Pe aceeași temă
Cel mai recent scandal dintre societatea civilă şi autorităţile europene a fost stârnit de controversatul tratat ACTA, semnat în secret de 22 de ţări din UE, inclusiv România. Pe fondul protestelor civice, Polonia şi Slovenia au anunţat că au oprit ratificarea.
Acordul Comercial de Combatere a Contrafacerii (ACTA - Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un tratat internaţional care încearcă să armonizeze standardele internaţionale de protecţie a drepturilor celor care produc muzică, haine şi lucrări protejate de drepturi de autor. Deocamdată, tratatul este doar un document care îngrădeşte confidenţialitatea informaţiilor de pe Internet şi propune soluţii de eradicare a traficului cu bunuri contrafăcute. Primele discuţii la nivelul Parlamentului European, instanţa care decide adoptarea sau nu a tratatului la nivelul statelor semnatare, vor începe în mai, când comisiile de specialitate vor analiza textul proiectului de lege, urmând ca în iunie să se decidă ratificarea lui.
Printre statele europene semnatare ale acordului se numără: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. Germania, Olanda, Cipru, Estonia şi Slovacia nu au semnat, pe motiv că termenii acordului sunt prea duri. Documentul nu va putea intra în vigoare dacă nu este aprobat la nivelul întregii Uniuni Europene.
Ataşatul comercial al României la Tokyo a semnat, la 26 ianuarie, avizul de aderare din partea statului român, a afirmat ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, care a ţinut să sublinieze că nu el a semnat acordul, deşi ministerul pe care îl conduce este responsabil de acordarea avizului.
Prevederile acordului
Tratatul vizează aplicarea unor „sancţiuni juridice eficiente“ împotriva comercializării produselor contrafăcute prin distribuirea, importul, radiodifuzarea sau televizarea, interpretarea sau fonogramarea unor opere şi pirateria prin comerţul electronic. Pentru descoperirea încălcărilor, statele semnatare vor impune verificarea calculatoarelor, a conversaţiilor de pe reţelele de socializare, a trecerii prin frontiere statale şi a oricărui alt mod de a transmite conţinut informaţional fără licenţă sau de a comercializa bunuri contrafăcute.
ACTA prevede ca fiecare stat să aplice sancţiuni juridice eficiente împotriva oricărei persoane care săvârşeşte una dintre faptele enumerate mai sus. Acordul stipulează că un stat semnatar „poate să furnizeze autorităţilor sale competente“ autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online „să divulge rapid“ unui autor de proprietate intelectuală, la cererea acestuia, orice informaţie despre o persoană presupusă că a încălcat drepturile autorului. Respectivul autor trebuie să depună o cerere în acest sens autorităţilor competente. Mai mult, tratatul arată că, pentru punerea în aplicare şi buna funcţionare a lui, se instituie „Comisia ACTA“, organul administrativ independent al tratatului, din care face parte câte un reprezentant al fiecărui stat semnatar.
În final, sancţiunile prevăzute de act sunt închisoarea şi amendarea în conformitate cu nivelul de gravitate a infracţiunilor săvârşite. Aici există, totuşi, menţiunea că statul semnatar al acordului nu este obligat să recurgă la aplicarea, în paralel, a ambelor forme de sancţiune.
Criticile aduse ACTA
Numeroase grupuri de interese şi organizaţii nonguvernamentale, dar şi politicieni sau mii de oameni simpli au adus reproşuri dure la adresa acordului încă de la publicarea variantei finale, în 2010. Ei susţin că proiectul a ajuns în faze avansate de adoptare, fără consultări cu societatea civilă şi cu multe state în curs de dezvoltare. După semnarea de către majoritatea statelor europene, a avizelor prin care şi-au dat acordul să adere la acest tratat, zeci de organizaţii au început campanii de stopare a procesului de ratificare a acordului.
Printre cei mai mari contestatari ai acestui tratat se numără AccessNow.org, care acuză ACTA de „lipsă de credibilitate democratică, deoarece tratatul a fost negociat în secret, subminând principiile democratice de bază ale transparenţei decizionale“. Negocierile pe marginea tratatului se ţin încă din anul 2006–2007, iar publicul din România, de exemplu, a trebuit să afle din presa străină că autorităţile de la Bucureşti au semnat avizul de acord la sfârşitul lunii ianuarie 2012.
Actul, potrivit AccessNow, reprezintă „o ameninţare la dreptul la spaţiu privat şi confidenţialitate, pentru că orice furnizor de Internet va fi obligat să urmărească fiecare mişcare a clienţilor săi“. În plus, acordul „va încuraja concurenţa neloială, oferind SUA o structură competitivă avantajoasă, în comparaţie cu celelalte ţări, creând bariere în comerţul internaţional“.
O altă organizaţie, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet din România, a întocmit un raport de analiză a tuturor punctelor controversate ale tratatului, care arată că prevederile din versiunea finală a acordului sunt vagi şi riscă să fie interpretate în moduri care ar putea permite incriminarea unui număr mare de cetăţeni, pentru delicte minore. Mai mult, ACTA poate împiedica utilizarea patrimoniului cultural, întrucât sporeşte sancţiunile şi riscurile de natură penală pentru utilizarea operelor ai căror proprietari sau deţinători de drepturi de autor sunt dificil sau imposibil de identificat sau localizat (aşa numitele „opere orfane“).
Interpretând posibilele pericole reprezentate de ACTA, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă să manifeste împotriva cenzurii. Peste 10.000 de oameni au protestat pe străzile poloneze, cu bannere pe care se putea citi „Nu cenzurii!“ şi „Internet liber!“.
Pe lângă aceste contestaţii, acordul mai este comparat şi cu tratatele americane SOPA (Stop Online Piracy Act - Legea Opriţi Pirateria Online) - şi PIPA (Protect IP Act - Legea pentru Protecţia IP-ului) care sunt aprig dezbătute de legislatorii americani din cauză că mai multe site-uri (precum Wikipedia) au decis să oprească pentru o zi activitatea în semn de protest.
