Renaţionalizare 2011

În acest moment, statul a ajuns la fundul sacului: nu mai are de dat nici acţiuni la Fondul Proprietatea, participaţia sa scăzând la 5,01%, nici bani pentru despăgubiri în numerar, acestea fiind blocate pentru o perioadă de 2 ani. Mai mult, intenţionează să le plafoneze, aşa cum reiese dintr-un proiect de lege aflat pe masa guvernului, intrat în posesia revistei 22.

La Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), potrivit raportului pe anul 2010, sunt înregistrate 202.369 de notificări la nivelul întregii ţări, dintre care se spune că au fost „soluţionate“ 121.343 de notificări în 10 ani.

Cifrele seci ascund însă un adevăr mult mai trist. Dintre cele 121.343 de notificări aşa-zis soluţionate, rămân doar 77.094, deoarece 44.249 au fost respinse nu ştim din ce motive (probabil dosare incomplete). Din acestea, grosul, adică 51.459, au fost „soluţionate prin restituire în echivalent ce urmează a fi valorificate“ potrivit legii, 17.022 au fost retrocedări în natură şi restul, 8.613, soluţionate sub formă de „măsuri combinate“. Cum ANRP, într-o deplină lipsă de transparenţă, nu spune câte dosare cu titluri de despăgubire au fost trimise efectiv la Fondul Proprietatea sau la cât se ridică cifra persoanelor despăgubite în bani şi cam cât este valoarea totală a sumei, cifrele sunt relative. Se ştie doar că până în noiembrie 2009 se plătiseră cam 74 de milioane de euro şi că la Fondul Proprietatea doar 3.000 dintre cei 10.000 de acţionari privaţi sunt foşti proprietari, adică circa 5%. Din cazul Maria Atanasiu şi alţii vs. România, rezultă că, potrivit estimărilor statului român, fondurile necesare pentru a acoperi suma despăgubirilor se ridică la 21 de miliarde de euro. Un raport al Parlamentului European arată că, pentru terenuri agricole şi păduri, sunt depuse 52.000 de cereri de despăgubire, din care autorităţile au reuşit rezolvarea a circa 10.000. O socoteală simplă arată că, în ritmul actual, ar mai fi nevoie de circa 20 de ani pentru a rezolva dosarele şi vreo alţi 20 pentru a da efectiv despăgubirile.

Şi suspendaţi, şi plafonaţi

Plata despăgubirilor în bani către foştii proprietari a fost suspendată pentru 2 ani printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului din luna mai. „Se suspendă pentru o perioadă de 2 ani emiterea titlurilor de plată, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a se realiza doar prin conversia în acţiuni la Fondul Proprietatea, corespunzător opţiunii formulate“, se arată în ordonanţă. Astfel, foştii proprietari care aveau dreptul la despăgubiri de maximum 500.000 de euro vor primi în loc de bani, oricum iluzorii şi programaţi în tranşe până la calendele greceşti, şi mai iluzoriile acţiuni la Fondul Proprietatea.

Mai mult, guvernul intenţionează să plafoneze despăgubirile în bani, existând un proiect de lege în acest sens. În documentul aflat acum pe masa guvernului şi pe care vi-l prezentăm în exclusivitate, se spune că „cuantumul maxim al despăgubirilor care pot fi acordate în numerar este de 300.000 lei. Plata se face în tranşe, perioada de acordare a despăgubirilor în numerar neputând fi mai mare de 15 ani. Fiecare tranşă nu poate fi mai mică de 3% din suma totală cuprinsă în titlul de plată şi nici mai mică de 500 de lei“. Proiectul mai prevede şi plafonarea despăgubirilor la 2.500 de euro pentru situaţia în care din acte „nu poate fi stabilită suprafaţa construcţiei pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri“.

Vin procesele!

Intenţia Cabinetului Boc de a modifica legislaţia vine ca urmare a deciziei CEDO din procesul Maria Atanasiu, prin care se cerea statului român să găsească modalităţi efective de plată a despăgubirilor, considerându-se că acţiunile la Fondul Proprietatea „sunt incompatibile şi disproporţionate cu valoarea bunului pierdut“. Cum acţiunile la Fondul Proprietatea au sub jumătate din valoarea lor nominală, fondul având în momentul de faţă blocată operaţiunea de acordare de acţiuni, plafonarea despăgubirilor în numerar şi acordarea diferenţei în acţiuni la FP este departe de a corespunde cerinţei deciziei CEDO. Mai rău, limitarea şi eşalonarea plăţilor pot fi considerate drept discriminări, în condiţiile în care o parte dintre foştii proprietari, în special cei din categoria grea, Malaxa (307 milioane de euro), Auschnit (10,5 milioane de euro), au primit deja despăgubiri la preţul pieţei sau în natură. Însuşi avocatul Corin Trandafir, reprezentantul celor 2 foşti industriaşi, actualmente cei mai mari acţionari din rândul foştilor proprietari la FP, susţine că plafonarea se va lovi de piedica neconstituţionalităţii (articolul 16), deoarece „nu poţi să aplici două regimuri diferite unei aceleiaşi categorii de solicitanţi“. În situaţia în care însă legea va trece în această formulă, statul are toate şansele să se găsească în faţa unor noi procese la CEDO, pe care foştii proprietari ameninţă să le deschidă. Şansele de câştig sunt mari, deoarece există deja un precedent: hotărâ­rea în cazul Buchen şi alţii vs. Cehia, unde Curtea de la Strasbourg a explicat că „stabilirea unui alt regim juridic pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, dar ale căror proceduri administrative sunt întârziate contravine principiului interdicţiei discriminării, stabilit în articolul 1 din Protocolul 12 la Convenţie“. //

Fondul Proprietatea pe butuci

Fondul Proprietatea (FP) a îndeplinit programul de răscumpărare a acţiunilor la care s-a angajat în 2010, cheltuind în total 120 de milioane de lei (28 milioane de euro) în ultimele patru luni. Din această sumă, Fondul a răscumpărat un pachet de 240,27 de milioane de acţiuni, reprezentând 1,7% din capital. Intenţia acestei operaţiuni era creşterea cotaţiei acţiunilor, a căror valoare nominală  de 1 leu / acţiune a scăzut până la 0,44 lei de la listarea la bursă.

Programul de răscumpărare a început efectiv pe 11 mai şi s-a încheiat după doar 4 luni din cauza resurselor financiare reduse aflate la dispoziţie. Dintr-un punct de vedere, operaţiunea s-a dovedit un eşec, nereuşind să oprească trendul descendent al acţiunilor, ci doar să prevină scăderi şi mai mari. Ultimul preţ din piaţă, de circa 0,42 lei / titlu, este cu 33% mai mic decât preţul din prima zi de tranzacţionare şi cu 60% sub valoarea activului net. În fapt, acţiunile FP au pierdut 20% din valoare. Aceasta a fost ultima măsură întreprinsă de FP pentru creşterea valorii acţiunilor, în condiţiile în care mai sunt mii de persoane care trebuie să primească despăgubiri, iar statul mai deţine doar puţin peste 5% din acţiunile Fondului. Ministerul Finanţelor a anunţat că şi-a redus participaţia la FP de la 6,17%, cât deţinea la 31 august, la 5,01%, la sfârşitul lunii septembrie, potrivit raportului privind structura acţionariatului, înaintat Bursei de Valori Bucureşti.

Asociaţia Investitorilor pe Piaţa de Capital (AIPC) este de părere că programul de răscumpărare a acţiunilor îşi va îndeplini obiectivul doar prin reducerea capitalului social cu acţiunile răscumpărate, operaţiune pentru care administratorul trebuie să obţină acordul acţionarilor. În plus, susţine Dumitru Beze, preşedintele AIPC, administratorul Franklin Templeton Investments trebuie să întreprindă măsuri mai ferme. „Faptul că Franklin Templeton, n.r. a spus că se fură la Hidroelectrica s-a dovedit; există dosar penal în justiţie. Dar trebuie să fie mai agresiv, ca să se rezolve problemele, nu numai să depuncteze activităţile incriminate“, susţine Beze.

Guvernul are de înfruntat nu doar decizia pilot a CEDO, care a dat practic un ultimatum statului român, ci şi ameninţarea cu noi procese care vine din partea foştilor proprietari, acţionari sau nu ai Fondului. Aceştia susţin că statul ar trebui să-şi mărească participaţia la FP pentru a avea de unde da acţiuni, care se epuizează rapid în raport cu numărul şi valoarea solicitărilor. „Dacă ANRP continuă să tergiverseze emiterea Titlului de despăgubire pentru Uzinele Metalurgice Titan Nădrag Călan n.r., subsemnaţii riscăm să fim puşi în situaţia de a nu mai putea primi acţiuni la Fondul Proprietatea, ca urmare a faptului că participaţia statului român se va epuiza“, spune Steven Auschnit, urmaşul marelui industriaş. În situaţia lui Auschnit sunt însă alţi mii de foşti proprietari ale căror dosare sunt prinse în plasa birocraţiei şi a corupţiei ANRP şi a autorităţilor locale, primării sau prefecturi, dosare peste care s-a aşezat praful. În lipsa recunoaşterii titlului de proprietate şi de despăgubire, toţi aceştia, în majoritate mici proprietari, nu vor avea altă soluţie decât solicitarea în instanţă a plăţii în bani de către statul român a sumelor reprezentând despăgubiri. Aceasta reprezintă o adevărată ameninţare pentru bugetul de stat, pentru că orice sumă de bani obţinută printr-o astfel de hotărâre judecătorească va trebui plătită, în final, de la bugetul de stat. Mai mult, în acţiunile la CEDO ei pot reclama că au fost discriminaţi în raport cu cei care şi-au primit deja titlurile.

Ameninţările nu se opresc însă aici. Foştii proprietari-acţionari ai FP, care şi-au văzut redusă la jumătate despăgubirea pe care urmau s-o primească, urmare a scăderii valorii nominale de la 1 leu la 0,44 bani per acţiune, pregătesc o ofensivă în instanţă împotriva Ministerului Finanţelor pentru a recupera diferenţa. „Pregătim un proces colectiv împotriva statului român pentru recuperarea diferenţei de 0,4 lei / acţiune. Peste 200 dintre membrii asociaţiei noastre şi-au exprimat interesul pentru a participa la acest proces şi probabil ni se vor alătura şi cei de la alte asociaţii“, declară Marius Murgu, preşedintele Asociaţiei Acţionarilor de la Fondul Proprietatea (FP), organizaţie care are drept membri aproximativ 1.000 de persoane. „Au prioritate cei care au fost despăgubiţi cu sume mici de la început. Ne adresăm celor care au fost văduviţi de casa familială şi au primit de la bun început sume reduse. Pentru cei care au primit sume foarte mari, o diferenţă de 40% nu înseamnă mare lucru, dar pentru cei care au primit despăgubiri mici acest procent contează“, spune Murgu.

Eşecul Fondului Proprietatea ca mecanism de despăgubire a foştilor proprietari este evident şi puţin probabil ca statul român să găsească soluţii, mai ales după ratarea răscumpărării acţiunilor, aşa cum cere decizia CEDO. În schimb, FP a fost şi continuă să fie sursă de îmbogăţire pentru cei puţini şi aleşi, unii din chiar fosta administraţie a Fondului, care au cumpărat acţiuni pe piaţa gri. //

Caracatiţa ANRP

Înfiinţată în 2005, la pachet cu Fondul Proprietatea, şi aflată în subordinea directă a primului ministru, menirea ANRP era de a grăbi procesul de despăgubire a foştilor proprietari, aflat până atunci exclusiv în sarcina primăriilor şi prefecturilor. Centralizarea şi verificarea dosarelor venite de la autorităţile locale într-o singură mână nu era în sine o idee rea, doar că ANRP a fost de la bun început lovită de aceleaşi racile. Netransparentă, la 10 ani de la înfiinţare, pe site-ul instituţiei nu se poate găsi situaţia exactă a unui dosar, politizată - numirile se fac prin ordin al primului ministru, evident, pe criterii politice -, ANRP a ajuns un fel de tartore al despăgubirilor în faţa căruia foştii proprietari nu au nicio şansă. Nici măcar în justiţie, instituţia, ca şi primăriile de altfel, având sute de procese cu cei cărora ar fi trebuit să le rezolve problemele.

Arestarea lui Virgil Baciu, vicepreşedinte ANRP, acuzat că ar fi primit o mită de 850.000 de lei în schimbul soluţionării unor dosare, ca şi înlocuirea intempestivă a Crinuţei Dumitrean cu o fostă procuroare DIICOT nu fac decât să confirme suspiciunile de corupţie care planau de ani de zile asupra instituţiei. Aşa cum anumite primării – Bucureştiul este fruntea – sunt vestite printre foştii proprietari pentru şpăgile date funcţionarilor care se ocupă de Legea 10, aşa ajunsese şi ANRP. Mita se percepea pentru „introducerea“ dosarelor la tragerea la sorţi, pentru obţinerea unui evaluator sau pentru ungerea birocraţiei. Tot ca la primării, în jurul ANRP s-a creat o veritabilă reţea de firme, care, contra unei părţi din valoarea despăgubirii, se ocupau de „rezolvarea“ dosarului. Exasperaţi de anii de aşteptare, mulţi foşti proprietari au ajuns chiar să-şi vândă drepturile acestor firme. „Pentru că nu există termene limită de rezolvare a dosarelor şi nici o situaţie publică a stadiului de rezolvare în care se află acestea, mii de foşti proprietari de bună-credinţă şi-au vândut dosarele de despăgubire la preţuri de nimic unor persoane private care stau şi îi aşteaptă chiar la poarta instituţiei“, spune Ştefan Iuraşcu, preşedintele Partidului Forţei Civice, care reprezintă interesele unui grup de foşti proprietari. Chiar dacă vânzarea şi cumpărarea dosarelor de despăgubire este ilegală, s-a creat o piaţă gri a cesiunilor de creanţe (breşa legislativă), care a permis acestor firme, în general de avocatură, să le cumpere la sume foarte mici, pentru ca mai apoi să mituiască funcţionarii ANRP şi să obţină rezolvarea rapidă a dosarelor. „Există societăţi care plătesc pe loc jumătate din valoarea dosarului de despăgubire“, spune avocatul Gheorghe Piperea.

Cei care acceptă ofertele firmelor se văd cu dosarele rezolvate în timp record, ceilalţi rămân cu buzele umflate. „Am două dosare la ANRP despre care nu mai ştiu nimic, unul zace de 4 ani, celălalt de 5. Mai am trei dosare la Primăria Capitalei, care aşteaptă de 10 ani decizia. I-am acţionat şi în instanţă pentru a cere rezolvarea lor, am câştigat, dar Primăria refuză să pună în aplicare hotărârea judecătorească“, spune E.T., mărturisind că şi-a luat gândul că ar mai putea obţine vreo despăgubire în timpul vieţii.

Scandalul corupţiei din ANRP a ridicat din nou problema utilităţii acestei instituţii, care este un factor suplimentar de blocaj. „Această instituţie nu a făcut decât să complice şi mai mult procedura de despăgubire şi să creeze oportunităţi pentru anumite persoane. ANRP ar trebui desfiinţată, Ministerul Finanţelor este cel care ar trebui să se ocupe de rezolvarea restituirilor“, susţine avocatul Gheorghe Piperea.

Deşi asociaţiile de proprietari au adresat memorii peste memorii sau au atenţionat prin scrisori deschise asupra situaţiei de la ANRP, propunând soluţii realiste de reformare a instituţiei şi de modificare a legislaţiei, nimeni nu le-a luat în seamă. Principala problemă, susţine Asociaţia Foştilor Proprietari, este lipsa unor termene precise în rezolvarea dosarelor, urmărirea transparentă a procesului şi sancţiunile în cazul încălcării acestora. Surprinzător este că, deşi proiectul de lege pe care guvernul îl are în lucru prevede o serie de termene, destul de laxe în raport cu cei 10 ani avuţi la dispoziţie până în prezent, nu are în vedere nicio sancţiune pentru funcţionarii care nu le respectă. Ca şi până acum, foştii proprietari sunt trimişi la instanţe. „În cazul în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP n.r nu emite hotărârea în termenele prevăzute de prezenta lege, persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei în termen de trei ani de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor“.