Mineriada – 20 de ani

Dosarele mineriadelor sunt o lungă înşiruire de NUP-uri şi stau sub ameninţarea prescripţiei.

756 de răniţi, 4 morţi prin împuşcare, peste 1.300 de bucureşteni bătuţi şi reţinuţi abuziv. Aşa arată mineriada din 13 iunie 1990 în cifre. În 20 de ani, acestora li s-au mai adăugat câ­teva. Cifre la fel de seci, dar încărcate de aceeaşi semnificaţie nefastă. Un singur condamnat: Miron Cozma şi un mare NUP pentru Ion Iliescu. În 20 de ani, toţi liderii politici, capii Armatei sau ai Internelor au fost scoşi de sub urmărire penală. Alături de Ion Iliescu, „scăpat“, aşa cum remarca presa internaţională în 18 iunie 2009, stau Petre Roman, Virgil Măgureanu, generalii Mihai Chiţac, Cico Dumitrescu, Corneliu Diamandescu, Victor Athanase Stănculescu şi alţii.

Dosarele mineriadei au ajuns sinonime cu refuzul şi incapacitatea oricărei puteri politice – începând cu guvernările pesediste, trecând prin Convenţia Democrată şi terminând cu Alianţa DA – de a-i pedepsi pe cei vinovaţi de unul dintre cele mai urâte şi tulburi momente ale istoriei postdecembriste. Determinarea justiţiei de a îngropa adevărurile mineriadei are un pandant însă în eforturile Asociaţiei 21 Decembrie de a împiedica acest lucru. Deşi forţele sunt inegale, ca dovadă că principalii responsabili au fost scoşi de sub urmărire penală, presiunile puse de câţiva oameni pentru care memoria nu este obiect de troc politic au forţat o decizie CEDO, urmată de desecretizarea dosarelor şi de noi acţiuni în instanţă.

Chiar dacă fiecare an de „aniversare“ devine tot mai mult un simplu gest în lunga listă a simbolismelor istoriei, în schimb, tentativele sistematice ale protagoniştilor, în frunte cu Ion Iliescu, de a rescrie mineriada şi de a-şi impune propria versiune – mereu aceeaşi -, ascund la rândul lor un alt soi de semnificaţie. Justiţia poate fi manipulată, cu istoria e ceva mai complicat. Ea te judecă mereu, orice ai face.

Cuvântul de ordine: NUP

Dosarele mineriadelor sunt o lungă înşiruire de NUP-uri şi stau sub ameninţarea prescripţiei. În iunie 1990, la Parchetul General erau înregistrate 47 de plângeri penale şi o parodie de anchetă s-a desfăşurat sub conducerea procurorului Eugen Vasiliu, dar pâ­nă în 1996 nu s-a constituit niciun dosar. Venirea la putere a CDR şi a preşedintelui Emil Constantinescu a părut să revigoreze lucrurile. Iniţial, dosarul mineriadei a fost instrumentat la Parchetul Militar de către procurorul Alexandru Cinteză, fiind direcţionat mai apoi către procurorul militar Mihai Popov, care a făcut sute de audieri atât ale părţilor vătămate, cât şi în rândul minerilor din Valea Jiului.  În aprilie 1998, dosarul ajunge la procurorii Dan Voinea, ridicat la rangul de general de Emil Constantinescu, şi Gheorghe Surdescu şi, spre uimirea tuturor, în decembrie apare primul NUP. Protestele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor şi ale opiniei publice, presiunile mediatice, inclusiv o audienţă la preşedinte determină infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, după un an de tergiversări.

Prostie şi premeditare

Dosarul este disjuns în patru părţi, cele mai importante fiind dosarul privind cele patru victime decedate prin împuşcare în noaptea de 13-14 iunie şi cel referitor la decidenţii politici ai statului, de care s-a ocupat, în principal, procurorul militar Vasile Doană. După doi ani, în mai 2000, dosarele sunt trimise în instanţă, fiind puşi sub acuzare, printre alţii, pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, Mihai Chiţac şi Andruţa Gheorghe (fost adjunct al ministrului de Interne). Lipseşte în mod inexplicabil Ion Iliescu. După trei ani, judecătorii de la Înalta Curte retrimit dosarul la Secţia Militară a Parchetului General, la acelaşi procuror Dan Voinea, unde s-a acoperit de praf cât la putere a fost Guvernul Năstase.

Urmează un al doilea NUP, dat de procurorul militar Mircea Levanovici şi avizat de generalul Samoilă Joarză, numit de Iliescu în fruntea Parchetului Militar. Traseul este acelaşi, soluţia este infirmată, dosarul ajunge la procurorii militari Viorel Siserman şi la Dan Voinea, care legal nu mai avea dreptul să-l instrumenteze deoarece mai lucrase la el. Se schimbă încadrarea, din instigare la infracţiunea de omor deosebit de grav, în participaţiune improprie, fapta deja prescrisă!

Apoteoza

Moment de răscruce, decizia Curţii Constituţionale, din iunie 2007, prin care dosarele în care erau implicaţi civili şi militari se judecă obligatoriu de către Secţiile Civile, readuce dosarele mineriadei la Parchetul General. La scurt timp, soluţia de punere sub învinuire a lui Ion Iliescu este infirmată de prim-procurorul Marius Iacob, iar procurorul general Laura Codruţa Kövesi formulează un adevărat rechizitoriu împotriva lui Dan Voinea. Ies la iveală mai multe nereguli: Ion Iliescu nu a fost audiat timp de 17 ani, procurorul Dan Voinea nu avea calitate procesuală şi i-a prezentat acestuia o altă acuzaţie decât cea pentru care fusese învinuit.

Fostul preşedinte dă prima declaraţie olografă în legătură cu mineriada din 1990 în decembrie 2007! Adevărate sau nu, aceste argumente au drept consecinţă îndepărtarea lui Dan Voinea din Parchetul Militar şi un NUP pentru Ion Iliescu. În pofida promisiunilor făcute atât de procurorul Kövesi sau de îndemnurile lui Traian Băsescu, de soluţionare a dosarului mineriadei, acesta trenează în ultimii doi ani. Motivele sunt atât de încâlcite, încât din ele s-ar putea constitui un alt dosar.

O gură de oxigen ar putea fi desecretizarea dosarelor, ca urmare a unei decizii a CEDO luată la plângerea făcută de Asociaţia 21 Decembrie.

Potrivit lui Teodor Mărieş, noile informaţii apărute după studierea actelor l-au determinat să depună o nouă plângere la Parchet împotriva lui Ion Iliescu şi Petre Roman, acuzaţi de trădare de ţară şi subminarea economiei naţionale. Punct şi de la capăt? //

Celelalte titluri ale "Dosarului" le puteti citi in editia tiparita:

- Minerii ingrozesc Bucurestiul

- Ion Iliescu si terorismul hermeneutic

- Un fleac: le-au rupt oasele

- Memoria Pietei Universitatii