Pe aceeași temă
Motto-ul președinției românești a Consiliului UE este „Coeziunea, o valoare europeană“. Este o deviză pe măsura acestei guvernări, care ar dori să facă din „coeziune“ sau din alocarea de fonduri europene pentru statele și regiunile sărace una dintre valorile centrale ale UE și să pună în umbră valorile fundamentale autentice ale Europei - democrația, statul de drept, drepturile omului. Bani contra valori este ceea ce propune guvernul de la București Europei.
Din nefericire pentru actualul guvern, președinția României a debutat cu cea mai proastă presă de care a avut vreodată parte o președinție europeană a vreunui stat membru. Articole extrem de critice au apărut în publicații cu mare influență precum Le Monde sau Financial Times. Ultima a publicat chiar un editorial în care susține că președinția unui stat corupt și care derapează de la valorile europene precum România este cel mai bun motiv pentru pentru a lega alocarea „fondurilor de coeziune de respectarea statului de drept“.
Conflictul dintre Europa și România se va duce pe tărâmul domniei legii. Comisia a făcut o serie de recomandări în ultimul raport MCV, care, dacă ar fi respectate, ar opri degradarea statului de drept. Regimul Dragnea nu are însă nicio intenție să respecte aceste recomandări și continuă cu adoptarea prin ordonanță a codurilor, cu procedura de revocare a procurorului general etc., măsuri a căror încetare imediată a solicitat-o CE. Problema este ce se întâmplă după ce guvernul refuză să pună în aplicare aceste recomandări. Comisia are la dispoziție arma nucleară care este sesizarea Curții Europene de Justiție (CJUE) care poate decide că recomandările din MCV sunt obligatorii pentru România. În acel moment, la București ar avea loc un cutremur politic, pentru că nu există țară membră, nici măcar Polonia și Ungaria, care să îndrăznească să nu respecte deciziile CJUE.
Întrebarea este dacă CE va recurge la această armă. Șansele sunt mici, iar motivele sunt politice. Comisia Juncker se află în ultimele șase luni de mandat până la alegerile europarlamentare din luna mai și este mai probabil să lase un demers cu asemenea greutate în seama viitoarei Comisii. Lucrurile s-ar putea schimba, dacă, de exemplu, parlamentul îl suspendă pe președinte în această perioadă, un gest pe care PSD se teme să îl facă. În schimb, PSD ar putea încerca să uzurpe din nou funcția de reprezentare a președintelui la Consiliul European, așa cum a făcut-o în 2012 și cum au sugerat deja Dragnea și Dăncilă. Un asemenea demers va accentua impresia de stat aflat în derivă autoritară și va compromite o președinție care a început deja rău, cu o presă ostilă și un președinte de Comisie care și-a exprimat scepticismul cu privire la capacitățile guvernului de la București de a gestiona afacerile europene.
Problema lui Dragnea și a lui Dăncilă nu este însă gestionarea afacerilor europene. România are probabil dosarele și experții necesari pregătiți, dar gestionarea acestora presupune o abilitate politică reală, prestigiu și respectabilitate europeană pentru a prezida reuniuni, pentru a negocia soluții și a surmonta creativ inevitabilele blocaje, iar miniștrilor români le lipsesc aceste calități politice. De aceea, președinția va fi probabil un eșec, iar România nu va obține decât concesii minime în dosarele care o interesează – Schengen și bugetul Uniunii. Interesul guvernanților nu sunt deci dosarele europene, dintre care Brexit-ul este cel mai greu, interesul lor este cine va reprezenta România la summit-ul de la Sibiu. PSD va face tot ceea ce poate ca acea persoană să nu fie Klaus Iohannis, chiar dacă asta va însemna să întindă limitele statului de drept până la rupere.
Îndrăzneala PSD va depinde însă într-o măsură și de rezultatele alegerilor europarlamentare. Dacă PSD obține un scor bun (de peste 30%) se va considera reconfirmat și „mandatat“ pentru orice își va pune Dragnea în gând. Tot în interesul actualului regim va fi un scor cât mai bun al populiștilor, care să pună în dificultate actuala majoritate Populari-Socialiști. Legitimată de o majoritate solidă, viitoarea Comisie condusă de PPE ar putea sesiza CJUE și ar putea lega alocarea fondurilor de coeziune de respectarea statului de drept.
