Pe aceeași temă
Începând din vara lui 2012, se joacă soarta justiţiei, USL continuând asaltul pentru controlul acesteia. Prima victimă se creionează a fi CSM, doi dintre criticii abuzurilor actualei puteri, judecătorii Cristi Danileţ şi Alina Ghica, fiind la un pas de revocare.
Imediat după venirea la putere, USL şi Guvernul Ponta au început un asalt asupra Curţii Constituţionale (CCR), Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), încercând să le limiteze puterile fie prin ordonanţe de urgenţă, fie prin presiuni şi ameninţări directe. Evenimentele, considerate de Comisia de la Veneţia drept „problematice din punct de vedere constituţional şi al statului de drept“, au fost criticate de Comisia Europeană şi marile cancelarii şi au făcut obiectul listei în 11 puncte a lui Barroso, majoritatea condiţionalităţilor referindu-se la independenţa justiţiei. Guvernul Ponta, cu premierul în frunte, dădea semne că a înţeles mesajul, dar, imediat după alegerile din iarnă, campania împotriva justiţiei a fost reluată în trombă, cu diferenţa că, de data aceasta, metodele s-au sofisticat.
Una dintre instituţiile care au luat poziţie în vara trecută faţă de loviturile aplicate de USL statului de drept a fost CSM, apreciat pozitiv pentru prima oară în istoria lui de raportul Comisiei Europene. Sub conducerea judecătoarei Alina Ghica, preşedinte, şi a procuroarei Oana Hăineală, vicepreşedinte, CSM a reuşit să întrunească majoritatea pentru a atenţiona atât clasa politică să înceteze presiunile, ameninţările şi abuzurile la adresa justiţiei, cât şi pentru a sesiza Comisia Europeană. Luările de poziţie au fost dure şi au vizat nu doar acte ale guvernului, ci şi atacurile unor politicieni, nominalizaţi fără reţinere: Iliescu, Ponta, Antonescu, de exemplu, care au cerut socoteală Parchetului şi CSM pentru anchetele fraudelor la referendum. Să ne amintim doar de episodul numirii Monei Pivniceru ca ministru al Justiţiei, pusă de CSM să aleagă între magistratură şi funcţia politică, sau de mai recenta audiere publică a candidaţilor pentru procurori şefi la Parchetul General şi DNA, pentru a înţelege miza enormă a instituţiei pentru actuala putere. CSM este o redută care trebuie cucerită cât mai rapid.
Premierul Ponta a lansat ideea ca CSM şi parchetele să treacă sub controlul parlamentului, a calificat audierea de la CSM drept „o mascaradă“, punctând cu necaz piedicile puse: „Când îmi amintesc că în vară eu am pierdut două zile din funcţia de prim-ministru, pentru că nu se făcea cvorum la CSM, nu veneau oamenii din concediu să ia act de demisia doamnei Pivniceru...“. Premierul nu s-a jenat să se pronunţe împotriva alegerii Oanei Hăineală ca preşedinte CSM. Pe judecătorul Cristi Danileţ l-a atacat incalificabil („singurul membru care e politic, care e pedelist, e d-l Danileţ. Eu vă spun sincer: într-un fel e mai bine în CSM, vă daţi seama dacă încăpeţi pe mâna d-lui Danileţ să vă judece? Doamne fereşte!“), raliindu-se astfel campaniei duse de luni de zile de Antena 3. Cât despre mai vechiul client al presiunilor sale, Daniel Morar, l-a comporat cu „marele inchizitor Torquemada“. Mesajul a fost limpede: rocada Hăineală-Ghica, preşedinte-vicepreşedinte, trebuie împiedicată cu orice preţ, pentru că nu este „admisibil ca un procuror să conducă CSM“. Ingerinţa premierului în justiţie - care dacă ar fi venit din partea lui Băsescu ar fi stârnit tsunamiuri de mânie ong-istă - este limpede.
La instigarea Monei Pivniceru şi a AMR-ului Vioricăi Costiniu (bună prietenă a ministrului şi al cărei soţ, judecătorul Florin Costiniu, îşi aşteaptă zilele acestea sentinţa definitivă la recursul de la ÎCCJ în dosarul Cătălin Voicu) s-a declanşat operaţiunea de revocare a nealiniaţilor din CSM. Asta, deşi nicio lege nu prevede că CSM trebuie să fie condus de un judecător, nu face distincţie între magistraţii din CSM şi cu atât mai puţin nu penalizează votul. Dar nu legalitatea contează în această acţiune, ci poziţia din timpul referendumului, lucru care se vede limpede din argumentaţia Curţii de Apel Cluj la cererea de revocare a judecătoarei Alina Ghica: „Gestionarea defectuoasă a evenimentelor din vara anului 2012, prin stabilirea unor termene foarte lungi pentru discutarea sau soluţionarea unor cereri prioritare pentru sistem şi neluarea măsurilor necesare pentru asigurarea cvorumului pentru desfăşurarea şedinţelor, aspecte ce au avut efecte negative semnificative asupra imaginii justiţiei“.
Pe fondul unei campanii furibunde duse de televiziunea lui Voiculescu, unde demonizarea lui Danileţ, Hăineală şi Ghica a atins paroxismul, mergându-se până la acuze de crimă, adunările generale ale curţilor de apel şi tribunalelor au căzut în capcana politicului. Stupefacţia legată de comportamentul unor foşti aşa-zişi reformişti, precum Horaţiu Dumbravă şi Adrian Neacşu (vârfuri de lance în contestarea alegerilor de la CSM), şi-a primit zilele astea răspunsul. Ei au nu doar probleme de moralitate, dar sunt cercetaţi de mai multă vreme de ANI pentru conflict de interese. Neacşu a fost luat în vizor de DNA pentru deconturi ilegale şi matrapazlâcuri cu drepturi de autor în programul Jurindex, iar Dumbravă, potrivit România liberă, i-ar fi făcut „o vizită“ lui Voiculescu, în urmă cu ceva timp, acesta fiind probabil motivul pentru care jupânul Antenelor îi ia consecvent apărarea.
Rezultatul de până acum este însă mulţumitor pentru USL: judecătoarea Alina Ghica poate fi revocată, 12 din cele 16 curţi de apel existente au decis deja în acest sens, iar în cazul lui Cristi Danileţ au votat deja pentru revocare 92 din cele 178 de judecătorii. În felul acesta, prin eliminarea vocilor critice, CSM are şanse bune să intre în zodia USL. Scopul, aşa cum spunea Cristi Danileţ într-un interviu pentru revista 22, este: „un CSM liniştit, de care să nu se audă nimic, care să poată fi încălecat şi care să permită modificări legislative fără să mai facă ceva“. //
