephen Young abordează criza mondială

Caux Round Table (CRT) solicită reprezentanţilor statelor membre G20 să aplice fără întârziere Planul de reforme pentru restabilirea încrederii în mediul de afaceri. „De vreme ce aşa-numitul sistem imunitar al mecanismului de piaţă laissez-faire care stă la baza capitalismului s-a dovedit ineficient, trebuie puse în discuţie cauzele acestui eşec, şi anume lăcomia şi propriul interes îngust“, a declarat Lord Dan Brennan, preşedintele Caux Round Table şi fost preşedinte al Baroului Angliei şi Ţării Galilor. „O abordare sistematică a acestei crize, ce a devenit cea mai mare ameninţare la adresa capitalismului şi prosperităţii globale de la Marea Depresiune încoace, pretinde o implicare atât din partea liderilor mediului de afaceri,cât şi din partea guvernanţilor şi a legiuitorilor. Cele şapte puncte ale planului de reformă propus de către CRT presupun reforme fundamentale, vitale pentru a reface respectul şi încrederea faţă de mediul de afaceri şi pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar“, arată Lord Brennan.

Proiectul CRT vizează nu o schimbare superficială la nivelul comportamentului de afaceri, ci o reformă profundă, angajând principiile care trebuie să stea la baza administrării corecte a afacerilor. Aceste reforme privesc inclusiv cauzele majore ale crizei, pornind de la ideea că este extrem de important să restabilim totodată sănătatea instituţiilor financiare, esenţiale pentru buna funcţionare a economiei de piaţă.

„Principalele cauze ale acestor probleme cu care ne confruntăm sunt politicile inadecvate ale riscului şi sistemele de remunerare şi stimulare disfuncţionale şi orientate către interese pe termen scurt“, consideră dr. Stephen Young, Global Executive Director CRT. „Sistemul de recompensare a directorilor executivi, a directorilor de vânzări şi a administratorilor de fonduri a fost, şi încă mai este în majoritatea cazurilor, conceput pe principiul propriului interes îngust, fără a urmări crearea de bunăstare pe termen lung. Recompensele cresc odată cu disponibilitatea managerilor de a-şi asuma riscuri excesive, iar modul de stabilire a recompenselor îi eliberează de răspunderi pe directorii executivi şi pe administratorii de fonduri“, constată dr. Young.

„Eşecul politicilor de guvernare corporatistă este o altă problemă centrală. Consiliile directoare ale companiilor nu sunt angajate într-o măsură suficientă faţă de principiile managementului corect al riscurilor, faţă de principiile responsabilităţii sociale, ale transparenţei şi răspunderii pentru deciziile luate“, observă dr. Young.

La rândul său, remarcă Lord Brennan, „în ciuda necesităţii unor acţiuni urgente care să atace cauzele majore ale acestei crize a capitalismului, reformele propuse până în acest moment sunt nepotrivite. În această privinţă, în mare parte, liderii de afaceri şi consiliile de administraţie ale companiilor păstrează tăcerea, în vreme ce politicienii, legiuitorii şi reprezentanţii băncilor centrale fac tot ce pot pentru a se ţine deoparte de probleme. Ca atare, planul de reforme al CRT propune câţiva paşi esenţiali pentru refacerea sistemului imunitar al pieţei, politici adecvate de preţ şi de management al riscului şi standarde de transparenţă ce pot asigura un sistem capitalist de piaţă moral şi responsabil“.

Recent, Caux Round Table a dat publicităţii o nouă versiune a Principiilor pentru un Mediu de Afaceri Responsabil. Este vorba de un set de standarde de bune practici ce porneşte de la premisa că sistemul capitalist de piaţă poate evolua, generând o prosperitate sustenabilă şi responsabilă social care să devină fundamentul unei societăţi globale corecte, libere şi transparente. Principiile CRT sunt însoţite de un ghid etic care pretinde companiilor să îşi respecte obligaţiile specifice administrării afacerilor, bunei guvernări corporatiste şi managementului riscurilor în raporturile cu grupurile cointeresate. //

Antreprenoriatul românesc: Provocări în „Valea morţii“

În jargonul afacerilor, „Valea morţii“ este acea perioadă iniţială, de tranziţie, în care un proiect antreprenorial este în stadiul de promisiune, încă nevalidat, neavând încă timpul necesar de a-şi testa potenţialul comercial. Despre provocările în „Valea morţii“, un interviu cu Péter Barta, director executiv al Fundaţiei Post Privatizare, una dintre puţinele instituţii guvernamentale dedicate promovării antreprenoriatului.

Domnule Péter Barta, ce anume îl distinge pe antreprenorul român?
Definiţii ale antreprenoriatului, precum cele oferite de Joseph Schumpeter sau Peter Drucker, au în vedere capacitatea unor indivizi de a transforma o idee sau o invenţie într-o iniţiativă de succes, asumându-şi riscurile necesare. Aceste elemente îl caracterizează şi pe antreprenorul român, cu câteva menţiuni. Acesta, de cele mai multe ori, nu este pregătit, porneşte la drum copiind alte idei, fără a le adapta la realitatea românească. Antreprenorul român nu este obişnuit să construiască, preferând un stil de afaceri „hit-and-run“.
Antreprenorul român se caracterizează prin încăpăţânare, care poate fi atât o calitate, cât şi un defect. El crede că ideea lui este cea mai bună şi de succes. De aceea, cu greu va accepta ajutorul specialiştilor. Pentru puţinele exemple de reuşită pe care le avem, pot să spun că sunt definitorii capacitatea de adaptare şi de înţelegere a mediului în care operează afacerea dezvoltată.
Specifică antreprenoriatului românesc este şi naivitatea sau încrederea exagerată a multora în capacităţile proprii. Unii întreprinzători pornesc la drum bazându-se foarte mult pe succesul la fostul loc de muncă; închipuindu-şi că acel succes se datorează numai lor, ei constată că în afaceri reuşita nu mai este atât de uşor de obţinut.

Care sunt calităţile necesare unui întreprinzător pentru a avea succes?
Totul pleacă de la ideea de afacere. Dacă ai o idee bună şi înţelegi mecanismul unei afaceri, atunci nu este foarte greu să reuşeşti. În plus, un întreprinzător trebuie să fie un bun strateg şi manager şi, de ce nu, să aibă răbdare, fără de care nu poţi construi nimic sustenabil.

Care sunt oportunităţile de care beneficiază tinerii antreprenori în mediul românesc de afaceri?
În mediul economic actual, afectat de turbulenţe, este greu să vorbim de oportunităţi. Însă, ca orice criză, şi aceasta poate genera idei de afaceri foarte bune. Marile afaceri au fost concepute în perioade de criză.
Pentru cei care iniţiază o afacere în momentul de faţă, principalul atu ar fi resursa financiară şi, mai ales, capacitatea de a asigura suficiente lichidităţi pentru derularea operaţiunilor.

Cum percep antreprenorii români comunităţile în care îşi desfăşoară afacerile?
Mulţi dintre cei care derulează afaceri de mică anvergură, în localităţi mici, nu se implică în viaţa comunităţii. Întreprinzătorii nu înţeleg că micile afaceri de cartier au un rol important şi că pot face o schimbare în comunităţile în care activează, chiar dacă nu fac altceva decât să amenajeze un parc sau un loc de joacă pentru copii.
Foarte mulţi nu fac nici măcar atât, pentru simplul motiv că nu consideră că ar fi rolul lor să o facă. Încă se trăieşte cu percepţia că este responsabilitatea altora, de cele mai multe ori a statului, să facă ceva pentru comunităţi.
Încă nu se înţelege pe deplin puterea unei campanii de responsabilitate socială a companiei, comparativ cu afacerile din ţările vecine sau cu marile corporaţii, care au înţeles foarte bine forţa acestui instrument, care poate deveni, în ultimă instanţă, o armă de marketing eficientă. Implicarea în comunitate a antreprenorilor se rezumă, adesea, la sponsorizări. Nu prea există acţiuni bine orientate sau cu un impact vizibil.

Care sunt beneficiile aduse comunităţilor de către iniţiativele antreprenoriale?
În primul rând, putem vorbi de locuri de muncă. Putem vorbi despre taxe şi impozite locale, care, în mod normal, într-o ţară civilizată, s-ar întoarce tot în comunitate. Putem vorbi, de asemenea, de schimbările de mentalitate şi de capacitatea acestor iniţiative de a genera noi afaceri.

Oferă învăţământul educaţia de bază necesară unui tânăr antreprenor?
Nu. De regulă, se studiază materii care nu au nicio relevanţă pentru tinerii cu aptitudini de întreprinzător. După terminarea studiilor, tinerii nu prea ştiu ce să facă şi, de cele mai multe ori, nu şi-au dezvoltat suficient abilităţile necesare unui antreprenor.

Oferă autorităţile publice legislaţia şi celelalte instrumente necesare încurajării antreprenoriatului?
Cred că este loc de mai bine. Oferă ceva, dar nu este suficient. Există programe de dezvoltare a culturii antreprenoriale, doar că sunt insuficiente, iar impactul lor este foarte mic, deoarece acestea nu sunt corelate cu o strategie educaţională sau cu un program de educaţie pe termen lung.

Oferă sistemul bancar românesc facilităţile financiare şi serviciile de creditare necesare dezvoltării de proiecte antreprenoriale?
Sistemul bancar românesc are o anumită specificitate. Multe bănci sunt axate mai mult pe activităţi de retail, pentru ele antreprenoriatul nefiind o prioritate. Însă, dacă ne uităm la etapele de finanţare a unui start-up, în faza iniţială, atunci când o afacere se află în ceea ce se numeşte „Valea morţii“, finanţarea este asigurată, de obicei, de aşa-numiţii „business angels“, binefăcători ai întreprinzătorilor, sau de instituţii specializate care oferă „seed capital“, capital iniţial. În fazele de demarare a unei afaceri nu este neapărat nevoie de intervenţia unei bănci, obiectivul în sine fiind acela de a construi sustenabil, astfel încât, ulterior, să poţi atrage o bancă de partea ta care să te sprijine în dezvoltarea activităţilor comerciale.

Ce activităţi ar fi eficiente pentru încurajarea antreprenoriatului?
Aş insista aici pe educaţia nonformală. Îi încurajez pe studenţii sau elevii din ani terminali să se implice într-o organizaţie din care pot deprinde abilităţi de management. //

Pagini realizate de Bogdan Diaconu