Oprescu, un an de butaforie

Doctorul Sorin Oprescu este primul primar al Capitalei care demonstrează pe viu utilitatea Consiliului General şi importanţa pentru obşte a pelerinajului la moaştele Sfântului Dumitru, protectorul Bucureştiului. Fără Consiliu, fanteziile edilului şef ar fi putut prinde viaţă şi credincioşii ar fi împărţit coliva din Sâmbăta Morţilor, supravegheaţi de camerele video pitite printre frunzele plantelor exotice de 3,3 milioane de euro. Fără zgârcenia consilierilor, nu doar tortul, cârnatul şi Moş Crăciunii ar fi intrat în Cartea Recordurilor, ci şi fântâna arteziană cântătoare din Parcul Herăstrău, care ar fi ajuns nu doar cea mai mare din întreaga Europă, cu jetul său lung de 60 de metri, ci şi cea mai scumpă, la preţul de 8 milioane de euro. Bucureştenii ar trebui să le mulţumească aleşilor din Consiliu, indiferent de culoarea lor politică, pentru faptul că au blocat băncile pneumatice, despăgubirile de 280 de milioane de euro pentru cele 300 de exproprieri, parcările metalice unde un loc i-ar fi costat cât o garsonieră în centru. Iată că, pentru prima oară în istoria postdecembristă a Capitalei, unanimitatea votului se dovedeşte pe cât de democratică, pe atât de necesară.

Ceea ce n-au reuşit însă consilierii să stăvilească sunt studiile de fezabilitate pentru toate aceste proiecte megalomanico-obsesive, care au reuşit să scoată din bugetul primăriei în jur de 3 milioane de euro, adică cam cât ar fi costat reabilitarea celor 60 de şcoli rămase în stadiul de şantiere. De neoprit nici măcar de bilanţul eşecurilor primului an de mandat este şi apetitul lui Sorin Oprescu pentru noi şi nefezabile promisiuni. Dacă autostrada suspendată a intrat la apă, rămânând cu doar 11 kilometri pe hârtie, iar căprioarele pasc în continuare iarba muntelui, şi nu pe cea din imaginarul parc al Esplanadei, în schimb, pasajele subterane, bretele până la neînceputele şosele de centură, străpungerile, păsările exotice, gondolele de pe Dâmboviţa sau liniile de metrou se înmulţesc într-un ritm ameţitor. Cum realitatea l-a convins pe Sorin Oprescu că doar vorbele nu costă bani, la bilanţul anului trecut a fost ceva mai reticent în a avansa sursele de finanţare ale noilor promisiuni, vorbind vag despre nişte credite de la BEI sau de la Agenţia pentru Dezvoltare.

Fără să ajungă să-l regrete încă pe Videanu, bucureştenii încep să aibă, totuşi, motive de nostalgie măcar prin raportare la lipsa de fantezie a acestuia, care, iată, devine o calitate extrem de apreciată. Fără doar şi poate, Videanu nu ar fi avut atâta imaginaţie încât să paveze pasajul de la Universitate cu gresie lucioasă sau să prevadă cutremure devastatoare în prime-time, în condiţiile în care cele 18 spitale trecute în administrarea municipalităţii fac cu greu faţă datoriilor şi victimelor copacilor căzuţi la ploile mai puternice. Aşa cum, puţin probabil că Videanu ar fi declarat război Dalli-ului domnului Cocoş, ştiind de la bun început că îl va pierde.

O singură întrebare rămâne fără răspuns după un an de mandat al doctorului Sorin Oprescu. Va candida sau nu pentru prezidenţiale? Cei patru consilieri-prieteni care l-au părăsit spun off the record că Oprescu va continua campania proiectelor megalomanice a căror soartă este pecetluită avant la lettre, pentru a se victimiza cât mai bine şi a putea scoate Consiliul General ţap ispăşitor. Astfel, candidatura s-ar impune, mai ales când Ion Iliescu o vrea. //

La un an de la câştigarea alegerilor şi preluarea mandatului de primar general, doctorul Sorin Oprescu se poate lăuda doar cu marile sale nerealizări şi recordurile care ar putea intra într-un Guinees Book al neperformanţelor. Chiar şi faimosul cârnat bucureştean a fost pus în umbră de mai lungul şi zemosul cabanos al croaţilor din orăşelul Vinkovici, aşa încât singura veritabilă realizare rămâne cea a Moş Crăciunilor forfotind pe străzile aşteptând reabilitarea. Maestru al promisiunilor fanteziste, care i-au adus în campanie 73.221 voturi în plus faţă de Vasile Blaga, Oprescu a continuat sarabanda şi în ultimul an. Cu mult mai puţin succes însă, Consiliul General respingându-i proiectele de milioane de euro.

Raţe mandarin în loc de grădiniţe

Dacă autostrada suspendată, piesa de rezistenţă a campaniei lui Sorin Oprescu, a stârnit zâmbete neîncrezătoare chiar şi fanilor doctorului, alte promisiuni au fost, totuşi, luate în serios, în special pentru că vizau zone extremă de sensibile. Reabilitarea completă a şcolilor rămase în stadiul de şantiere, cele 60 de terenuri de sport, modernizarea campusurilor universitare, construirea de creşe şi grădiniţe, cele 21 de parcaje pe structură metalică sau pasarelele din intersecţiile sufocate de trafic au fost tot atâtea promisiuni aducătoare de voturi şi speranţe. Cu excepţia a 8 şcoli finalizate şi a altor 26 aflate în lucru, toate celelalte au rămas neonorate. Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 3 este tot cu molozul până la geamuri şi acoperişul spart, Şcoala 311 este tot evacuată, iar la Liceul „George Enescu“ elevii cântă Beethoven acompaniaţi de urletele picamerelor. Asta ca să dau doar câteva exemple din celelalte 80.

Promisiunea a 35.000 mp de spaţii verzi, în care primarul a inclus şi cimitirele, s-a concretizat în 3.000 de copaci plantaţi, din sutele de străzi ce trebuiau reabilitate s-au terminat 42, începute în perioada mandatului lui Videanu, iar multele pasajele rutiere care ar fi trebuit să fie „bretelele“ autostrăzii suspendate se reduc tot la Pasajul Basarab, care avansează în ritm de melc.

În schimb, proiecte şi promisiuni există în continuare din belşug. Oprescu susţine că face Pasajul subteran Doamna Ghica-Colentina, care va avea o lungime de 9.000 de metri, că va începe lucrările la Şoseaua Petricani şi la lărgirea Străzii Dimitrie Pompei, care vor face legătura cu viitoarea Autostradă Bucureşti-Braşov, că va face o străpungere începând din Bulevardul Timişoara pentru a o uni cu Şoseaua de Centură şi altele pe Strada Compozitorilor şi în Aviatorilor-Pipera.

Cârnatul vs. parcarea şi străpungerea

Faţă în faţă cu realitatea, primarul Oprescu a constatat că până şi cele mai modeste lucruri se fac cu bani, şi nu cu vorbe. Astfel, parcările pe structură metalică sunt estimate la 8.000-10.000 de euro locul, ceea ce aduce costul total al celor 7.000 de locuri promise undeva în jurul sumei de 70 de milioane de euro. La fel, construcţia grădiniţelor costă şi ea alte 70 de milioane, motiv pentru care Oprescu ar vrea să ia un credit BEI de 140 de milioane de euro. Cât priveşte Stadionul naţional, primarul a constatat cu surprindere că acoperişul acestuia „vine de undeva din spuma mării“ şi costă nici mai mult, nici mai puţin decât alte 12 milioane de euro, aşa încât puţin probabil să fie gata în timp util pentru Cupa UEFA.

Dacă, pentru consolidarea clădirilor încadrate în prima clasă de risc seismic, primăria susţine că nu are suficiente fonduri şi cere bani de la bugetul statului, în schimb, a găsit 140.000 de euro pentru păsări exotice. Raţele mandarine şi caroline, gâştele călifar albe şi roşii, păunii arlechin şi lebedele negre pot fi deja văzute plutind agale pe lacurile Capitalei, alcătuind, e drept, alături de pet-urile vălurind prin locurile mai dosnice, un tablou care satisface nevoia de frumos a doctorului. //

Cu PUZ-ul până la cer

Comisia de Urbanism aprobă construirea de blocuri turn care nu respectă regimul de înălţime a clădirilor. Centrul istoric însă rămâne în ruină.

„Eu pot doar să vă asigur că noua Comisie Tehnică de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului, actualul arhitect-şef, Gheorghe Pătraşcu, şi eu, în calitate de primar general, vom veghea ca, de acum înainte, PUZ-urile să nu mai modifice Planul Urbanistic General în funcţie de interese personale şi strict financiare, ci numai dacă interesul oraşului şi al comunităţii o cere“, declara Sorin Oprescu la scurt timp de la instalare şi după demiterea cu scandal a fostului arhitect-şef, Adrian Bold.

Realitatea l-a contrazis însă destul de repede pe Oprescu, blocurile-turn şi demolările unor clădiri de patrimoniu fiind un alt capitol controversat al mandatului. Comisia de Urbanism şi-a dat acordul pentru construirea unui bloc-turn de 110 metri în cartierul Timpuri Noi, mai exact lângă Parcul Tineretului, deşi, conform PUG, înălţimea clădirilor nu poate depăşi 20 de metri. Construirea unui alt bloc-turn a fost aprobată lângă Parcul Herăstrău, iar pe Calea Victoriei este preconizat a se ridica altul.

În timp ce PUZ-urile ridică oraşul spre cer, răzgândeala şi incompetenţa îl îngroapă în ruine, fie ele şi istorice. Deşi lucrările de reabilitare a centrului vechi al Capitalei trebuiau finalizate în 2008, firma spaniolă Sedesa a întrerupt lucrările din cauza descoperirii vestigiilor unui han din secolul al XIII-lea. Una peste alta, în 6 ani au fost reabilitate doar 4 străzi din 14, pentru care s-au cheltuit 4,5 milioane de euro. Oprescu spune că va rezilia contractul cu Sedesa, în valoare de 27 de miloane de euro, finanţat în parte de BEI şi de Guvernul Olandei, aşa încât reabilitarea centrului istoric va fi oprită definitiv până la găsirea altor investitori. Între timp însă, fantezia primarului poate să zburde în voie printre gropile care ţin loc de străzi şi casele care stau să se prăbuşească. Oprescu a anunţat că intenţionează să transforme un teren pe care acum se depozitează moloz şi resturi de materiale de construcţii, aflat în proprietatea Primăriei, în Grădina de Vară cu teatru în aer liber.

Doctorul Oprescu ar putea fi însă împiedicat în proiectul de refacere a faţadelor a 40 de case din centrul istoric şi de statutul juridic al acestora, nu doar de bani. Pentru cele mai multe imobile foştii proprietari au depus notificări de retrocedare, dar, cum Comisia pentru Legea 10 a fost practic suspendată de la instalarea noului primar, sutele de dosare zăcând nerezolvate de aproape un an, este puţin probabil ca cineva să se poată atinge de vreo faţadă. //

Prietenii ştiu de ce l-au părăsit

Patru dintre cei şapte consilieri ai lui Sorin Oprescu au plecat acuzând nerespectarea promisiunilor.

„Primăria merge prost din cauza oamenilor“, a fost primul diagnostic pus de Sorin Oprescu, urmat imediat de acuzele de corupţie şi de acordarea unor contracte clientelare, exemplificând cu faimosul Dalli. În conferinţele de presă, al căror ton belicos anunţa dezvăluiri de răsunet, Oprescu a promis că va face curăţenie generală, începând cu demiterea incompetenţilor şi terminând cu rezilierea contractelor dubioase.

Singur, dar nepăsător

O aşa-zisă comisie de disciplină a propus renunţarea la serviciile arhitectului-şef şi ale preşedintelui de la Administraţia Străzilor, iar Gheorghe Udrişte, directorul pe Infrastructură, şi-a făcut singur bagajele. Directorul de la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement, Virgil Cârstea, a fost demis pentru a i se face loc unui contabil de la firma Usein Iuxel, care s-a grăbit să reducă chiria pentru o terasă de fiţe deţinută de fiul lui Adrian Năstase, ulterior fiind înlocuit cu un alt director care a contractat pentru paza parcurilor, prin încredinţare directă, o firmă cu un singur angajat, cifră de afaceri zero şi venituri de 3 lei.

În timp ce vechea gardă a fost schimbată sau a plecat de bună voie, ca viceprimarul Răzvan Murgeanu, pus să facă inventarul scaunelor şi cuierelor din primărie, noii veniţi n-au rezistat nici ei prea mult. Din cei 7 consilieri instalaţi după preluarea mandatului, Oprescu a mai rămas cu 3. Plecările deloc discrete ale apropiaţilor lui Oprescu – Rosemarie Olănescu, Victor Dumitriu, George Comşa, Adrian Thiess – au arătat un primar preocupat exclusiv de propria imagine şi deloc de problemele bucureştenilor. „A trecut timpul şi nimic nu s-a întâmplat. În ultima vreme, relaţia de colaborare a devenit una de la distanţă, primarul părând izolat într-un turn de fildeş. Nu mă mai asculta deloc“, spunea, pe 21 ianuarie, Olănescu. Consilierii se plângeau că Oprescu nu ajunge la primărie înainte de ora prânzului, că lansează doar proiecte megalomanice, sortite eşecului din lipsă de bani, şi că nu şi-a respectat minimum de promisiuni.

Cât priveşte războiul de 11 luni cu firma Dalli, confruntat cu chichiţele juridice ale contractelor, Oprescu poate să-l treacă liniştit la capitolul pierderi. Deşi primarul promitea că, în urma rezilierii contractului, bucureştenii vor plăti mai puţin ora de parcare, chiar şi pe cele 11 parcări din zonele centrale pe care a reuşit să le treacă în administraţia municipalităţii, taxa a rămas tot de 1,5 lei ora, parcometrele, sistemele de monitorizare şi supraveghere sunt tot inexistente, iar investiţiile au rămas doar pe hârtie. „Aşa au decis consilierii generali“, se scuză Oprescu.

Spitale la mâna Doctorului

Doctorul a obţinut şi administrarea a nu mai puţin de 18 spitale, dar, ca şi în cazul parcărilor, preluarea l-a prins nepregătit, departamentul special din primărie, care trebuie să se ocupe de managementul acestora, constatând că lipseşte un proiect financiar. Cei aflaţi în subordinea primarului se plâng că municipalitatea nu are bani pentru întreţinerea spitalelor.

Potrivit directorului direcţiei care va avea în administrare cele 18 spitale, Marius Savu, „reprezentanţii spitalelor au venit cu un proiect de buget dublu faţă de anul trecut“. Unul dintre participanţii la discuţiile de la primărie din partea spitalelor s-a declarat însă nemulţumit de întâlnirea cu autorităţile, după ce a rămas cu impresia că acestea nu ştiu ce să facă în privinţa unităţilor pe care le vor gestiona. Oprescu este destul de tăcut în privinţa aceasta, „uitând“ să prezinte un bilanţ al situaţiei preluate, deşi datoriile celor 18 spitale nu sunt deloc de neglijat. //

Megalomania ca strategie (Victimizarea, un joc de imagine)

Fanteziile din campanie par nimic în comparaţie cu proiectele megalomanice lansate de Sorin Oprescu în primul an de mandat. Preocupat constant de problema cimitirelor, doctorul a dezvoltat o adevărată obsesie din modernizarea acestora la standarde râvnite de multe cartiere ale Bucureştiului. În afară de apă, canalizare şi reţele de gaz, care ar fi costat 21,4 milioane de euro, de alimentarea cu energie electrică, alte 970.000 de euro, edilul-şef voia ca cimitirele să fie nu doar locuri ale unei confortabile şi bine-meritate odihne, ci şi plăcute spaţii de agrement, cu vegetaţie exotică adusă din ţările calde pe impresionanta sumă de 3,3 milioane de euro. Toate acestea ar fi trebuit, evident, păzite de profanatori cu instalaţii video, al căror preţ ar fi ridicat întreaga afacere, estimată de unica firmă - Eco Via Desing & Engineering SRL-, care s-a încumentat să facă studiul de fezabilitate, la 4 milioane de euro. Spre nemulţumirea lui Oprescu, consilierii au refuzat însă aprobarea proiectului. O soartă asemănătoare a avut şi fântâna muzicală, preconizată a avea patru braţe şi un jet de apă de 60 de metri, care urma să fie instalată în Herăstrău. Oprescu a ratat Cartea Recordurilor - ar fi fost cea mai mare fântână arteziană din Europa - doar din cauza zgârceniei consilierilor, care nu vrut să cheltuiască 8 milioane de euro.

Exagerată, dar mai ales cu un parfum discret de corupţie, a părut şi suma de 280 de milioane de euro acordată pentru 300 de exproprieri, din care, pentru o singură casă, situată în zona viitoarei străpungeri Uranus, municipalitatea ar fi trebuit să plătească 3,27 milioane de euro. În condiţiile în care un imobil propus pentru expropriere costă, în viziunea primarului, cât un castel pe Valea Loarei, nu e de mirare că un loc în viitoarele parcări pe structură metalică uşoara se ridică la valoarea unei garsoniere dintr-o zonă bună a Bucureştiului, adică 32.000 de euro. Preţul de construcţie al unui metru pătrat de parcare era de 1.300 de euro, în timp ce metrul pătrat de apartament costă 1.400 de euro.

Sorin Oprescu pare însă extrem de liniştit în ce priveşte banii aruncaţi pe fereastră pentru toate studiile de fezabilitate pe care le-a comandat şi din care au rezultat aceste sume exorbitante. În cazul oricărui proiect de hotărâre, valoarea studiului de fezabilitate reprezintă 5-7% din valoarea totală a proiectului, ceea ce face ca suma totală cheltuită pentru proiectele respinse de Consiliu să fie undeva între 2,7 şi 3,8 milioane de euro.

Confruntat cu eşecul majorităţii iniţiativelor, Sorin Oprescu a găsit în Consiliul General ţapul ispăşitor, susţinând că acesta îi pune beţe în roate din cauza „independenţei“ sale. În fapt, susţin surse din primărie, Oprescu va continua cu introducerea în dezbaterea Consiliului a unor proiecte puţin fezabile, în scopul de a poza în victimă, urmărind astfel să câştige capital electoral şi să-şi continue jocul de imagine.

O dovadă în acest sens este că, în momentul bilanţului unui an de mandat, Oprescu s-a lansat în noi promisiuni lipsite de acoperire financiară. Anunţat cu mare tam-tam, pasajul din Piaţa Presei Libere, cu o lungime de 550 de metri, va costa 28 de milioane de euro, bani care, deocamdată, lipsesc cu desăvârşire, Oprescu spunând vag că are în vedere fie fonduri din bugetul Primăriei, fie diferite credite. La fel, Pasajul subteran Doamna Ghica-Colentina ar costa 16,4 milioane de euro, sumă pentru care există speranţa destul de nebuloasă de a fi accesată de la Agenţia de Dezvoltare. Aceeaşi agenţie este vizată şi pentru cele două pasaje subterane de pe Şoseaua Nordului. Până atunci însă, decongestionarea traficului rămâne în stadiul de pură fantezie. //