Pe aceeași temă
Interesul Chinei pentru Europa nu este însă dominat doar de raţiuni comerciale sau investiţionale, deşi acestea sunt elemente importante. China îşi protejează averea, adică vistieria sa de peste 3.000 de miliarde de dolari. Până în acest moment, aproape două treimi (60%) din rezervele sale valutare erau păstrate în dolari. Potrivit estimărilor, cam un sfert (26%) din rezervele de valute ale Chinei ar fi păstrate în euro. China era şi un finanţator major al cheltuielilor americane, însă, în ultima vreme, investitorii au sesizat mişcări de retragere din piaţa americană şi reorientarea banilor către zona euro. China este interesată nu doar să-şi păstreze intactă averea atunci când promite că va susţine moneda europeană. Perspectiva sa este mai amplă. În definitiv, spre dezamăgirea euroscepticilor, moneda unică este una dintre puţinele oferte de tezaurizare pe care le are restul lumii, inclusiv China.
Euro este, alături de dolarul american şi yenul japonez, o monedă dominantă în tranzacţiile planetei. Atât dolarul american, cât şi yenul japonez rulează în economii cu mari datorii publice şi e o chestiune de timp până când această slăbiciune va afecta monedele. Aurul este un alt refugiu de rezervă, însă cantitatea în care el se mişcă prin lume este în mod evident limitată şi actualul sistem financiar nu se mai poate sprijini doar pe el. Apoi să ne reamintim cum China a lansat o temă de meditaţie pentru întreaga lume, când, în urmă cu câţiva ani, sugera necesitatea unei monede unice globale, care să nu stânjenească schimburile comerciale. Arhitectul sistemului monetar european, laureatul Nobel pentru economie, Robert Mundell, îi sfătuieşte pe liderii de la Beijing în această chestiune. Deşi acesta este un proiect pentru viitor, până una-alta explică însă o parte din interesul intelectual al Chinei pentru moneda unică europeană.
Dincolo de nevoia de a-şi recalibra structura vistieriei, China vizează piaţa europeană, care este învăluită în tot felul de restricţii şi limitări. Oferta chineză este seducătoare pentru companiile europene, care întrezăresc o piaţă imensă pentru produsele lor. Dacă nu demult China înspăimânta sindicatele europene cu piaţa de muncă ieftină, capabilă să atragă investiţii profitabile, acum lucrurile s-au schimbat. China are o clasă de mijloc numeroasă şi în expansiune, fascinată de cultura, turismul şi, mai ales, de brandurile europene. Problema e că în piaţa chineză nu sunt absorbite decât lucrurile de calitate, oricât ar fie ele de scumpe, deoarece propria piaţă livrează ieftin copiile pentru gustul mediu. Dacă vistieria Chinei este preocupată de diversificarea portofoliului de monede, dar nu oricum, guvernul şi companiile ţării vor să-şi diversifice plasamentele. Toţi anii aceştia de expansiune economică au adus bani în puşculiţele companiilor chineze şi a venit momentul investiţiilor în străinătate. Europa cea disciplinată şi stabil aşezată pe o cultură milenară este opţiunea ideală pentru liderii Chinei.
Însă China nu priveşte doar către liga mare, a zonei euro, ci către întreaga Europă. Primul popas al premierului chinez a fost la Budapesta, de unde a lansat o invitaţie de colaborare amplă, cu elemente concrete, către întreaga regiune central şi est-europeană. Se poate observa că strategia Chinei este nuanţată în chestiunea afacerilor sale europene. Pe vestici îi invită să investească, iar investiţiile sale şi le-ar face în estul şi în centru continentului. Cât priveşte euro, un sprijin chinez este previzibil şi va fi întăritor.
