Pe aceeași temă
Un document din Arhivele MAE polonez aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor din decembrie 1989 din România.
În istoria recentă a ţărilor Europei Centrale şi de Est există multe probleme neelucidate. Este posibil ca ele să fie la fel de multe ca şi cele din istoria comunismului, plină de secrete. În primul rând, mă refer la obţinerea averilor de către nomenclatura comunistă şi foştii ofiţeri de Securitate, la afacerile lor dubioase, în mod special la cele care indică reţele internaţionale. În afară de ele, există multe dosare politice, în continuare, neclarificate.
Unele dintre cele mai mari secrete din istoria României postcomuniste sunt legate de căderea lui Nicolae Ceauşescu. În ciuda încercărilor adesea eroice ale istoricilor şi publiciştilor de a cerceta şi descrie ce s-a petrecut atunci, aproape minut cu minut, multe chestiuni rămân sub semnul întrebării. Aşa se întâmplă, de exemplu, cu „fenomenul teroriştilor“, al luptelor haotice din cele mai mari oraşe ale ţării, care s-au desfăşurat în zilele de după 22 decembrie. În urma acestor lupte, aproape o mie de persoane au murit, iar peste două mii au fost răniţi. Acum se ştie că teroriştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt singurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989.
În timpul cercetărilor pentru cărţile mele, am lucrat în diferite arhive din mai multe ţări. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone conţin documente interesante pentru istoria României comuniste. Acolo am găsit documentul pe care-l publicăm în revista 22, document care aruncă o lumină nouă asupra întâmplărilor sângeroase din decembrie 1989 în România.
Documentul acesta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ianuarie 1999 privind protecţia informaţiilor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifrat trimis de la Ambasada Republicii Populare Polone din Bucureşti către ministerul de la Varşovia, în ziua de 23 decembrie 1989. Din text reiese că unul dintre diplomaţii ambasadei s-a întâlnit cu un angajat al reprezentanţei diplomatice sovietice din România, al cărui nume nu este menţionat în document. Acesta l-a informat pe diplomatul polonez că la Ambasada URSS s-au prezentat Ion Iliescu şi Silviu Brucan, în numele FSN. Ei au cerut ajutor militar, însă Ambasada sovietică a răspuns că URSS este gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intrării cu forţe armate pe teritoriul României, în acest fel respingând, practic, cererea de ajutor militar.
În cele mai aprinse zile din decembrie 1989, Ambasada Poloniei trimitea zilnic către minister câteva mesaje de acest gen. Mesajele cifrate se refereau în primul rând la evoluţia evenimentelor şi la starea cetăţenilor polonezi aflaţi la Bucureşti. Uneori, aceste mesaje conţineau şi rezumate ale discuţiilor avute cu diplomaţii altor state – cum este şi în documentul prezentat. Informaţiile din mesajele cifrate pot fi considerate ca fiind credibile. În întreaga perioadă a guvernării lui Ceauşescu, Ambasada Poloniei din Bucureşti era evaluată foarte bine de către Ministerul Afacerilor Externe din Varşovia.
De ce Iliescu şi Brucan s-au hotărât să facă acest pas riscant?
Trebuia să fie conştienţi că solicitările de ajutor militar sovietic se înscriu în nedemna tradiţie a regimurilor comuniste din 1956 în Ungaria şi din 1968 în Cehoslovacia, când nucleele conservatoare ale partidelor comuniste s-au adresat Moscovei, cerându-i să intervină militar. Dacă sovieticii ar fi îndeplinit cererea conducerii FSN, echipa lui Iliescu foarte probabil ar fi pierdut cea mai mare parte a legitimităţii în societate, câştigate tocmai cu o zi înainte. Eventuala intrare a armatei sovietice ar fi putut să confirme versiunea genezei revoluţiei, lansată de către Nicolae Ceauşescu, potrivit căreia duşmanii lui au acţionat inspiraţi de puterile străine. Nu este sigur nici cum s-ar fi comportat trupele sovietice şi dacă, odată intrate în România, ar fi sprijinit grupul lui Iliescu sau poate ar fi sprijinit alte cercuri, concurente acestuia. Trebuie adăugat că refuzul acordării „ajutorului militar“ putea fi prevăzut uşor. Strategii de la Kremlin îşi dădeau seama cu siguranţă că Iliescu este în stare să păstreze puterea cu instrumentele pe care le avea la îndemână, iar intrarea forţelor armate sovietice risca să complice inutil lucrurile. Şi, mai presus de toate, în decembrie 1989, URSS nu mai era în stare să intervină militar în afara graniţelor sale. În primăvara acelui an, URSS şi-a evacuat trupele din Afganistan, după pierderea războiului. Acesta a fost un semnal clar că în viitorul apropiat nu va fi posibilă nicio intervenţie.
În ciuda tuturor acelor circumstanţe, Iliescu şi Brucan au decis să ceară ajutor militar la Ambasada sovietică. Asta poate să însemne că s-au temut pentru puterea lor.
În anii următori, acest episod a fost rareori amintit de către actorii principali ai acestor întâmplări. Nici nu e de mirare, fiindcă îi punea într-o lumină deosebit de proastă. Cu timpul, la lumina zilei, vor fi scoase şi alte documente, care vor da o perspectivă nouă asupra întâmplărilor cercetate prea puţin. În Polonia avem de-a face cu un proces asemănător. //
Adam Burakowski (n. 1977) – doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Institutul de Studii Politice al Academiei de Şiinţe a Poloniei. Director – adjunct al Secţiei Externe a Radioului Polonez. Autor al cărţii Geniul Carpaţilor. Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965–1989 (Varşovia 2008); coautor, împreună cu Aleksander Gubrynowicz şi Paweł Ukielski, al cărţii 1989 – Toamna Naţiunilor (Varşovia 2009).
Traducere de TOMASZ KLUZ
* * *
Ministerul Afacerilor Externe
După utilizare, mesajul cifrat trebuie distrus conform prevederilor referitoare la utilizarea documentelor secrete
SECRET
Exemplar 12
Mesaj cifrat nr. ...
din Bucureşti 23.12.89
URGENT
Către dir. J. Mąkosa
Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna curentă:
Ora 15.00.
1. De la sovietici:
În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.
Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răspunsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.
2. Polonezii de la aeroport sunt deocamdată în siguranţă. Ne sună. Noi nu putem [să-i sunăm]. Au primit pături şi hrană. Nu există nicio posibilitate de a ajunge la aeroport şi
de a-i lua de acolo.
3. Sovieticii au probleme cu cetăţenii lor, care s-au adăpostit în ambasadă după distrugerea Biroului Consilierului Comercial şi a locuinţelor.
4. La radio s-a anunţat că trupe arabe atacă Televiziunea.
La ora 15.00 auzim de acolo împuşcături care devin din ce în ce mai intense.
Spre ştiinţă:
(nume – fiecare primeşte câte un exemplar, în ordinea dată)
Întocmit în 15 exemplare a câte o pagină.
Bătut la maşina de scris nr. 7157 de Kowalczyk
