TVR-Sassu

Sase canale, peste 3.000 de angajaţi, o audienţă care s-a prăbuşit la o medie de 0,9 puncte în 2009, dar cu un buget în continuă ascensiune, care se ridică, în 2010, la 185 de milioane de lei, Televiziunea Română şi-a uitat menirea: slujirea profesionistă a interesului public pe bani publici.

Totul, sub bagheta pesedistului Alexandru Sassu şi cu binecuvântarea politicienilor. De la Răzvan Theodorescu, intelectualul care prezenta poporului manifestaţia din Piaţa Universităţii sub forma „golanilor“ turbulenţi, a drogaţilor şi a mâncătorilor de seminţe, trecând prin Paul Everac, dramaturgul care ne intoxica cu greu digerabilele şi nostalgic-comunistele „tablete“ de sâmbătă seara, până la Valentin Nicolau şi Alexandru Sassu, pus de şi în slujba PSD şi PNL, TVR a fost, cu scurte intermezzo-uri, obiectul trocurilor politice. Rezultatul s-a văzut mai bine ca niciodată în 2009, când postul public, decredibilizat şi cu audienţa la pământ, a reuşit o tristă premieră postdecembristă: să nu organizeze ultima dezbatere a candidaţilor la prezidenţiale.

Cum s-a ajuns aici? Istoria anilor 2005–2010 merită analizată. Nou venită la putere, Alianţa D.A. s-a grăbit să desemneze consiliile de administraţie din Radio şi Televiziune şi doar presiunile făcute de societatea civilă şi refuzul preşedintelui de a face nominalizări au resuscitat chestiunea schimbării legii, în sensul depolitizării instituţiilor. Rezultatul a fost dezamăgitor. PNL a obţinut şefia ambelor  instituţii mass-media: Maria Ţoghină la Radio şi Tudor Giurgiu la TVR. Pusă între paranteze timp de mai mulţi ani, în special în perioada Năstase, restructurarea, depolitizarea şi profesionalizarea începute sub mandatul Stere Gulea–Alina Mungiu Pippidi au fost reluate timid de Tudor Giurgiu, dar s-au izbit, previzibil, de boicotul politicienilor, opoziţia sindicatelor din TVR şi de o campanie media negativă, asezonată cu suspiciuni de proastă şi clientelară utilizare a banilor. Pe fondul disensiunilor dintre PNL şi PD, Giurgiu şi-a dat demisia, raportul de activitate a căzut în parlament şi s-a intrat în cea mai virulentă etapă a înhămării televiziunii publice la remorca partidelor.

Venit în 2007 la conducerea TVR, ca urmare a înţelegerii dintre social-democraţi şi liberali, fostul secretar executiv PSD Alexandru Sassu a reuşit, în timp record, ocolind abil legea, să-şi pună oamenii în posturile-cheie şi să controleze politica editorială. Rodica Culcer a fost înlăturată de la şefia Departamentului de Ştiri, la fel toţi editorii Jurnalului de la ora 19.00, pentru ca deranjamente precum difuzarea filmului „Caltaboşii lui Remeş“ să nu mai aibă loc. Anca Lăzărescu, Radu Gafta, Nadina Dogioiu, Adriana Gulea, Liviu Popescu, Ana Maria Panait, Doina Georgescu au fost trecuţi pe linie moartă, iar în locul Rodicăi Culcer a fost adusă, într-un interimat care durează până în zilele noastre, Mădălina Rădulescu, deţinătoare a unui background care o recomanda pentru noile vremuri: ucenicia la televiziunea lui Voiculescu şi susţinerea Murei Frânculescu, tot de provenienţă antenistă şi consilieră a lui Sassu. Restauraţia a continuat, fiind îndepărtaţi directorii de departamente (în momentul de faţă, în TVR sunt 6 directori interimari), interimatul fiind, nu-i aşa?, cheia controlului prin obedienţă.

Produs al compromisului PNL–PSD, Sassu a dat rapid satisfacţie ambilor patroni politici, nefiind clar pe cine servea mai bine.

Cifrele demonstrează schimbarea bruscă de direcţie. În luna noiembrie 2007, cea a campaniei pentru referendum şi europarlamentare, jumătate dintre ştiri au fost alocate PNL, iar guvernul cu măreţele-i realizări a fost zugrăvit în două treimi dintre ştiri.

În decembrie, lucrurile au fost ceva mai echilibrate în favoarea PSD, aşa că PNL a beneficiat de doar două ori mai multe ştiri decât PSD (101 la 50) şi de cinci ori mai multe decât PD (101 la 19).

În aceeaşi perioadă a lui 2006, cea a mătrăşiţilor Giurgiu şi Culcer, situaţia se prezenta aşa: PSD - 183 ştiri, PNL - 172, PLD - 104, PD - 88. Extrem de interesantă este şi comparaţia cu perioada „neagră“ a PSD din 2004. Concluzia unui Raport de monitorizare pentru perioada 19 februarie–11 martie 2004, făcut de PNL, este că PSD beneficia de 125 de apariţii, opoziţia de 61 şi preşedinţia, adică Ion Iliescu, de 16 apariţii. Cu alte cuvinte, puterea lui Năstase avea decenţa să-şi arondeze doar jumătate dintre ştirile Jurnalului de la ora 19.00, şi nu trei sferturi, ca puterea Tăriceanu-Geoană! //

Statut de întreţinută politic

Îndepărtarea lui Alexandru Sassu este un pas care se impune, dar, fără o legislaţie care să elimine politicul şi să dea pârghiile reformării, nu se va întâmpla nimic. Se vor schimba doar stăpânii.

În anul 2008, televiziunea publică s-a îmbogăţit cu două canale naţionale, TVR Info şi TVR 3, şi două regionale, TVR Hunedoara şi TVR Târgu Mureş, în condiţiile în care deficitul bugetar era de 53,8 milioane de lei. Bugetele celor două fantome care bântuie ţara sunt misterioase, în schimb, din raportul de activitate reiese că 82% din bugetul instituţiei este asigurat din buzunarele românilor, o dată prin taxa TV - 53% şi a doua oară prin alocaţiile de la bugetul de stat - 29%. Producţiile şi strădaniile proprii varsă în buzunarul TVR doar 18%! Cheltuielile totale au fost de 621,4 milioane de lei, din care pentru salarii se plăteau 191 de milioane şi pentru realizarea de programe 384,5 milioane. Din această sumă a fost achitat şi salariul de 13,5 milioane de lei al lui Sassu, a cărui avere a crescut în ultimul an de mandat într-un mod atât de ciudat, încât ANI l-a luat la puricat.

Pretenţiile TVR sunt însă tot mai mari de la an la an, criteriul fiind, probabil, audienţa în scădere şi susţinerea canalelor nou înfiinţate. Potrivit proiectului de buget al TVR pe 2010, postat pe site-ul Ministerului de Finanţe, SRTv cere Executivului un buget de 185.070.000 de lei, în creştere cu 25 de milioane de lei faţă de 2009, când instituţia a beneficiat de la bugetul de stat de o sumă de 160.070.000 de lei. Culmea e că solicitările TVR-Sassu au fost satisfăcute, deşi se clamează criza şi atitudinea inadmisibilă din campanie.

Întrebarea care se ridică în acest context este dacă statutul de întreţinută al televiziunii publice se mai justifică, în condiţiile în care, în mod evident, publicul o sare zappând. Cu alte cuvinte, se mai justifică altfel decât din punctul de vedere al politicienilor, care o văd doar ca pe un instrument electoral? Această percepţie este atât de adânc înrădăcinată, încât este puţin probabil ca actuala putere să aibă determinarea să taie răul de la rădăcină şi să modifice legea, depolitizând-o. Raluca Turcan, iniţiatoarea unui proiect de lege care schimbă, cu jumătate de măsură doar, postura de client politic al TVR, recunoştea că „voinţa politică“ a lipsit şi la PD-L. Chiar dacă raportul de activitate pe 2009 va cădea în parlament, chiar dacă Alexandru Sassu şi Consiliul de Administraţie vor fi schimbaţi, acest lucru nu va produce indispensabila restructurare de fond. Desigur, îndepărtarea lui Sassu este un pas care se impune, dar, fără o legislaţie care să elimine politicul şi să dea pârghiile reformării, nu se va întâmpla nimic. Se vor schimba doar stăpânii. //

Cu ratingul la doi stăpâni

Există vreo posibilitate ca prăbuşirea TVR să fie oprită, ca instituţia să iasă de sub talpa politicienilor şi să devină totuşi, după 20 de ani, credibilă, onestă şi profesionistă? Probabil că nu.

Audienţele televiziunii publice s-au înjumătăţit în ultimii trei ani, aşa cum o arată măsurătorile făcute de Growth for Knowledge România (GfK). Pe ansamblu, audienţa medie anuală a TVR 1 în mediul urban a scăzut de la 311.000 de telespectatori, în 2002, pe „vremea“ PSD şi a lui Valentin Nicolau, la 137.000 de telespectatori, în 2007, iar în 2008 a coborât la 106.000 de telespectatori, postul public situându-se, în acest fel, după Pro TV, Antena 1, Acasă TV şi Realitatea TV. Cel mai dramatic an a fost însă 2009, când TVR nu a reuşit să depăşească o medie de 0,9 puncte. Astfel, în plină campanie electorală, când toate posturile comerciale au crescut, adică în lunile noiembrie şi decembrie, TVR 1 a atins recordul de 119.000 de telespectatori şi, respectiv de 143.000 (1,2 puncte audienţă). Nici prime-time-urile nu s-au bucurat de mai multă trecere, din moment ce Sassu a oscilat între noncombatul promovat de Dinu Patriciu şi partizanatul faţă de PSD şi PNL, organizând dezbateri fie „marca Ghiurco“, fie „Cântarea României“. Faptul că TVR 1 nu a dorit să managerieze ultima dezbatere dintre prezidenţiabili a fost o decizie care a pus reflectorul pe gradul scăzut de credibilitate şi de profesionalism.

Dincolo însă de chestiunea serioasă a ratingului, se ridică cea a partizanatului politic pe ban public. Încă din 2007, TVR s-a înrolat în slujba celor două partide care l-au susţinut politic, ajungând în 2010 în situaţia inacceptabilă ca şeful statului să declare că nu mai calcă în platourile ei, atâta vreme cât la conducere se va afla Alexandru Sassu. Cifrele arată cum politica editorială şi-a pus amprenta pe audienţă. Cenzura, manipularea, clientelismul şi lipsa de viziune şi coerenţă au însoţit ca o umbră TVR-Sassu.

Să ne reamintim, de exemplu, de episodul din octombrie 2008 de la promulgarea legii prin care salariile profesorilor s-au majorat cu 50%, când discursul preşedintelui a fost complet ignorat, transmiţându-se live doar cel al premierului, sau de acuzele aduse de Radu Gafta, editor, care şi-a dat demisia, în ianuarie 2008, din motive de cenzură, adică blocarea unor anchete jurnalistice despre Norica Nicolai, Aristotel Căncescu, preşedintele CJ Braşov, şi primarul Mangaliei, Zanfir Iorguş (PD-L). În vremurile de bejenie ale campaniilor, TVR 1 a acţionat la comandă politică. În preziua alegerilor europarlamentare, zi de pauză electorală, Liviu Dragnea s-a răsfăţat în studiouri vorbind despre „fricţiunile din coaliţia de la guvernare“. Pe 1 decembrie 2009, între cele două tururi, TVR 2 şi-a întrerupt intempestiv programul pentru a transmite timp de o oră un miting electoral PSD-PNL de la Adamclisi, care a culminat cu discursul lui Geoană şi mesajul lui Antonescu.

Scăderea dramatică a audienţei generale şi a Telejurnalului în special se datorează „politicii editorale, lipsei de viziune unitare şi a unei strategii legate de publicul ţintă“, spun contestatarii lui Sassu şi ai Departamentului Ştiri. „Există o politică de personal clintelară, sunt promovate în posturile de decizie şi încurajate doar persoane considerate de încredere (...) Se ratează ştiri de interes, în schimb se difuzează din abundenţă ştiri fără relevanţă şi lipsite de interes public.“ Mai exact, „politica editorială de la Ştirile TVR este «cine nu-i cu noi e împotriva noastr㻓. În aceste condiţii, faptul că TVR 1 se târăşte undeva în jurul a 0,9 puncte de rating se datorează nu atât falsificării datelor de către GfK, cum acuză Sassu, cât lipsei de profesionalism pusă în slujba politicului. //

Cuvinte cheie: TVR, Alexandru Sassu, Razvan Theodorescu, Alina Mungiu Pippidi, televiziunea publica, jurnal.

Celelalte titluri ale Dosarului TVR:

- Ce schimba si ce nu schimba Legea SRR-SRTV
- Televiziunea romanului "diasporizat".