Pe aceeași temă
Ne mai despart doi ani de 2021, când Timișoara ar primi titlul de Capitală Culturală Europeană. Mijlocul de etapă a culminat, în luna iulie, cu scrisoarea alarmantă a consultantului artistic Chris Torch, ajuns la sfârșitul mandatului său, care semnala posibilitatea ca Timișoarei să i se retragă titlul. Acuzele lui Torch, până acum de partea Asociației TM2021 criticate de mediul cultural, par copiate la indigo după lungul șir de reproșuri aduse de oamenii de cultură din Timișoara și din țară: board și executiv lipsit de expertiză culturală, gestionarea netransparentă a banilor, programe neonorate, ocolirea Bid book, uși închise mediului cultural. În luna iulie, Comisia Europeană a dat publicității al doilea raport de monitorizare. Experții atrag atenția asupra problemelor cauzate de finanțarea publică și de procedurile aferente. De asemenea, experții precizează că este necesară implementarea planului de producție pentru programul artistic care a fost angajat în dosarul de candidatură. Următoarea vizită de monitorizare va avea loc în toamna anului 2020, când experții ar putea face - sau nu - recomandarea către Comisie pentru acordarea Premiului Melina Mercouri, de 1,5 milioane de euro, Timișoarei 2021. (28 iulie 2019)
Întrebările puse personalităților culturale timișorene - scriitori, publiciști, artiști, regizori, manageri culturali - se referă la trei aspecte:
1. Au schimbat ceva pentru Timișoara cei doi ani trecuți? Au reușit să ne pună pe orbita „orașelor-capitale europene“?
2. Există riscul ca Timișoarei să i se retragă titlul, așa cum avertiza Chris Torch?
3. Reușește orașul să depășească nivelul provincial cu care se abordează subiectul Capitalei Culturale Europene?
SUZANA FÂNTÂNARIU - Artist vizual, profesor universitar
1. În cei doi ani nu s-a reușit să ne pună pe orbita orașelor-capitale europene. În această perioadă s-au produs tensiuni și conflicte între oamenii responsabili ai acestui proiect, au fost declaraţii publice contradictorii, scindări între instituțiile culturale etc., s-a creat haos, lipsă de coerență, de încredere și de optimism din interiorul asociației responsabile către public și invers.
2. Cele două demisii: Ioan Holender, fostul director al Operei din Viena, președinte de onoare al Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană, cu scrisoare de nemulțumire, precum și retragerea directorului artistic, suedezul Chris Torch, de asemenea cu o scrisoare deschisă de motivare și avertisment, sunt doar două exemple îngrijorătoare. Este o activitate cultural-managerială stagnantă, neevaluată corect și în timp util. Urgent trebuie să transpară toate problemele și carențele din boardul asociației, din păcate nespecializat. Nu se poate continua pe bază de tabuuri și decizii personale sau de grup cu suspiciunea unor interese individuale. Lipsa totală de transparență și ambiguitățile de informare neprofesioniste legate de structurarea proiectelor și finanțarea insuficientă din partea autorităților publice, din Timișoara și din țară, au dus la o vulnerabilitate generală a societății civile, la haos și stagnare. Lipsa de viziune a acestui demers cultural pe termen lung, precum și căile întortocheate de colaborare cu parteneri din Europa au fost contraproductive.
3. Provincialismul apare atunci când scara valorilor culturale și umane se prăbușește. Am constatat cu regret că Timișoara, paradoxal, a ajuns la „provincialism“, un fenomen neașteptat, grav și nemeritat. Am fost deseori întrebată de persoane importante din țară, Iași, București, Klagenfurt etc. despre statutul cultural al Timișoarei, cărora trebuia să le dau un răspuns corect, diplomatic, aproape imposibil de obiectivat, mai ales că artiștii sunt ținuți la distanță de „nucleul“ decizional al proiectului. Întrebare colaterală: de ce Herta Müller nu vizitează Timișoara?
ROBERT ȘERBAN - Scriitor, jurnalist, președintele FILT
1. Faptul că se știe, nu doar în Europa, că orașul nostru va fi Capitală Culturală Europeană în 2021 a sporit, deja, curiozitatea pentru el. Dovada: numărul tot mai mare de turiști care vin aici. Timișoara avea, înainte de a fi aleasa juriului european, o viață culturală al cărei puls a urcat constant, de la an la an, numărul evenimentelor fiind tot mai ridicat. Și spun asta dinăuntrul lucrurilor, ca om care trăiește aici din 1990 și care a fost implicat în organizarea câtorva sute dintre ele, de la ședinte de cenacluri studențești, festivaluri studențești, lansări de cărți, vernisaje de artă vizuală până la organizarea Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, care a ajuns, iată, la ediția a 8-a. Ei bine, aș fi așteptat ca intrarea în linie dreaptă spre 2021 să ducă la o întețire bruscă a vieții culturale, la o creștere vertiginoasă atât a intensității, cât și a calității ei. Să ducă la apariția unor evenimente mari, memorabile, care să aibă continuitate. Am așteptat o emulație a actanților din lumea culturii, o energie care să molipsească și să capaciteze orașul. Fiindcă, de fapt, aceasta e marea problemă: Timișoara nu e afectată de titlu. E ca și cum ai face un vaccin, iar el n-ar avea efect. E vaccinul expirat? L-a făcut asistenta unde nu trebuia? E acul prea scurt? E pacientul imun la respectivul vaccin? Probabil că sunt toate astea, dar stăm și ne uităm cu tristețe și resemnare sau chemăm odată SMURD-ul?
2. Chris Torch știe ce vorbește. Doar că vorbește acum, când i s-a spart târgul. Până la acest moment a contrazis aceste adevăruri, care se spuseseră deja de cei care le vedeau, le știau sau le intuiau. Aș spune proverbul acela cu războiul și cu mulții viteji care se-arată după, doar că nu se potrivește, fiindcă războiul, practic, continuă. Dar e unul straniu, fără arme, cu inamici care stau spate la spate, se uită după porumbeii păcii, dau mărunt din buze, iar la răstimpuri le mai scapă câte-o-njurătură. Timpul trece, lupta merge.
3. Și eu dau explicații de fiecare dată când ies în lume, fiindcă lumea e curioasă și intrigată: cum, domne, chiar Timișoara? Păi noi credeam altceva... Eu și acum cred altceva, dar nu orbește. Adică, sunt șanse ca povestea din 2021 să fie una fericită, dar e musai să se întâmple, rapid, niște minuni pentru asta. Mai exact, să apară oameni noi care să știe cum să tureze eficient motoarele proiectului și bani pentru combustibilul necesar motoarelor. Altfel, știți ce-o să scrie pe fruncea noastră?
MARIUS GIURA - Manager cultural, directorul Festivalului Gărâna Jazz
1. Din păcate, cei doi ani n-au schimbat nimic. Nu pot da niciun exemplu de eveniment cultural valoros care să aducă notorietate. Deși există potențial, oameni și specialiști valoroși, promoteri culturali cu rezultate bune. Majoritatea evenimentelor culturale importante nu figurează în calendarul acțiunilor Asociației TM2021 care derulează proiectele. Lipsa banilor și a competențelor e cauza acestei stări de fapte. Și nu e doar atât. Orașul arată deprimant. Fațadele sunt scorojite, ornamentele căzute, iar străzile sunt invadate de mizerie. Cum poți întâmpina 2021 cu imaginea asta? Nu cred că putem ajunge pe orbita marilor capitale europene. Nu mai e timp și nici bani nu cred să fie, deși atât CJT, cât și Ardeal Ieremia, secretar de stat în Ministerul Culturii, ajută cum pot, situația e mult mai complexă
2. Nu înțeleg de ce consultantul nu a spus lucrurilor pe nume când trebuia și avea și calitatea să o facă. Ce consultanță a făcut? Nu cred că acest titlu poate fi retras. Cred că boardul are mai multă expertiză prin plecarea sa. E unul dintre cei responsabili de promisiunile neonorate, cât despre personalul subfinanțat, e tot o chestiune de management. Trebuia trasă de mânecă cu curaj Primăria și celelalte instituții care trebuiau să finanțeze asociația. Din acest circ tematic e greu de ieșit, dar nu e imposibil.
3. Scandalurile au venit firesc și cred că au fost binevenite. Au dus la niște schimbări, au generat niște întrebări la care, mai devreme sau mai târziu, trebuia răspuns. Nu cred că putem vorbi de provincialism, și la București se întâmplă destule. Miza e într-adevăr mare, iar dacă proiectul acesta va fi de succes, atunci și orașul va avea de câștigat enorm. În prezent, miza e prea mare pentru cei care trebuie să susțină acest proiect, Primăria în primul rând. Puși la aceeași masă toți cei implicați, dacă ar uita de orgolii, de culori și de alte interese, ar reuși, cred eu, să urnească lucrurile. Și fiindcă e vorba de capitala culturală, mai ales nu trebuie ignorați oamenii de cultură.
ADA HAUSVATER - Regizor, directorul Teatrului Național Timișoara
1. În primul rând, Timișoara merită fără discuție în mod real acest titlu. Tocmai de aceea trece prin toate aceste îndoieli. Iar acei pași pe care trebuie să-i parcurgă orașul trebuie și societatea civilă să-i parcurgă. Parcursul pare foarte anevoios, conflictual și defensiv. S-a creat un uriaș vârtej în jurul nefinanțării la timp sau deloc chiar a asociației de către finanțatori, dar n-am auzit niciodată ca asociația să se fi plâns că nu cunoaște îndeajuns de bine orașul, că nu-i implică pe cetățeni în mod coerent, real, constructiv în demersul propriului lor viitor. Cel sacrificat cu un sânge rece, fapt nepotrivit unui demers european cultural, este chiar cetățeanul, demotivându-l să se implice în construirea binelui propriu și al comunității din care face parte. Finanțări au fost, proiecte au avut loc, dar, din păcate, mulți cetățeni care trăiesc în Timișoara se îndoiesc astăzi că Timișoara poate fi capitală europeană. În același timp, nu știu cum să interpretez faptul că ordonanța care reglementează susținerea financiară a acestui program național a ieșit doar cu puțin timp în urmă, și asta prin determinarea acerbă a unui timișorean, regizorul Ion-Ardeal Ieremia, care, de puțin timp, ocupă o funcție publică în MCIN. Poate că răspunsul ar fi propria responsabilitate față de locul în care trăiește.
2. Când un consultant artistic, după încheierea contractului său, face astfel de declarații, mă întreb dacă nu cumva însăși alegerea sa n-a fost o gravă eroare. Dezamăgitor, trist, grav. Era mult mai demn să declare public aceste riscuri când a semnat contractul de consultant, nu după mai bine de doi ani. În management, analiza de risc este esențială. Mă întreb cum arată evoluția analizei de risc făcută de managementul asociației în acești ultimi doi ani, dacă a fost făcută. Cred că, dacă era făcută, era și comunicată, deoarece consecințele privesc șansa la dezvoltare și civilizație a orașului și, implicit, a României.
3. Orice problemă secundară nerezolvată dă senzația de provincialism. Neîncrederea și disprețul față de propriile valori și structuri dovedesc că demersul european al capitalei culturale este absolut esențial și binevenit pentru oraș și pentru țară.
MARCEL TOLCEA - Scriitor, profesor universitar
1-2. Înainte de a răspunde la întrebări, ar fi onest să spun că fac parte din grupul de aproximatix 80 de persoane care, de mai bine de un an, și-a exprimat public decepția, consternarea și îngrijorarea în legătură cu modul fraudulos – în opinia multora – în care proiectul a fost confiscat de familia Neumann și de Chris Torch. Mai spun că doamna Simona Neumann a fost o bună alegere în faza de candidatură a Timișoarei. Din păcate, ceea ce a urmat după atribuirea titlului seamănă perfect cu instinctul puiului de cuc ce aruncă toate celelalte ouă din cuib. Practic, în Asociația TM2021 nu a mai rămas niciunul dintre cei care au creat proiectul. Asta pe fondul unor unor acțiuni culturale ridicole, pe fondul unei obraznice lipse de transparență și al unor conflicte de interese în care protagonist a fost și soțul d-nei Neumann. Toate cele de mai sus sunt chiar răspunsul la întrebarea „unde suntem acum?“: exact acolo unde au ajuns cei trei.
Domnul Torch probabil că este un foarte bun specialist în proceduri. Am citit scrisoarea lui cu aceeași neplăcere cu care citesc confesiunile celor care părăsesc un partid, o ideologie și, minune, acum văd clar lumea din jurul lor. El acuză că nu sunt bani, dar nu suflă o vorbă despre ce nu s-a făcut cu banii primiți. Și nici nu spune că asociația nu a putut accesa niciun leu din banii CJ Timiș, fiindcă, pur și simplu, nu au existat proiecte.
3. Ideea că scandalul nociv e în gura tuturor celor care vor să își ascundă, sub pătura indiferenței, incompetența, ticăloșia și cinismul. E de ajuns să întrebi „tu ce ai făcut pentru orașul ăsta?” pentru ca vocile critice să o lase mai moale.
FLORIN IEPAN - Regizor
1. Este evident că lucrurile nu sunt în regulă la Timișoara. După doi ani și jumătate, orașul e mai fragmentat, mai spart ca niciodată. Nu numai că proiectul acesta nu reușește să livreze ce a promis, dar a și aruncat în uitare un lucru pe care Timișoara îl avea înainte, strategia culturală a orașului pentru 2014–2024 realizată de Asociația MetruCub și care ar fi trebuit să ne asigure nouă un parcurs interesant până în 2024. Nu suntem acolo unde ar fi trebuit să fim și nici nu cred că lucrurile se mai pot repara din mers.
2. Ce spune Chris Torch în legătură cu sectorul cultural independent din Timișoara este foarte adevărat. Autoritățile, cu foarte puține excepții, își bat joc sistematic de acest sector, de acolo se taie banii, iar sectorul de stat are prioritate, înghițind resurse enorme. Este însă o nuanță în acest aspect. Atunci când a venit în Timișoara, Chris Torch a dovedit o lipsă de respect față de un ecosistem cultural pe care nu îl cunoștea deloc, al cărui echibru l-a stricat. El a fost și este oaspetele nostru, nu avea niciun drept să vină în Timișoara să împartă comunitatea culturală în buni și răi, în antieuropeni, antisemiți etc. În momentul când a făcut asta, în decurs de câteva săptămâni a reușit să antagonizeze întreaga comunitate culturală. Acest domn a avut probleme pe oriunde s-a dus. Nici nu mă mir. Felul arogant de a impune un punct de vedere unei comunități culturale format în ani mi se pare inacceptabil. Timișoara are un potențial uriaș pe care nu îl valorifică, dar asociația a făcut ceva ca să valorifice acest potențial? Eu cred că nu. Și cu sectorul cultural independent nu poți să stabilești relații în spatele ușilor închise, să promiți bani în birturi, pe colțul mesei. Trebuie să ai proceduri, să ai egalitate de șanse și proceduri transparente.
3. Nu este niciun scandal. Vorbim despre o grupare susținută politic, grupare care din 2014 controlează proiectul, pe care nu face altceva decât să îl separe și să îl „protejeze“ de mediul cultural. Marele lor dușman este mediul cultural timișorean. Nu vor să primească nicio personalitate în asociație, precum Marius Giura, Andrei Ujică sau Ștefan Iordănescu, să îi numesc doar pe câțiva, asociația prezentându-se în Bid book ca având o largă susținere din partea timișorenilor. Fals. Ce fel de asociație este asta în care vezi oameni de afaceri, coafeze, maseuze, multă clientelă politică, dar personalitățile orașului sunt ținute pe celălalt mal al râului Bega?!
DANIEL VIGHI - Scriitor, profesor universitar
1. Nu văd niciun progres, niciun câștig, nu văd investiții în infrastructura culturală. Avem nevoie de o sală polivalentă, de o filarmonică. Au fost preluate cinematografele, dar totul merge extrem de lent. Nu s-a schimbat mai nimic, au fost tot felul de încercări. Lupte meschine. O luptă acerbă pentru control politic, dar și interese financiare, ceea ce a pus pe plan secund programul cultural. Apoi au venit o serie de demisii, prima a președintelui de onoare Ioan Holender. Apoi lucrurile s-au tot stricat. Totul a devenit politic, prevalează interesul politic al lui Emil Cristescu, apoi orgoliul Simonei Neumann care, pentru că a câștigat, și ăsta a fost un lucru bun, îl recunoștem, reușind să ne aducă pe toți împreună, dar mai apoi și-a creat un soi de camarilă colorată de PSD, de interese personale și de orgolii. Toate astea au dus la o stare de tensiune în asociație, ceea ce a determinat ca lumea să plece pe rând. Au plecat de la manageri de top, precum Ovidiu Șandor, Sorina Jecza, Andrei Ujică sau Florin Iepan. Totul s-a distrus politic.
2. Domnul Torch s-a trezit acum, deși noi de doi ani acuzam ceea ce el a recunoscut astăzi. Ne-a respins vehement de fiecare dată când acuzam că nu există un board cu expertiză, că nu sunt finanțări suficiente, că trebuie verificate cheltuielile. E jalnică atitudinea acestui domn.
I-am cerut demisia atunci când a adus Circus Cirkör contra unei sume fabuloase, probabil prieteni de ai lui. Ce am văzut? Manifestări precare, tot felul de workshopuri fără anvergură. Unde a fost el când, deși ne-am manifestat dorința de a intra în asociație, ne-a ținut opt luni în așteptare? Acum spune și el că boardul nu are expertiză?! Și-au ținut adunarea generală unde s-au ales cum au vrut ei încălcând statutul vechi, votând unul nou, ignorându-ne total. În locul lui Holender, președintele de onoare al asociației este primarul Nicolae Robu. Este de tot râsul. Și-au dat mâna ca pe vremea USL, perfectând o înțelegere între președintele CJT de la PSD și primarul liberal.
3. Domnul Robu are modelul Dubai în cap, cu fântâni, cu luminițe colorate. Trebuie construită o emulație națională. E scandalos și provincial faptul că domnul chitarist-folkist Robu este președintele de onoare al asociației. Nu se pricepe la așa ceva, nici la serviciul de curățenie al orașului, darămite la cultură. Noi trebuie să reconstruim o solidaritate. E vorba de o stare de empatie, altfel nu putem construi un astfel de proiect. Voi avea o privire crititcă atât timp cât acolo sunt oameni fără expertiză.
DANIELA RAȚIU
Foto: C. Duma, A. Pâclișan, pressalert, arhive
