PSD pregătește prefraudarea alegerilor

Andreea Pora | 09.09.2014

Pe aceeași temă

Ordonanța traseismului constituie un precedent periculos și demonstrează din nou că PSD, atunci când interesul o cere, nu are reticență în a submina democrația și statul de drept.

Beneficiari și critici acerbi în același timp ai traseismului, politicienii de toa­te culorile nu au ezitat în ultimii opt ani să modifice legislația în do­meniu exclusiv în ra­port cu interesele mo­mentului. Diferă însă nuanțele și metodele. Dacă în 2006, Alianța D.A. și Guvernul Tă­riceanu au schimbat le­gea aleșilor locali, interzicând traseismul pentru prima oară în istoria post­de­cem­bris­tă, evident după o pe­rioadă intensă de racolări, în sep­tembrie 2014 Cabinetul Ponta dă liber migrației primarilor și consilierilor prin ordonanță de urgență. Ceea ce schimbă complet datele ecuației, cons­tituind un derapaj grav, pentru că pu­ne între paranteze o lege, pe termen limitat, doar din interes strict elec­to­ral. Să nu uităm că, în vara lui 2012, USL a schimbat tot prin ordonanțe atribuțiile Curții Constituționale, Le­gea referendumului și Avocatul Po­porului. Noua ordonanță a tra­seis­mului constituie un precedent pe­ri­cu­los și demonstrează din nou că PSD, atunci când interesul o cere, nu are re­ticență în a submina democrația și statul de drept.

Ordonanța prevede că toți aleșii locali  (primari, consilieri locali și județeni, șefi de consilii) au la dispoziție 45 de zile pentru a decide („își pot exprima în scris o singură dată“) din ce par­tid fac parte, fără să-și piardă man­datul dobândit prin alegeri. Tăvălugul s-a pornit de a doua zi după pu­bli­carea OU în Monitorul Oficial. Zeci de primari care până acum nu în­drăzneau să facă pasul decisiv spre pu­tere de teamă că își vor pierde mandatul, lucrând de regulă pe două fronturi, și-au descoperit brusc afi­ni­tatea fie pentru independență, fie pen­tru PSD, PC sau partidul-satelit al lui Tăriceanu. Ar putea fi doar începutul unei migrații de amploare, care să asi­gure succesul lui Ponta la pre­zi­den­țiale. O fraudare mascată a alegerilor, în ultimă instanță.

 

 

În urma alegerilor lo­cale din 2012, USL a câștigat 35 de mandate (88%) la președinția con­siliilor județene, din care 22 au revenit PSD, 13 PNL și câte unul PC și UNPR. Un raport al Agenției de Rating Politic arată că din cei 3.186 de pri­mari, PSD are 1.192, adi­că 37,4%, plus încă vreo 40 de la PC. După spargerea USD și acțiunile DNA, situația s-a schimbat însă dra­matic. PSD a pierdut cinci baroni în fiefuri importante: Bunea Stancu (Brăila) – arestat la domiciliu, Adrian Duicu (Mehedinți) – arestat, Nicușor Constantinescu (Constanța) – mandat de arestare, Constantin Nicolescu (Ar­geș) – condamnat, Mircea Cosma (Pra­hova) – trimis în judecată, alții fiind sub urmărire penală. Acestora li se adaugă o listă mult mai lungă cu pri­mari arestați sau suspendați. Plus că alianța PNL cu PDL a dus la mo­di­ficarea majorității în multe consilii ju­dețene și locale, după cum afirmă chiar liderii PSD, care nu ascund că scopul ordonanței este să re­cu­ce­reas­că puterea în teritoriu.

Peste 83% din consiliile locale din Ro­mânia, conform evaluărilor recente ale IPP la nivelul ultimelor trei luni, nu reușesc să se întrunească sau res­ping pe bandă proiectele de investiții propuse de Executiv autorităților lo­cale. Aici e durerea. Vorbim de sume imense, bugetele locale depășesc anu­al 10 miliarde de euro, care nu mai pot fi administrate potrivit intereselor PSD din cauza lipsei majorității. Ori­cum, abundența de pomeni electorale depășește orice limită, de la acciza pe combustibil s-a ajuns până la am­nis­tierea celor care au primit din eroarea autorităților venituri mai mari decât li s-ar fi cuvenit și direcționarea con­tro­versatei taxe pe stâlp către baroni.

Mai grav, alocarea banilor de la bu­get, din diferite fonduri, în principal Fondul de Rezervă al Guvernului, pe criterii de clientelism politic este com­plet netransparentă, dar un calcul su­mar arată că în 2012 și 2013 puterea USL și-a repartizat 83% din bani. Pare un drum bătut, dacă ne gândim că în anul 2007, când la putere era coaliţia PNL-PSD-UDMR (Cabinetul Tă­riceanu), primarii celor trei partide au primit de şapte ori mai mulţi bani din Fondul de Urgenţă al Guvernului decât primarii PDL, așa cum arată un studiu ExpertForum. Din 2013 în­coace, de când vătaf peste banii li­vrați baronilor a ajuns Liviu Dragnea, nu se mai pot face astfel de calcule, din simplul motiv că sistemul a de­ve­nit complet opac. Printr-o ordonanță de urgență, s-a decis ca toate fon­du­rile să fie alocate prin ordin de mi­nistru, și nu prin hotărâre de guvern, care nu se mai publică în Monitorul Ofi­cial. //


Traseismul, istoria se repetă

Migrația a atins 37% în timpul lui Adrian Năstase, fiind cel mai ridicat procent din perioada postdecembristă.

În perioada Adrian Năstase, după ce PSD a câștigat alegerile din 2000, traseismul a atins cote fabuloase. Un studiu al Institutului de Politici Publice (IPP) din acea vreme arată că, între 2000 și 2003, din 2.957 de primari aleși migraseră nu mai puțin de 956, adică 32%. Principalul beneficiar a fost, evident, PSD, care a reușit să colecteze 901 primari, majorându-și zestrea cu 85,5%. Și PC, partid aflat atunci la guvernare alături de PSD, și-a dublat numărul de primari, sărind de la 32 la 76. Firesc, principalele perdante au fost partidele de opoziție, PD a rămas fără 176 de primari, PNL fără 42, iar PRM fără 25 de primari. Interesant este că cele mai consistente racolări au fost operate din rândul partidelor mici, care au vărsat în tolba puterii nu mai puțin de 647 de primari, și al independenților - 48 de primari. Per total, în perioada Năstase, migrația a atins 37%, cel mai ridicat procent din perioada postdecembristă.

Cum legea nu prevedea interdicția migrației, iar primarii nu-și pierdeau mandatul, se poate spune că fenomenul a distorsionat efectiv rezultatul alegerilor. Câștigătoarea scrutinului din 2004, Alianța D.A., a modificat legea în 2006, condiționând pierderea mandatului de părăsirea partidului pe listele căruia primarul a fost ales. Rezultatul nu a întârziat să se vadă, așa cum arată tot un studiu IPP. Dacă în urma alegerilor din 2004 PDL avea 392 de primari aleși, în 2005 a achiziționat 83, iar în 2006, după modificarea legii, încă 211 față de anul precedent. Nici PNL nu s-a lăsat mai prejos, în primul an după alegerile din 2004, PNL a avut o creştere netă de 106 primari, iar în al doilea an, 2006, o creştere de 103 primari.

Cei mai mulţi primari au venit în aceşti doi ani de la PSD, care a pierdut un total de 389 de primari. Analiza IPP arată că 27% dintre primari şi-au schimbat apartenenţa în 2006, faţă de 12% în 2005. Mai mult, în perioada 2000-2006, în medie, în fiecare zi, câte un primar şi-a schimbat formaţiunea politică cu care candidase. „Cel mai mare procent de primari migratori (37%) a fost înregistrat în anul 2003. Acest procent avea însă mari şanse să fie atins şi chiar depăşit în cursul actualului mandat, dacă nu ar fi fost introdusă noua legislaţie care, pe de o parte, va stopa într-o oarecare măsură migraţia, iar pe de altă parte o va face mai sofisticată şi mai periculoasă”, declara atunci Adrian Moraru, coordonator IPP.


Parazitul suspendarii roade campania

In 2009, un distins ONG-ist care in ultimii ani a facut poteca spre studiourile lui Voiculescu introducea falsa tema a “prefraudarii” alegerilor din cauza organizarii referendumului pentru reducerea numarului de parlamentari si unicameral simultan cu alegerile prezidentiale. La ce asistam oare acum, cind PSD, deja atotstapinitor peste tara, suspenda pentru o perioada de timp determinata, in plina precampanie, prin ordonanta de urgenta, o lege de importanta vitala pentru alegeri, dind liber traseismului? Cum s-o numi oare aceasta solutie de forta, care sfideaza regulile unui stat democratic si se inscrie in linia precedentelor periculoase declansate in vara lui 2012? Prefraudare, cumva? Dar parazitarea campaniei cu teme precum “a treia suspendare” a lui Basescu – referendumul pentru demitere clocit de strategii lui Ponta si lansat la apa de Tariceanu urmind sa aiba loc chiar in ziua primului tur de scrutin –, ce nume o purta? Dar amnistia datoriilor celor care au incasat sume ilegale din vina autoritatilor, pomenile, propaganda cum dumnezeu s-or chema? Adaugati la toate cele de mai sus omerta pe subiecte care tin de guvernare si de programe si iese de o “prefraudare” in toata regula.

Nu mai voi referi la Ordonanta Migratiei, am scris deja, ci doar la strategia inlaturarii lui Basescu. Nu cred ca se va ajunge pina la organizarea unui referendum de demitere din cel putin trei motive: 1) este greu de explicat chiar si antibasistilor fanatici de ce vrei sa scapi de presedinte cu nici o luna inainte sa i se termine mandatul; 2) da ingrozitor de prost pe plan extern – un gest de un asemenea politicianism intr-o conjunctura externa atit de periculoasa, mai rar –, iar Ponta nu poate totusi ignora previzibilele reactii negative; 3) sunt sanse serioase sa fie revigorat electoratul basist/anti-PSD intrat in letargie, producand un efect pervers.

Nici macar dezbaterea suspendarii in parlament nu e certa, sigur insa este circul mediatic declansat de fumigena. Motivul? In aceasta campanie trebuie sa se vorbeasca doar despre Basescu si nimic despre Ponta si guvernare. Este, alaturi de autonomia Tinutului Secuiesc, cel mai bun subiect parazitar. Imaginati-va interminabilele ore de dezbatere pe asa-zisele incalcari ale Constitutiei, cum vor rasuna alamurile lui Ghita si Voiculescu, scoaterea de la naftalina a tot felul de declaratii si imagini, resuscitarea temei terenului de la Nana, a scandalului de coruptie Mircea Basescu. O adevarata pleasca, vorba unui clasic in viata! Ponta isi va putea roade popcornul in fata televizorului, multumit ca nu trebuie sa dea socoteala pentru nimic. Treburile murdare le va face Tariceanu, care mai ciuguleste si el citeva procente in favoarea stapinului de la Palatul Victoria.

Pe linga faptul ca bruiaza campania, strategia suspendarii mai are un beneficiu pentru Ponta: ii obliga pe candidatii opozitiei, minus Udrea, sa se pozitioneze pro si contra Basescu. Iohannis a facut pina acum echilibristica pe subiect, pentru ca are nevoie de electoratul taliban basist (electoratul de dreapta voteaza oricum candidatul de dreapta), pe de o parte, iar pe de alta, trebuie sa atraga la vot indecisii, dezamagitii, statatorii acasa care s-au saturat de tema Basescu pina in git. Face deja un inabil slalom printre delimitarea de Grivco & lovitura din 2012 si a inceput sa exerseze unul si in ce priveste suspendarea. Complicat. Daca lucrurile intra totusi pe ultima turnanta, va fi fortat sa iasa din ambiguitate, sa fie cal sau magar, ceea ce nu-i va folosi electoral. Macovei s-a rupt de Basescu, presedintele neratind ocaziile s-o critice, dar nu-l ataca, in virtutea lucrurilor bune facute impreuna in justitie. In cazul suspendarii, a trebuit deja sa adopte pozitia apararii principiilor si a lui Basescu implicit, nu putea face altfel. Rezultatul: peste prapastia dintre ea si Udrea se va arunca o punte care va bulversa si mai mult electoratul. Singura care isi freaca mainile este Udrea, “mostenitoarea” en-titre a basismului. Cert este ca de pe dreapta doar tandemul Basescu-Udrea are de cistigat din parazitarea campaniei cu subiectul suspendarii. Este o piesa parca pusa in scena pentru ei. Sondajul INCSOP aparut luni arata ca Ponta are toate motivele sa si-o doreasca pe Udrea intr-o confruntare in turul doi: 66,1% la 33,9%.

Cu toate astea, nu e sigur ca strategia va da rezultatele scontate. N-ar fi exclus ca electoratul de dreapta sa reactioneze destul de dur la aceasta noua mostra de politicianism gretos oferita de partidul-stat. Nu este cumva riscanta radicalizarea? PSD a mai patit-o: sa nu uitam ca si in 2009 a fortat lucrurile, excesul mizeriilor din campanie s-a intors impotriva lui. Si asa intregul discurs al lui Ponta se reduce la Basescu, oricum derapajele abunda. Acum doua zile, ca sa-si mascheze esecul in obtinerea unui portofoliu consistent de comisar european, Ponta si-a anuntat fioros proiectul de tara: “debasificarea” Romaniei. A mers mai departe, facind o analogie tembela si ticaloasa cu “denazificarea”. “Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”. Ce vreti mai mult de atit? In aceste conditii, e oare nevoie de o fortare a antibasismului prin suspendare? E situatia lui Ponta cumva disperata? Probabil.

Repet, efectul unei astfel de strategii ar putea fi pervers. Nu este exclus ca electoratul de dreapta sa treaca peste dezamagirea provocata de unii candidati, Johannis si Udrea, ar putea pune presiune pe incetarea atacurilor, ar putea stringe rindurile. Tocmai de aceea, cred ca “inteleptii” PSD nu vor achiesa la suspendare, chiar daca Ponta e nesigur pe el si pofteste la razbunare. Asta nu inseamna insa ca intreaga campanie nu va fi acoperita de aceasta tema, ceea ce, pina la urma, e tot aia. “Suspendarea simbolica” de care vorbea Ponta acum citeva luni asta ar putea sa insemne: punerea intre paranteze a campaniei.


Riscurile primarilor migratori

Laura Stefan

Aleșii locali s-au lămurit și cu alte ocazii că garanțiile de la partid sunt apă de ploaie în fața justiției.

Că Guvernul Ponta nu dă doi bani pe Constituția României deja nu mai surprinde pe nimeni. Totuși, până acum nimeni n-a îndrăznit să suspende aplicarea unei legi timp de 45 de zile pentru a-și satisface interesele electorale cu doar trei luni înainte de alegerile prezidențiale. Că Ponta are nevoie de aleși locali care să îi susțină candidatura nu este un secret. Ordonanța de urgență încalcă grosolan Constituția și este scrisă extrem de prost din punctul de vedere al limbajului juridic. Rezultatul este că aleșii locali care migrează în următoarele 45 de zile riscă să se trezească fără funcție. Trebuie spus de la început că OUG-ul traseiștilor nu taie legătura între aleșii locali și partide – așa cum cu emfază ni s-a explicat. De fapt, migrația e permisă doar în aceste 45 de zile, după care primarul devine prizonierul noului său partid. Singurii care n-au niciun cuvânt de spus sunt alegatorii, care, prin votul lor, le-au oferit mandate aleșilor locali.

Ponta, 2010 şi 2011

„Migraţia politică de zece ani nu face decât să producă mult rău clasei politice şi imaginii acesteia.“ (2010)

„Dacă primarul sau consilierul judeţean îşi pierde mandatul dacă trece la alt partid, la fel trebuie să se întâmple şi cu parlamentarul. Genul acesta de turişti politici trebuie să-i sancţionăm prin lege. Un primar din România, indiferent cum îl cheamă, e cerşetor la uşa doamnei Udrea.“ (2011)

Înainte de modificare, legea aleșilor locali prevedea că un ales își pierde mandatul prin pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales – pentru primari norma era diferită, ei pierzându-și mandatul doar dacă demisionau. Pentru 45 de zile aceste norme nu se mai aplică. Există deja voci care spun că după cele 45 de zile, când normele revin în vigoare, toți aleșii migratori își vor pierde mandatele, pentru că în mod evident nu vor mai avea aceeași afiliere politică de la momentul alegerilor. Opiniile sunt diverse pe această chestiune în lumea juridică și probabil tot diferite vor fi și abordările judecătorilor. Cel mai probabil, unii aleși își vor pierde funcțiile, iar alții, nu. Este, însă, imposibil pentru migratori să determine dacă în cazul lor concret instanțele vor constata încetarea mandatelor sau nu, astfel încât decizia de a migra e una riscantă. Aleșii locali s-au lămurit și cu alte ocazii – referendumul din 2012 fiind cea mai recentă – că garanțiile de la partid sunt apă de ploaie în fața justiției.

Ponta, 2014

„Trebuie să deblocăm activitatea administraţiei locale şi să facem şi un pic de dreptate. Toţi primarii din 2012 au fost aleşi cu USL, întrebaţi-i cum au fost aleşi, avându-i alături pe Ponta şi Antonescu, iar acum s-au trezit cu Blaga şi Iohannis. Refacerea unei forme a USL, pentru că nu mai poate fi forma iniţială, ar fi corectă faţă de oamenii care ne-au dat votul.“ (2014)

ACL a atacat deja la Curtea de Apel București OUG-ul, cerând instanței să oblige guvernul să recupereze banii plătiți în toată această perioadă aleșilor migratori. ACL va ridica și o excepție de neconstituționalitate, suplinind practic inacțiunea Avocatului Poporului printr-un mecanism judiciar. Cel mai probabil, ACL va critica folosirea instrumentului OUG pentru racolarea aleșilor locali, urgența fiind, din perspectiva interesului public, inexistentă. Graba partidelor aflate la guvernare de a acapara prin orice mijloc puterea totală în an electoral nu ține loc de justificare și nici nu se confundă cu interesul public. Este de neconceput într-un stat de drept că se pot suspenda legi pentru 45 de zile. Dacă am accepta acest stil de legiferare, mâine ne putem trezi că pentru 45 de zile se suspendă Codul Penal sau, de ce nu?, Constituția României. Ar fi, desigur, neconstituțional, dar, într-o țară în care Avocatul Poporului e în buzunarul guvernului, nimeni n-ar avea cum să conteste aceste inepții. Acesta este motivul pentru care un astfel de mod de a legifera nu trebuie să fie tolerat. Predictibilitatea legilor este esențială într-un stat de drept. Decizia CCR cu privire la OUG-ul traseismului poate prin efectele ei să-i lase fără mandat pe aleșii migratori. Regula aplicării deciziilor CCR doar pentru viitor este adesea nuanțată de Curte, în sensul că deciziile sale trebuie să producă efecte în practică, că CCR nu judecă noțiuni abstracte de dragul judecății. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22