Pătați, dar latră

Neverosimilă într-o lume echilibrată, unde per­sistă repere morale, ieșirea publică a unor in­di­vizi pătați, uneori gata condamnați în jus­tiție sau deja încarcerați, a devenit banalitate la noi. Tonul l-a dat mediul politic viciat. Cel mai con­clu­dent exemplu este cel al eu­ro­parlamentarului Adrian Se­verin, fost ministru de Ex­terne, recent condamnat la trei ani și trei luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Alți doi parlamentari europeni de­pistați în aceeași afacere, unul sloven și altul austriac, au demisionat de în­da­tă. Românul, nu. Acasă, el este vice­pre­șe­din­tele Institutului „Ovidiu Șincai“ și dă lecții am­basadorului american acuzând SUA că a ins­ti­tuit un „stat polițienesc“ pe plaiurile mio­ri­ti­ce. Nu trece zi ca tata Felix-Voiculescu să nu răcnească din pușcărie la instituțiile statului sau la cine poftește, cum făcea, de altfel, și con­damnatul Adrian Năstase pe vremea de­ten­ției. Gigi Becali, întors din temniță pe tro­nul său aurit, este mai vocal decât înainte și excesiv de prezent pe ecranele TV. Este o nai­vitate să invoci nerușinarea, din moment ce societatea nu-i sancționează, instituțiile sunt anemice, iar indignarea n-a scos încă în piața publică mii de oameni împotriva mânăriei ca­re îi scapă de pușcărie mai devreme pe in­frac­torii „de lux“ pe baza unei fraude evidente.

Similitudinea jocului politic cu cel mediatic, complicitățile profitabile ex­plică de ce mass-media ac­ceptă să dea vizibilitate unor inși care intoxică suplimentar spațiul public, deghizați în profeți, analiști, comentatori sau chiar în candidați, după ce au eludat penitența. Ase­mănările merg mai departe: jurnaliști dovediți ca infractori sau decredibilizați după ce au încălcat nu doar normele deontologice, ci au la activ fapte de domeniul penalului, stau bi­ne mersi pe canapeaua confortabilă a „pă­re­riștilor“ de seară pe la televiziuni sau muș­tru­luiesc nația online. Discuția despre misterioșii agenți acoperiți din presă, dintre care doar doi au mărturisit, e prea lungă ca să fie con­sumată aici. Tontoroiul politic jucat de câțiva falși jurnaliști e pe bani: Bogdan Chirieac, be­neficiarul unor grase contracte cu STS în timp ce făcea și pe jurnalistul, poreclit de Cristian Sima „delivery boy“ pentru valizele cu bani sus­pecți, n-a dispărut, deși, teoretic, breasla l-a exclus. Dan Diaconescu, fondatorul te­le­vi­ziunii-tomberon OTV, maestru al șantajului de presă, a dăruit comunității jurnalistice ne­pre­țuite învățături din pușcărie, publicând vreo patru opere științifice, ca Televiziunea. Me­nire socială, dezvoltare știintifică și co­munitară sau Tehnici științifice de realizare a interviului modern. Și jurnalistul craiovean Cons­tantin Tibi Pătru, condamnat pentru înșe­lăciune, spălare de bani ș.a., vine cu cinci ope­re, dintre care Evoluție tehnologică și invo­lu­ție deontologică în televiziune impresionează în mod special prin subiectul etic.

Antena 3, caz-școală al manipulării și pro­pa­gandei postdecembriste, duce de nas un pu­blic captiv, utilizând șabloane justițiare, sta­tu­tul de jurnalist și libertatea presei - referința ab­solută a nonjurnaliștilor Gâdea, Ursu, Grecu, Tudor, Badea, Stancu - pentru a servi in­te­re­se patronale de natură infracțională. „Pentru a-i ține în șah pe politicienii recalcitranți și pen­tru a-i mulțumi pe cei prieteni, con­du­cerea pos­tului de te­le­vi­ziu­ne plătește analiști, co­men­tatori, dar și jur­naliști“, scria Sabina Fati în re­vis­ta 22. Șantajul, atacul, presiunea, ma­ni­pu­la­rea, linșajul în direct sunt ins­tru­men­tele lor de tortură. Uzurparea statutului presei se face pe căi diverse, de la campaniile de de­nigrare du­se în emisiuni la chemări în stradă pentru cau­ze false, afilieri mânărite și premii cumpărate, până la înscenări perverse care țintesc buna-credință a unor foruri europene apărătoare ale libertății de exprimare. Ultima șarlatanie pu­să la cale de anteniști (iar asta e o știre) e o dezbatere la Bruxelles, la Par­lamentul Eu­ro­pean, pe tema libertății presei în 15 martie, unde vor avea ocazia să se dea victime, pros­tind lumea.

Update. Stelian Negrea citează pe Voxpublica din articolul meu de săptămâna trecută, într-o încercare jalnică de autovictimizare, in­si­nu­ând că a fost supus unui linșaj mediatic. Să nu mă citeze. Cazul său nu are nicio legătură cu cele scrise de mine, ci cu faptele pentru care Aso­ciația Ziariștilor Independenți, secția ro­mâ­nească a AEJ, l-a exclus (totuși, se prezintă în con­tinuare pe Facebook ca membru AEJ) și a depus plângere penală. E simplu: și-a băgat în buzunar în mod cinic, prin firma Gershwin Media SRL, o sumă frumușică, între 12.000 și 15.000 de euro, apoi s-a dat la fund cu car­dul organizației, ștampila și documentele fis­ca­le. Justiția va face socotelile corecte. Iar acum, printr-un abuz de statut, uzând de vizi­bi­li­ta­tea pe care jurnaliștii o au, aruncă praf în ochi cu un contract de comision a cărui clauză de con­fidențialitate o încalcă și îi amenință cu jus­tiția pe cei care au publicat comunicatul AZIR. Organizația a făcut un exercițiu corect de igienizare a breslei și de avertizare publică. A atras atenția că prin presă mișună „dal­mațieni“. Cum spuneam, pătați, dar...