Voiculescu, de la banii Securităţii la şantajul de presă

Dan Voiculescu a reuşit să creeze un imperiu media prin care să controleze partide, opinie publică, să-şi negocieze cariera politică, de afaceri şi, în ultimii doi ani, libertatea.

Dan Voiculescu înseamnă trecutul co­munist pe care l-a exploatat din plin, de­gringolada anilor ’90 şi politica strâm­bă prin care a ajuns, după 23 de ani, principalul obstacol în parcursul democratic şi prooccidental al Ro­mâniei.

Reţetabanilor

Începând din 1982, Dan Voiculescu a fost director general la Oficiul Argus - prima interfaţă a Securităţii cu oa­menii de afaceri străini, înţesată de ofi­ţeri acoperiţi DIE -, dar, în fapt, era reprezentantul firmei cipriote Cres­cent Commercial & Maritime Cyprus în România, societate con­tro­lată de Securitate. Firma Crescent avea indicativul UM 0544 în actele Se­curităţii, era în relaţii directe cu În­tre­prinderea de Comerţ Exterior (ICE) „Dunărea“, firmă a Securității, con­dusă de generalul Constantin Gavril. Acesta i-a fost şef lui Voiculescu până în 1989 şi este acum arestat în aşa-nu­mitul „dosar al bancherilor“, fiind acu­zat de sprijinirea unui grup in­fracţional organizat, care ar fi pre­ju­diciat trei bănci comerciale cu suma de 22 de milioane de euro.

După moartea lui Nicolae Ceauşescu şi a fratelui acestuia, Marin Cea­u­şes­cu, apropiat colaborator al lui Dan Voiculescu în activitatea de comerţ exterior, conturile companiei Cres­cent, pe care a coordonat-o pre­şedintele PC, au dispărut. Anchetele s-au blocat şi, în final, nimeni nu ştie care a fost destinaţia banilor din acele conturi, cine a pus mâna pe acei bani sau măcar ce sume au existat în con­turi.

Traseul pe care compania Grivco, adi­că Grupul Industrial Voiculescu şi Com­pania, l-a parcurs încă din 1990 este unul extrem de interesant. Firma s-a dezvoltat rapid, prin aporturi suc­cesive de capital care au făcut ca, la 28 mai 1991, Grivco să beneficieze de un capital de 1,8 miliarde de lei. To­talul investiţiilor Grivco SA din pe­ri­oada 1990-1993 însumează peste 10 miliarde de lei, sumă de-a dreptul imen­să pentru acea vreme. Afacerile ulterioare s-au dezvoltat fabulos în anumite perioade, cu ajutorul sta­tu­lui. Firmele, multe la număr, au fost trecute pe numele fiicelor, atunci când Voiculescu a început să aibă probleme cu justiţia.

Smart Food Solutions, de exemplu, so­cietate patronată de cele două fete ale lui Voiculescu, a semnat în 2008 un impresionant contract cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), în vederea „eva­luării cererilor de finanţare“ depuse la această agenţie. Valoarea con­trac­tului este de peste 5 milioane de eu­ro, din care jumătate decontaţi din fon­duri europene.

Firma familiei Voiculescu, Grivco SA, este faimoasă pentru contractele de energie, mogulul dovedind reale ca­li­tăți de „băiat deştept“. Grivco a pri­mit în 2010 contracte prin negociere directă de la Termoelectrica (3,3 mi­li­oane de lei), Electrica Muntenia Nord SA (6 milioane de lei), patru con­tracte cu Transelectrica şi unul cu Electrica SA.

Dar cel mai bine i-a mers lui Voi­cu­lescu atunci când ministrul Eco­nomiei era prietenul şi colegul său de partid, Codruţ Şereş, al cărui proces la Înalta Curte se apropie de final. Anul de vârf a fost 2006, când Grivco a obţinut un profit net de 65 de mi­lioane de lei (18 milioane de euro), de 14 ori mai mare decât în 2004. Altfel spus, atunci când prietenul politic era la butoane, Grivco a câştigat 50.000 de euro pe zi.

Caritate pe bani publici

Până şi actele de caritate pe care le face Fundaţia „Dan Voiculescu“ au le­gătură cu banii publici. La ju­mă­tatea lui 2011, Fundaţia a primit de la Fondul European Social al Mi­nis­te­rului Muncii, prin Programul Ope­rațional Sectorial „Dezvoltarea Re­surselor Umane“, un contract în va­loare de 4.059.098 de lei (din care 3.972.916 este finanţare neram­bur­sa­bilă).

Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Ro­mânia, unde Dan Voiculescu fi­gu­rea­ză ca fondator, a primit două con­trac­te de 9,9 milioane de lei şi 1,5 mi­lioa­ne de lei de la Autoritatea de Ma­nage­ment a Programului Ope­ra­ţio­nal Sec­torial Dezvoltarea Re­sur­selor Umane (finanţare din fonduri europene).

Dan Voiculescu mai deţine însă, din umbră, controlul şi asupra altor cinci fundaţii, ale căror acţiuni sunt co­or­donate şi promovate intens de Jur­nalul Naţional, Săptămâna Fi­nan­ciară sau Antene, aşa cum a arătat jur­nalistul Cătălin Prisăcariu. Este vorba de FACIAS (Fundaţia pentru Apă­rarea Cetăţenilor Împotriva Abu­zurilor Statului), FSCRS (Fundaţia Societatea Civilă pentru Reformă în Sănătate), FSCD (Fundaţia Societatea Civilă pentru Democraţie), FCEI (Fun­daţia Civilă pentru Educaţie şi Informatizare) şi FSCRM (Fundaţia Societatea Civilă pentru Reforma Mo­rală). Ultimele patru fundaţii au fost înfiinţate în 2008 şi au aceeaşi adresă de contact, strada Gârlei 1B, din Sec­torul 1, şi acelaşi număr de telefon. Printre cei care conduc aceste fun­daţii se numără diverşi membri cu func­ţii în Partidul Conservator.

Presă, afaceri şi politică

Trustul Intact face afaceri cu statul, iar banii sunt apoi folosiţi pentru ca televiziunea lui Dan Voiculescu, An­tena 3, să slujească intereselor po­litice ale preşedintelui fondator al PC.

SC Intact Production SRL, compania media deţinută de familia Voiculescu, s-a lipit de Camera de Industrie şi Co­merţ, condusă de liberalul Mihai Vlasov, cu care a încheiat mai multe contracte grase.

Firma voiculesciană a închiriat, prin ne­gociere, un teren de 10.000 de metri pătraţi pentru 49 de ani la su­ma de 38.000 de euro, convertiţi în ser­vicii privind „producerea şi di­fuzarea de emisiuni TV“.

Pe acelaşi sistem, Intact Production a închiriat şi de la Romexpo, unde ac­ţionar majoritar este aceeaşi Cameră de Comerţ a lui Vlasov, o suprafaţă neprecizată de teren, pe 25 de ani, con­tra impresionantei sume de 674.700 de euro/an. Partea in­te­re­santă a afacerii este că 404.000 de eu­ro sunt achitaţi în barter, prin pu­blicitate TV.

SC Media Casa Press SRL, deţinută de familia Voiculescu, a încheiat mai multe contracte de publicitate cu ins­tituţii ale statului sau companii unde statul este acţionar majoritar: Auto­ritatea Naţională pentru Sport şi Tineret - 7.000 de lei; Eximbank - 3.000 de euro şi 14.280 de euro; An­tibiotice - 10.000 de euro; Asociaţii de Dezvoltare Intracomunitară Zona Metropolitană Oradea - 10.000 de euro, Tarom - 6.000 de euro, Rom­telecom - 35.000 de euro.

De notorietate a devenit contractul cu Oltchim, companie la căpuşarea căreia a contribuit şi Dan Voiculescu. Astfel, Casa Media Presa a avut un con­tract de 100.000 de euro cu Olt­chim, un altul, de 200.000 de euro, fiind încheiat cu o altă firmă din trus­tul lui Voiculescu.

Datoriile lui Voiculescu

Deşi multe dintre contractele cu statul obţinute în perioada de glorie sunt, unele, încă în derulare, venirea USL la putere nu a deschis mai larg conducta de aprovizionare, aşa că Trus­tul Intact începe să se zbată în da­torii: de la 4 bănci a împrumutat pes­te 9 milioane de euro.

E vorba de o datorie la BRD de 1,7 milioane de dolari, la Raiffeisen Bank de 1,4 milioane de euro, la Volksbank de 3,6 milioane de euro şi la Generali Asigurări de 3 milioane de euro. Toa­te creditele sunt garantate cu ipoteci.

Aşa se explică şi şantajul de 35 de mi­lioane de euro pentru care şeful An­tenelor, Sorin Alexandrescu, este acum cercetat în stare de libertate. Mo­gulul are nevoie disperată de bani.

Politică şi presiune

Prin intermediul trustului său de presă, Voiculescu a putut să preseze nu doar instituţii ale statului, ci chiar parteneri politici.

Ascensiunea politică a lui Dan Voiculescu în România nu ar fi fost posibilă fără Graham Watson, mulţi ani şeful liberalilor din Parlamentul European (ALDE), este de părere Tom Gallagher, analist politic britanic. Watson l-a introdus în grupul ALDE după 2000, ignorând avertismentele cu privire la fostul funcţionar al Comerţului Exterior în timpul dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Alegerile din 2004 l-au propulsat pe Dan Voiculescu în Senat, nu însă prin forţe proprii, ci în alianţă cu fratele mai mare, PDSR-ul de la acea vreme. Cu trădarea îndelung exersată în firmele Securitaţii lui Ceauşescu, Voiculescu părăseşte corabia social-democraţilor şi, transformându-se în „soluţia imorală“, se dă cu puterea, Alianţa D.A. Primeşte însă o lovitură mortală. Traian Băsescu dă drumul dosarelor Securităţii, care sunt transferate de la SRI la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), şi astfel se află, mai bine zis se confirmă, ceea ce bănuia toată lumea: că Voiculescu lucra pentru Securitate. Deşi la iveală a ieşit doar dosarul în care Voiculescu îşi turna rudele, alegându-se cu decizie definitivă de colaborator al Securităţii, dosarele de la SIE, mai precis dosarul „Dunărea“, nu a fost desecretizat.

Din momentul deconspirării sale de către CNSAS şi a trimiterii în judecată, ura împotriva preşedintelui ajunge obsesivă. Băsescu este tocat sistematic prin trusturile sale de presă, iar Voiculescu devine artizanul celor două suspendări. În 2007 face parte din aşa-numita „comisie Felix“, care decide că preşedintele a „încălcat grav“ Constituţia, deşi Curtea Constituţională susţine contrariul. Evident, parlamentul ţine cont de decizia comisiei şi nu de cea a CCR, declanşând procesul de demitere.

După formarea USL, al cărei artizan este într-o bună măsură, nu renunţă la planul de suspendare şi, imediat după ce Uniunea ajunge la putere în mai 2012, Dan Voiculescu afirmă că, dacă Băsescu nu-şi dă demisia în 60 de zile, va fi suspendat. Peste 59 de zile este declanşată procedura de suspendare. În numai câteva zile, ordinea constituţională e călcată în picioare, Europa asistă îngrozită la strivirea statului de drept. Urmează referendumul de demitere, care este invalidat de CCR în 21 august.

Un set de stenograme din şedinţele USL, prezentat de jurnalistul Dan Tăpălagă pe Facebook, arată cum maestrul de ceremonii în campania pentru referendumul de demiterea preşedintelui era Dan Voiculescu, prin televiziunea Antena 3. Documentele sunt transcrieri după câteva şedinţe PNL din perioada 10 - 19 iulie, şef de campanie fiind deputatul liberal Relu Fenechiu. Din aceste şedinţe rezultă că politicienii comandă, ziariştii execută, Antena 3 fiind practic la dispoziţia PNL. După cum se exprima Fenechiu, „PC să dea pe cineva de la Jurnalul Naţional şi Antena 3 care să stea la Băsescu (...): Propun să negociem doar deschiderile de pagini cu tema corupţiei (....) Este foarte important să transmită presa mitingurile, să preia Antena 3 seara“. Dan Motreanu: „Antena 3 trebuie să fie acolo zilnic să transmită, mesajele noastre să fie de atac, nu de apărare (...). După melodie (la mitingul de la Timişoara n.r.) Radu Tudor sugera să intre Crin Antonescu“.

Să ne amintim că PSD şi-a cumpărat liniştea mediatică la prezidenţialele din 2009 cu ajutorul presei lui Voiculescu. Jurnalista Sorina Matei a publicat pe blogul personal documente confidenţiale privind promovarea alianţei dintre PSD şi PC în campania prezidenţială din 2009. În cele două documente se arată cum PC şi PSD şi-au împărţit foarte clar toate funcţiile în guvern şi Administraţia Prezidenţială, precum şi cheltuielile. „În campania electorală, cheltuielile vor fi împărțite între cele două partide astfel: 93% și 7%“, se mai arată în acordul din data de 17 aprilie 2008.

În Acordul privind constituirea Alianţei politice dintre PSD şi PC se menţionează că „Partidul Conservator va sprijini mediatic promovarea Alianţei dintre cele două partide şi va evita apariţia situaţiilor care pot conduce la afectarea negativă a imaginii Alianţei politice şi, respectiv, a celor două partide“. Un alt document arată înţelegerea dintre cele două partide de a forma o Alianţă politică PSD + PC, prin care se instituie la nivel naţional şi o structură media a alianţei.

În tot cazul, prin intermediul trustului său de presă, Voiculescu a putut să preseze nu doar instituţii ale statului, ci chiar partidele prietene de alianţă. Capacitatea manipulatorie a trustului a fost folosită atâta timp de PSD, încât acesta ştie ce l-ar aştepta în cazul în care Antena 3 ar întoarce armele. O mostră a şi fost oferită după numirea procurorilor şefi: trustul, cu televiziune, presă scrisă şi site-uri, s-a dezlănţuit împotriva lui Victor Ponta şi a PSD.

Top 10 minciuni şi manipulări Antena 3

În Trustul Intact şi site-urile afiliate, min­ciu­na şi manipularea sunt la ordinea zilei, prin­cipiul fiind cel al bulgărelui de zăpadă. De regulă, Antena 3 preia informaţii de pe site-urile controlate de Dan Voiculescu, So­rin Roşca Stănescu, el însuşi un fost tur­nător, sau cotidianul.ro şi lumeajustitiei.ro şi apoi le prezintă pe post ca investigaţii.

1. Manipularea televotingului la dezbaterea Băsescu-Geoană

Televotingul organizat de Antena 3 pentru dezbaterea finală Băsescu-Geoană, din sea­ra zilei de 4 decembrie 2009, a început la ora... 8 dimineaţa, fiind înregistrate doar SMS în susţinerea lui Geoană. Un document transmis organizaţiilor PSD (publicat de jur­nalista Sorina Matei), semnat de Dragnea, atenţiona că „Înregistrarea votului se va re­a­liza prin transmiterea unui SMS cu textul GEOANĂ la numărul de telefon 1244“. Pe par­cursul dezbaterii, Antena 3 a afişat continuu rezultatele televotingului măsluit.

2. Bacalaureatul lui Daniel Funeriu

Pe 8 iulie 2011, Antena 3, prin Radu Tudor, a prezentat în direct un document care ară­ta că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, nu ar fi promovat examenul de Bacalaureat în Franţa din prima încercare şi ar fi trebuit să susţină şi un examen oral, din cauza unor note slabe obţinute la proba scrisă. Do­cu­mentul era un fals grosolan, ministrul Fune­riu prezentând ulterior Diploma de Baca­lau­reat şi arătând că „Mi-am luat baca­lau­rea­tul în 1989 în Franţa, din prima sesiune“.

3. Băsescu, traficant de arme

În 2009, Antena 3 îl acuza pe preşedinte că ar fi decis ca România să cumpere, fără li­ci­t­aţie şi fără concurs de oferte, un sistem in­tegrat de rachete AA cu rază scurtă şi foar­te scurtă de acţiune. Preţul ar fi fost „în­căr­cat“ cu 80 de milioane de euro, co­mision pe care urma să-l încaseze o firmă în care figura ca acţionar Mircea Băsescu. In­for­ma­ţia a provenit de pe blogul lui Sorin Roşca Stănescu, iar în cadrul emisiunilor nu s-a pre­zentat nicio dovadă a afir­ma­ţiilor.

4. Campania de linşare colectivă - Danileţ, Motoc, Zegrean, Cojocaru, Hăineală

Magistratul CSM Cristi Danileţ a fost acuzat că ar fi „propagandist băsist“ corupt, că şi-a „lăsat familia să moară de foame“, pos­tul Antena 3 mergând până acolo încât i-a pus în cârcă acuzaţia de pedofilie, ară­tându-l re­petat într-o poză ală­turi de fetiţa sa. De te­roarea mediatică n-au scăpat nici ju­de­că­torii „lui Băsescu“ de la Curtea Cons­titu­ţio­nală: Augustin Zegrean a fost făcut „han­di­capat“, iar Iulia Motoc o „bolnavă psi­hic“. Ju­decătoarea Aspazia Co­jocaru a fost acuzată că şi-a obţinut toate ti­tlurile ono­ri­fice şi uni­versitare prin furt. As­censiunea Oa­nei Schmidt Hăineală a fost explicată prin faptul „că ta­tăl doamnei Hăi­neală îi pu­nea calificativul «foarte bine» Monicăi Ma­covei“. Lipsea un lucru esenţial: Ioan Hăineală mu­rise în 1993, pe când fiica sa era elevă de liceu.

5. Horia Georgescu, linşaj cu ajutorul unui condamnat penal

Campania împotriva şefului ANI, Horia Geor­gescu, a ţinut luni de zile, apogeul fiind în vara lui 2012. Georgescu a fost acuzat de An­tena 3 că este „alcoolic“, „dependent de droguri“, că a dat şpagă ca să ocupe postul de la ANI, fiind etichetat drept „maimuţă“, „bou“, „gunoi“. Pentru a susţine aria ca­lom­niilor, în studio era adus Adrian Mu­re­şan, fost lider al PNG Braşov, condamnat penal la 8 ani de închisoare cu executare pentru şantaj şi lipsire de libertate.

6. „Profesorul“, eliberatorul lui Hayssam

Fostul procuror Ciprian Năstasiu (cel care a cerut eliberarea din închisoare a lui Hays­sam pe motiv de boală şi care a fost dat afa­ră din magistratură) era adus într-o se­rie de emisiuni ca să susţină că Băsescu era la curent cu demersurile şi negocierile vi­zând eliberarea lui Hayssam. Dovezile in­vocate erau nişte stenograme în care Hays­sam vorbea cu „Profesorul“. Năstasiu şi jur­naliştii Antena 3 speculau că era Băsescu.

7. ICR, poneiul roz şi securiştii

Campaniile împotriva ICR au debutat în 2008 cu scandalul „Poneiul roz“, în care Cristian Neagoe, coordonator de co­mu­ni­care la ICR New York, a fost acuzat că este consumator de droguri şi că bea urină. În 2012, într-o altă campanie, şeful ICR, Horia Roman-Patapievici, a fost etichetat drept securist, mâncător al banilor poporului, slu­gă a lui Băsescu, iar despre directorii ICR s-a spus că sunt ofiţeri acoperiţi.

8. Cazul „Mirela bugetara“

Un reportaj apărut în principalul jurnal de știri al postului Antena 1 prezenta o tânără des­crisă ca fiind o bugetară cu salariul mi­nim şi care nu îşi permite să cumpere mai mult de două roşii din piaţă. Falsul este des­co­pe­rit când aceeaşi femeie este văzută în alt cadru vânzând la o tarabă din aceeaşi pia­ţă.

9. Le Désastre Rouge, pradă manipulării

În campania din 2012, pusă pe recuperarea memoriei rezistenţei anticomuniste, Antena 3 a căutat să se folosească de filmul do­cu­mentar Le Désastre Rouge (Belgia, 1988) al regizorului belgian Josy Dubié. Invitat să participe la emisiunea Secvenţial, Josy Du­bié şi-a argumentat refuzul afirmând că An­tena 3 reprezintă astăzi exact ceea ce fil­mul lui de atunci denunţa: naţionalismul de­magogic şi agresiv, populismul izola­ţio­nist, antieuropenismul manipulator. Rea­li­zatorii Antenei 3 nu au respectat interdicţia regizorului de a fi difuzate imagini din film şi l-au invitat pe unul dintre foştii săi co­legi, Jean-Jacques Péché, căruia i-au as­cuns faptul că autorul filmului refuzase să participe la emisiune, lăsând de înţeles că acesta ar fi autorul filmului.

10. Atac la jurnalişti

Mircea Badea i-a urat lui Cătălin Striblea, internat în spital la vremea aceea, să mai facă un atac cerebral, iar jurnaliştilor de la RTV să „moară în chinuri“. Antena 3 se ocu­pă sistematic cu atacarea şi insultarea jurnaliştilor care critică postul de tele­vi­zi­une şi pe Dan Voiculescu, prezentându-i ca pe „slugile lui Băsescu“. „Dacă vreodată, în această viaţă, voi avea ocazia să le fac rău, o să le fac rău. Meticulos, încet şi de­terminat“, spunea Badea.