Pe aceeași temă
Cine ştie mai bine decât ei că regii nu doar că rămân în picioare (un singur cap mare a căzut până acum la datorie, colonelul SPP Truţulescu a primit 5 ani de închisoare), dar că transmit moştenirea pe cale dinastică. Reţeaua vămilor a fost predată intactă din guvern în guvern. De la Dinu Vamă a trecut la Nini Săpunaru şi, mai departe, la Radu Mărginean. De la Dejeu la Nica, de la David la Blaga. Reţeaua doar s-a diversificat, s-a optimizat şi perfecţionat. În 2005, când a ajuns şef al vămilor, liberalul Nini Săpunaru i-a repus în funcţii pe Gelu Ştefan Diaconu, directorul ANV, Theodor Anton, şeful Biroului Vamal Antrepozite, şi Iulian Butnaru, director adj. al Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, toţi veniţi din vremea lui Iliescu şi implicaţi în felurite scandaluri de trafic şi de conflict de interese, inclusiv cu însuşi şeful care le semna numirile.
În afacerea Jimbolia, ancheta cerută împotriva lui Nicolae Văcăroiu şi Doru Ioan Tărăcilă a fost muşamalizată. În afacerea Ţigareta II, nici Dorin Marian, consilierul prezidenţial care îl adusese pe Truţulescu la SPP, nici ministrul de Interne Gavril Dejeu nu au răspuns în vreun fel. Acum, Vasile Blaga, pus în faţa legăturilor de prietenie cu Radu Mărginean, admite că el l-a „recomandat“ pentru şefia naţională a vămilor. Nimeni nu este însă străin de acţiunea recomandarea, ea nu a fost inventată de PDL sau Blaga. Ei doar au avut „ghinion“. Tot acum, pentru prima oară, aflăm şi preţul corect al unui post de şef de vamă: 400.000 de euro. Merită? Da. O arată sumele fabuloase scoase într-o singură zi.
Greu de spus dacă, încă din vremurile de glorie ale primelor cazuri de corupţie, şpaga era adunată cu găleata şi distribuită cu pixul în mână, să fie toată lumea mulţumită. Şi mai greu de spus este unde se duceau banii şi pe ce filiere. Acum se ridică doar un colţ al cortinei. Bănuim că în campaniile electorale, în off shore-urile unor politicieni şi în conturile şi vilele şefilor de vamă. În linii generale, „la un anumit partid“, cum se spune în referatul procurorilor. De regulă, cel aflat la guvernare. Asta nu înseamnă că baronii locali sunt străini de situaţie şi că afacerea, ca de obicei, nu este transpartinică. De fapt, exact această încrengătură între toate partidele care au condus România în ultimii 21 de ani a făcut imposibilă o acţiune similară celei pe care o vedem zilele acestea. Dacă vreun guvern ar fi vrut, operaţiunea „cangrena 2011“ ar fi putut fi declanşată oricând. Şi acum 10 ani, şi acum 1 an sau 6 luni. Nu s-a întâmplat, pentru că banii pentru partide vin din astfel de reţele. Vămi, firme farmaceutice, deconcentrate. O listă mult prea lungă.
Ce s-a întâmplat acum? Ce a apăsat declanşatorul? Din multele variante posibile, cea mai probabilă se numeşte Schengen. Alta ar putea fi decizia preşedintelui de a demonstra că lupta cu corupţia se poate purta şi pe alte baricade. Dacă alte pagini din cartea de istorie nu-i prea ies, şeful statului poate s-a decis să scrie măcar una care ar putea să scape de sub controlul politicului. Nu-i aşa, procurorii sunt liberi şi „ai lui Băsescu“. Oricum ar fi, e bine că se întâmplă. Important este ca scandalul să nu se stingă ca un foc de paie şi regii să plătească, oricare ar fi ei. Mai important, condamnările să nu aştepte ani de zile. Căci, doar aşa, „reţeaua vămi“ va fi destructurată şi nu va mai putea fi lăsată moştenire următorilor regi. Este o perlă a coroanei care ar trebui să lipsească din inventar.
