Provocare la „judo cibernetic“

Statistica pe 2015 și proiecția trendului pe ur­mă­torii ani arată o creștere a consumului me­dia online și a utilizării Internetului. Me­dia­fac­t­book confirmă, sintetizând cifrele furnizate de SNA Focus și BRAT, că în Ro­mânia televiziunea încă ocu­pă un loc important în au­di­en­ța urbană, fiindcă 74,6% din publicul între 16 și 54 de ani se uită zilnic la televizor. Însă statisticile dovedesc că Internetul s-a apropiat la 10 procente diferență, în vreme ce radio se ascultă în pro­por­ție de 35% zilnic, iar ziare se citesc în proporție de 11,6%. Mai mult, 96% din­tre tinerii între 16 și 24 de ani preferă me­diul online, iar pentru asta sunt conectați per­manent pe smartphone, tabletă și pe alte dră­covenii născute în laboratoarele noilor teh­no­logii. Chiar dacă generația între 35-55 de ani preferă laptopul și PC-ul, accesul la Internet pe smartphone a crescut simțitor la noi, ajun­gând de la 26,4% în 2011 la 50,2% în 2015. Peste 10-15 ani, spune analiza Mediafactbook, nativii erei digitale vor fi preponderenți pe pia­ță și vor răsturna cifrele, proclamând su­pre­ma­ția digitalului.

Dar acestea sunt doar cifre. Dincolo de ele și de viteza comunicării pe care o sugerează, se ascund ris­curi și capcane. Contactul pe rețelele sociale, unde ex­pri­ma­rea liberă zburdă în voie, nu este lipsit de primejdii. Co­piii sunt cei mai expuși, fiind­că Generația Z s-a născut în plină epocă a tehnologizării ex­tinse: ei au pagină de Face­book încă din stare intrau­te­ri­nă, la 3-4 ani sunt ași ai tabletei, au mobil la 5 ani și, dacă trăiesc la oraș, se lasă greu con­vinși să bată mingea pe afară, preferând să joace fotbal pe telefon. Internetul însă este, cu o definiție marcată de îngrijorări, o junglă. O confirmă Tyler Cohen Wood, șefa De­par­ta­mentului de cibernetică a Agenției de Infor­ma­ții a Apărării din SUA, în cartea Depistarea impostorilor virtuali, apărută în românește anul trecut la Editura Lifestile. Identitatea vir­tuală poate să camufleze intenții rele, iar con­ți­nuturile aparent atrăgătoare pot fi otrăvite. Știm deja în România cazuri de racolare a mi­norilor de către pedofili pe Facebook, agre­siu­nile verbale sub protecția anonimatului sunt atât de frecvente, încât par să imprime re­gula, ne confruntăm din plin cu fenomenul „pos­tacilor“ politici și al „trolilor“ din Răsărit. Avem, cum s-ar spune, experiență. Dar mai avem de învățat. Tyler Cohen Wood se de­cla­ră iritată de părinții care spun că se pricep mai puțin decât copiii lor la comunicarea pe re­țele, fiindcă par a se deroba de res­pon­sa­bilitatea de a-și proteja odraslele în mediul vir­tual, așa cum le protejează în realitatea fi­zică. Prostia de a posta, cu mândrie, fotografii cu copilul în pielea goală sau imagini ce fac din el o țintă a tachinării este una dintre ero­rile frecvente. Reproșurile pe Twitter, certurile pe Facebook și livrarea detaliilor de localizare sunt nerecomandate. Dar cel mai bun sfat es­te educația, prevenirea unor agresiuni cu dez­nodământ rău. Adolescenții pot fi pe cât de naivi, pe atât de nemiloși. Adolescenta Audrie a fost violată de zece băieți beți turtă, cum era și ea, apoi imaginile postate au devenit vi­rale pe Internet. În zilele următoare, a fost ex­pusă unui val de injurii și umilințe. Fata s-a si­nucis. E bine de știut cum se depistează agre­siu­nea online: agresorul trimite mesaje vul­ga­re, postează date private despre victimă, pos­tează fotografii batjocoritoare sau degradante (adesea trucate cu Photoshop), sparge contul victimei, apoi o hărțuiește cu SMS-uri.

„Prima reacție e crucială“, spune autoarea cur­sului introductiv de „judo cibernetic“: în ni­ciun caz nu ripostezi la agresiuni, ci faci print screen, captezi conținuturile violente sau jignitoare, apoi schimbi parola. Dacă ești pe Facebook, blochezi persoana și raportezi. No­tezi date despre acele mesaje, dacă ele nu au putut fi salvate. Refaci cronologia, dacă nu e prima dată, și alcătuiești o listă de suspecți. Depui reclamație la autorități sau plângere la instanță și soliciți în scris furnizorului de In­ternet să păstreze IP-uri și alte date, pentru a le pune la dispoziția autorităților. Un adevăr de luat în seamă: nimeni nu se poate ascunde în mediul virtual, chiar dacă e versat, fiindcă orice acțiune digitală lasă urme ce pot fi de­pistate. „Învață-i pe copii să recunoască sem­nele. De asemenea, asigură-te că ai un dia­log deschis cu copilul în legătură cu agre­siunile virtuale. Aceste agresiuni, din păcate, nu vor dispărea, dar asta nu înseamnă că ele trebuie suportate de copilul tău!“, spune ex­perta americană în depistarea șarlatanilor, pes­cuitorilor în apele tulburi, perverșilor și rău­făcătorilor de pe Internet.