Cancerul corupţiei în vămi

Traficul de combustibil, de ţigări şi alcool făcut cu complicitatea funcţionarilor statului a făcut obiectul unor anchete răsunătoare în ultimele două decenii, finalizate aproape în totalitate cu sancţiuni simbolice. Încă din 1990, vămile au fost privite de către cei care trebuiau să le păzească ca un adevărat corn al abundenţei, iar bogăţia unor vameşi sau poliţişti de frontieră, vilele, maşinile de lux şi standardul de viaţă mult peste salariul modest nu au fost vreodată un mister pentru nimeni.

Jimbolia, interesul naţional şi de partid

După revoluţie, „micul“ trafic de frontieră de la graniţa de Vest a României a fost, predominat, de câte 8-10 transporturi pe zi, cu rezervorul maşinii plin. Era perioada când la graniţa cu fosta Iugoslavie au răsărit peste noapte zeci de benzinării în sate uitate de lume. Vameşii „taxau“ fiecare transport în funcţie de capacitatea rezervorului şi de numărul de canistre din portbagaj.
În 1997, poliţia s-a sesizat că în perioada 1994–1995, în plin embargou instituit de ONU, în Iugoslavia s-au exportat 1.100 de vagoane cisternă cu produse petroliere. Prin intermediul a trei firme controlate de foşti ofiţeri de Securitate şi cu bani împrumutaţi de la Bancorex, 1.100 de vagoane de combustibil au fost descărcate în Kikinda, cea mai apropiată localitate din ţara vecină cu Jimbolia. Transporturile erau însoţite de ofiţeri ai SRI, care au acţionat la ordinul lui Virgil Măgureanu. Deşi acesta din urmă a afirmat răspicat că a informat conducerea statului despre aceste „exporturi“ de combustibil, nici Văcăroiu, nici Ion Iliescu nu au recunoscut vreodată că ar fi primit astfel de informaţii. Generalul Ion Pitulescu, fost şef al Poliţiei în timpul guvernării Văcăroiu, l-a acuzat pe Măgureanu că este „organizatorul şi beneficiarul direct al contrabandei cu produse petroliere“, alături de câţiva apropiaţi ai săi, dintre care l-a numit pe adjunctul Gioni Popescu. Pitulescu susţinea că Măgureanu i-ar fi spus că a fost o „operaţiune de interes naţional“. Asta au constatat şi procurorii după trei ani de anchetă. Rând pe rând, personajele „cu greutate“ din acest dosar au fost scoase de sub urmărire penală, fiind trimişi în judecată şefii gării din Jimbolia. În septembrie 2000, Parchetul a cerut parlamentului începerea urmăririi penale pentru Nicolae Văcăroiu şi Doru Ioan Tărăcilă, în virtutea Legii răspunderii ministeriale. În comisia juridică a Senatului, prezidată pe atunci de celebrul Ioan Predescu, cererea Parchetului a fost respinsă pe motive de procedură.

Ancheta care trebuia să facă lumină într-o afacere ilegală de 1 miliard de dolari, bani care ar fi intrat în conturile partidului aflat la guvernare şi în ale unor ofiţeri ai fostei Securităţi, a sfârşit cu o concluzie halucinantă: „Încălcarea de către România a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politică luată la nivel înalt, la care a concurat şi acceptul organelor internaţionale de supraveghere“.

Ţigareta II a ajuns la Cotroceni

În aprilie 1998 izbucnea un nou scandal de corupţie la frontieră, în care au fost implicate serviciile secrete, Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, guvernarea CDR în ansamblu. Un fax anonim primit de câteva redacţii de ziar arată că, în noaptea de 16/17 aprilie 1998, un avion ucrainean a aterizat pe Aeroportul Militar Otopeni, fiind încărcat cu 4.000 de baxuri de ţigări de contrabandă.

După numai câteva zile, colonelul SPP Gheorghe Truţulescu şi comandorul Ioan Suciu au fost destituiţi din funcţii. Scandalul s-a extins şi în sfera politică, în momentul în care s-a cerut demisia lui Dorin Marian, consilierul prezidenţial care l-a adus pe Truţulescu la SPP, dar şi a ministrului de Interne Gavril Dejeu. Tot atunci, consilierul prezidenţial Zoe Petre declara că o parte a ţigărilor aduse prin contrabandă ar fi urmat să fie depozitate la sediul SPP din interiorul reşedinţei prezidenţiale de la Scroviştea. Scandalul s-a finalizat în 24 iulie 1998, prin trimiterea în judecată a 19 inculpaţi, militari şi civili. Comandorul Suciu a dispărut imediat după ce a aflat sentinţa, în timp ce Truţulescu a executat cinci ani de închisoare.

Şpaga zace la judecători

În 5 decembrie 2006, procurorii DNA au trimis în judecată 18 persoane, printre care pe adjunctul şefului Biroului Vamal Ploieşti şi alţi 15 vameşi, acuzaţi că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare, timp de doi ani şi opt luni. Banii erau primiţi în scopul de a „facilita“ îndeplinirea formalităţilor vamale. De atunci, procesul a fost amâ­nat de 46 de ori de către magistraţii Tribunalului Prahova.

În 11 decembrie 2007, DNA a trimis în judecată 21 de vameşi de la Biroul Vamal Otopeni, sub acuzaţia că ar fi primit mită peste 80.000 de lei. Funcţionarii vamali au fost acuzaţi că, în perioada decembrie 2005-septembrie 2006, ar fi săvârşit, în total, 8.121 de fapte de corupţie, îndeosebi luare de mită şi primire de foloase necuvenite. Procurorii au stabilit că, în cadrul Biroului Vamal Otopeni, „darea şi luarea de mită nu numai că deveniseră obicei, dar au căpătat caracterul unor acţiuni fireşti, cotidiene“. Acest proces a fost amânat de Tribunalul Buzău „doar“ de 11 ori, fiind suspendat opt luni după ce a fost trimis la Curtea Constituţională. De altfel, aşa cum spunea Daniel Morar, din 130 de dosare trimise în instanţă în perioada 2005-2010, doar 24 s-au soluţionat prin decizii definitive. //

* * *

Marea şpăguială la mica înţelegere

Acţiunile fără precedent ale DNA de la vămi riscă să fie minimalizate de protecţia de care beneficiază vameşii prin prisma contractului colectiv de muncă.

Vameşii şi poliţiştii de frontieră de la Siret, Stamora Moraviţa, Foeni, Deta sau Naidăş arestaţi în ultima perioadă luau mită de ani de zile, sumele fiind de ordinul miilor de euro pe zi. Banii erau adunaţi în căciuli sau la găleată, împărţiţi frăţeşte la ore fixe, totul într-o organizare de ceas elveţian, care arată că, atunci când vrea, românul poate să facă ceva să meargă uns.

Primele sesizări privind corupţia generalizată din vămi au sosit pe adresa procurorilor încă din 2007–2008, Direcţia Generală Anticorupţie fiind instituţia care a atras atenţia asupra acestui fenomen. În ciuda faptului că, începând cu anul 2005, au fost trimişi în judecată 50 de poliţişti de frontieră şi 80 de vameşi, până în acest moment doar 20 de persoane au fost condamnate, alte 4 fiind achitate. Absenţa pedepselor cu executare poate fi o explicaţie pentru starea de fapt dezastruoasă instaurată în vămile din România. Alta ar fi legată de implicarea politică: numiri pe bază de algoritm şi prietenii, sponsorizarea campaniilor.

Într-un referat cu propunere de arestare a unui lot de la Vama Stamora Moraviţa, procurorii arată că „exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura lor preocupare pe timpul serviciului“. Traficanţii puteau introduce în ţară droguri, arme sau ţigări nu doar fără a fi controlaţi, ci chiar fiind înjuraţi când dădeau prea puţin. Suma era stabilită la o prima vedere de către lucrătorul vamal, fie în funcţie de volumul mijlocului de transport: sacoşa, torpedoul, tirul, fie la bucată. Un bax de ţigări introdus în ţară era taxat cu 50 de euro, în timp ce fiecare cartuş de ţigări era „vămuit“ cu un euro sau 5 lei.

În circuitul corupţiei erau implicaţi nu doar vameşii şi poliţiştii de frontieră, ci şi alţi „oameni ai legii“, care asigurau, ca antemergători, securitatea transportului pe drumurile patriei, ceea ce arată dimensiunea „reţelei“. „Pentru a spori gradul de control al zonei şi pentru evitarea surprinderii în flagrant delict a traficanţilor pe traseul de deplasare, după ieşirea din PTF Moraviţa, funcţionarii care intrau în compunerea echipajelor mobile ale vămii şi, respectiv, ale Poliţiei de Frontieră se transformau practic în antemergători şi verificau să nu existe în zonă filtre de control“.

Agenţii „acoperiţi“ în vamă infiltraţi de DNA au aflat de la colegii mai vechi că au fost situaţii în care sumele ce au revenit poliţiştilor de frontieră, într-o singură tură, au ajuns şi la peste 100.000 de euro.

La Vama Naidăş din Caraş-Severin, şeful punctului de trecere a frontierei, Valentin Bărăgan, îşi anunţa subordonaţii de iminenţa controalelor şi ordona ca o anumită perioadă să-şi îndeplinească onest atribuţiunile de serviciu. „Deci, în momentul ăsta nu intră o ţigară în ţară! Zece zile nu moare nimeni.“

În cazul Siret, un ofiţer sub acoperire a fost chiar şeful PTF, trimis cu misiunea de a demonstra traseul şpăgii. Spre deosebire de frontiera de Vest, la graniţa cu Ucraina, vameşii primeau o şpagă de trei ori mai mare decât poliţiştii. „De menţionat este şi faptul că o parte din sumele colectate se dau cadrelor sau poliţiştilor de frontieră cu funcţii de conducere din IJPF Suceava - PTF Siret (de exemplu, şeful PTF Aurel Anea a primit cu titlu de mită în zece zile suma totală de 14.500 de lei)… De asemenea, Aurel Anea îi explica investigatorului sub acoperire Mădălin Ionescu, care fusese delegat la conducerea PTF Siret, faptul că vameşii iau mită triplu decât poliţiştii pentru că aşa este modelul“, se arată într-un referat al procurorilor.

Acţiunile fără precedent ale DNA de la vămi riscă să fie minimalizate de protecţia de care beneficiază vameşii prin prisma contractului colectiv de muncă. Ca reacţie la valul de arestări din rândul lucrătorilor vamali, şeful ANAF, Sorin Blejnar, a arătat că funcţionarii din subordinea sa nu pot fi demişi din funcţii, ci doar suspendaţi, chiar dacă se află în arest. „În vara anului 2010, am declarat că sunt nemulţumit de anumiţi angajaţi că iau şpagă. Dar nu avem capacitatea instituţională de a investiga asemenea fapte de natură infracţională. Nici astăzi, când unii dintre ei sunt în arest, nu pot să îi demit, pot doar să îi suspend din funcţie până la momentul finalizării cercetărilor şi dacă sunt condamnaţi definitiv.“

Acesta a mai precizat că nu are atribuţiile necesare pentru a investiga infracţiunile subordonaţilor, ele revenind în exclusivitate organelor de urmărire penală. Blejnar a mai adăugat că, anul trecut, a dispus „mobilitatea“ pentru 698 de vameşi, dintre care 33 cu funcţii de conducere. //

* * *

Arestare

Şeful ANV, Radu Mărginean, a fost demis prin decizie a primului ministru, fiind pus sub învinuire sub acuzaţia de luare de mită. În acest dosar, au fost arestaţi trei indivizi care sunt cercetaţi în cazul „Vama Halmeu“, unde fostul şef Nicoleta Dobrescu este acuzat de DNA că ar fi plătit 130.000 euro pentru a obţine funcţia.

Procese

La data de 19 iulie 2008 era reţinut de DIICOT Ghiţă Berbece, şeful Vămii Albiţa, pentru facilitarea unui transport de ţigări de contrabandă pe graniţa cu Republica Moldova. Valoarea estimată a prejudiciului este de aproximativ un milion de euro. De mai bine de doi ani, procesul se desfăşoară la Tribunalul Iaşi, fiind amânat de 27 de ori.

* * *

Citeste si despre: Halmeu, Vasile Marica, Siret, vama, contrabanda.