Mântuire prin violență teroristă

Adrian Cioflânca 02.12.2015
SHARE 2

Războiul civilizațiilor a existat și există, dar asta mai ales în mintea celor care cred în așa ceva. E tipul de profeție care se au­to­îm­plinește. În anii ’30, atunci când s-a năs­cut islamismul, mulți gânditori radicali musulmani interpretau deja istoria în ter­menii unei ciocniri a civilizațiilor, așadar cu mult înainte de Samuel Huntington. „Orientalismului“ occidental (în sensul dat de Edward Said, de privire con­des­cen­dentă, stereotipală sau disprețuitoare asu­pra Orientului) i s-a răspuns cu un an­ti­oc­ci­dentalism feroce, care s-a potențat după război prin retorica anticolonială. Re­zul­ta­tele se văd și astăzi, chiar mai mult decât al­tădată, pentru că discursul antioc­ci­den­tal este foarte răspândit în lumea islamică, inclusiv în medii moderate.

 

Dar predictorul principal nu este religia. Cu­vântul cheie este „ideologie“. Vorbim de un „ism“ și, ca orice construct ideo­lo­gic, este rezultatul unei hibridări. Religia es­te o sursă importantă, chiar esențială, dar vorbim despre anumite lecturi ra­di­cale ale Coranului, canonizate în medii ra­dicale și instrumentalizate politic sau te­ro­rist. Prin selecție și interpolare, învățătura islamică a fost filtrată în cheie jihadistă în medii musulmane care trăiesc acut crizele modernității și în care lecturi tradiționale, mainstream, ale Islamului nu sunt ac­ce­si­bile sau atractive (de exemplu, la mulți din­­tre musulmanii de a doua generație din Occident). Cum vedem din istorie, căr­țile sfinte pot fi folosite pentru a justifica multe lucruri. Dar Biblia nu explică In­chi­zi­ția. Iar critica Talmudului nu poate jus­ti­fi­ca antisemitismul, așa cum credeau A.C. Cuza, Nicolae Paulescu și C.Z. Codreanu.

 

Miza este să înțelegem rolul pe care re­fe­rențialul religios îl joacă în imaginarul te­rorist. S-au scris biblioteci întregi despre asta, dar este clar că dezbaterile din ul­timii ani au fost dominate de jurnaliști și oameni politici, care, fatalmente, sim­pli­fi­că și distorsionează realități complexe pen­tru a încăpea în coloanele unui articol sau pentru a ajuta la atingerea unui scop po­litic.

 

Nu există Islam la singular, există multe lumi fragmentate, foarte diferite între ele și deseori conflictuale. Și nu există nici mă­car o instanță religioasă centrală de ti­pul Papei sau Sfântului Sinod care să ofere iluzia suprareglementării acestor lumi. Adevărul crunt este că știm foarte puține despre lumile islamice, iar mulți se mul­țu­mesc să judece definitiv doar pe baza de­reglaților criminali care ne vin dinspre Ori­entul generic. Terorismul are un efect me­tonimic, deși mulți dintre musulmani simt că nu este o poveste despre ei.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-cioflanca.jpg

Paradă a militanţilor ISIS în oraşul sirian Raqqa

 

Recomand cartea lui Roger Griffin Terro­rist’s Creed. Fanatical Violence and the Human Need for Meaning. Griffin este unul dintre cei mai cunoscuți specialiști din lume în interpretarea fascismului și a totalitarismului, iar acest lucru l-a ajutat să înțeleagă mai bine fenomenul terorist. O altă carte importantă, scrisă de Robert Jay Lifton, are un titlu care rezumă foarte bi­ne telos-ul terorist: Destroying the World to Save It.

 

Ceea ce în ochii lumii civilizate apare ca o barbarie criminală și sadică este, pentru mentalitatea teroristă, justificabil și nece­sar. În dublu sens. Pe de o parte, violența teroristă este raționalizată ca o metodă ex­tremă, dar potrivită într-o confruntare asi­metrică, pentru destructurarea moder­ni­tă­ții de tip occidental, a democrației, a uma­nismului liberal, globalizării, secula­ri­zării și tot așa. Pe de altă parte, violența dis­truc­tivă, nihilistă, este valorificată ca un act refondator, ca un nihilism pozitiv. Aceas­tă idee să găsește și în cultura oc­ci­den­tală, dar probabil ce o face par­ti­cu­lară în cazul terorismului islamist este do­za­jul mare de religios din formula explozivă.

 

Cei care predică terorismul, în moschei radicalizate din Occident și Orient, pe site-uri și rețele de socializare, în diferite forme de sociabilitate clandestină desenate de conspiratori, se văd ca o minoritate lu­minată (Griffin ne spune că ideea avan­gar­dei leniniste a jucat un rol important în tactica politică islamistă) care oferă acces la o lectură nouă, izbăvitoare, a învățăturii musulmane. Accesul este ca o convertire su­plimentară și presupune schimbare indi­vi­duală și sacrificiu, în schimbul eroizării.

 

Oricât este de greu de tradus în limbaj ra­țional, teroriștii au convingerea că fac un act eroic și vizionar care este menit sal­ve­ze lumea. Care lume este prea orbită și co­ruptă în acest moment ca să înțeleagă.

 

Islamiștii reușesc performanța de a descrie invidiata prosperitate occidentală într-o perspectivă apocaliptică, ca infern dincolo de aparențe, și să „vândă“ distopia Sta­tu­lui Islamic ca alternativă în care viața mo­rală este posibilă prin rigorism religios, iar împlinirea personală, ieșirea din viața me­diocră, din „teroarea existențială“, este asigurată prin sacrificiu eroic. „ISIS a fă­cut terorismul sexy“, ne spune tot Grif­fin. Într-adevăr, întrucâtva succesul ISIS ține, circular, de propriul succes, de spec­tacolul propriului succes. ISIS a pus în practică o formulă a Islamismului statist, mult mai dură decât teocrația iraniană sau terorismul instituționalizat al talibanilor din Afganistan. Printr-o combinație de te­roare disuasivă, disciplinare religioasă, pro­pagandă maniheistă, petrol furat și suc­ce­se în operațiuni militare și teroriste, ISIS are forță de apel la tineretul anomic atras de extatica violenței și ideea de or­di­ne nouă. Fundamentalismul islamic face ca terorismul ISIS să fie milenarist, re­demptiv și fanatic.

Comentarii 2

toma necredinciosu' - 12-07-2015

Spatiul cultural islamic e in declin de 800 de ani. Mai nimic din ceea ce consideram noi patrimoniul universal nu este scris in araba. Un sfert din omenire (1,6 miliarde de musulmani) au produs doua Premii Nobel pentru stiinte, acestea fiind considerate corozive pentru religie si doua pentru literatura. La nobeluri pentru pace figureaza teroristul ( pocait) Arafat si Sadat, care a fost ucis de Fratia Musulmana. Restul premilor nobel sint personalitati care traiesc sub amenintari permanente in tarile lor de origine din cauza vederilor lor prea deschise, prea occidentale. Aici e problema. Succesul lumii occidentale, mai ales a ultimilor 50 de ani, a facut insuportabil de evidenta inapoierea lumii islamice. Sute de milioane de tineri se simt redundanti ,nu au modele autohtone de urmat, in sensul occidental vorbind, sufera de lipsa stimei de sine. Elitele arabe sint corupte si supravietuiesc numai mituind masele cu petrodolari. Dar, cu totii sint constienti ca aceste resurse sint finite, iar ele se vor epuiza in urmatorii 50-60 de ani. Dupa aceea nisipul..... Si pentru ca somnul ratiunii naste monstrii, ceea ce vedem acum la Paris, Londra sau San Bernardino sint efectele reformei islamului. Ca despre asta e vorba. Constienti fiind ca decalajul este de nerecuperat pentru musulmanii exista doua alternative. Ori ne trag pe noi inapoi cu 800 de ani, ori mintuirea prin apocalipsa. Asa cum bine a analizat Cioflanca. Motivele adevarate sint sociale, religie actioneaza numai ca accelerator si ca anestetic/analgetic, care sa faca tolerabila mostrozitatea proprie a bestiilor teroriste. Deci totusi "opiu" pentru poporul terorist. Desigur, mi se va replica ca, islamul nu este monolitic samd. Asa-i. Dar fractiunea medievala a islamului da tonul. Cine nu e cu ei este acuzat de apostazie si trecut prin sabie. Musulmanul moderat, cu dubii este pentru DAESH/ISIS un dusman , care deja a pactizat cu dusmanul, iar aici paralela cu Leninismul loveste in centru. Felicitari domnului Cioflanca pentru o analiza excelenta in mai putin de o mie de cuvinte.

Răspunde

fane - 12-06-2015

In sfirsit , un articol la obiect .Aceeasi ,logica, este utilizata de fundamentalistii de orice fel , chiar daca nu se ajunge la terorism , acesta fiind un caz limita , dar si simptomatic .Multi dintre cei ce acuza terorismul islamist , pe drept numit fascismoislam , ceva hibrid , o religie politica , se folosesc exact de aceeasi logica , gasind prilejul de a ataca temeiurile civilizatiei occidentale si ale insesi dreptului si libertatii .Dupa ei , in numele unei libertati utopice si abstracte , colectiviste , ar mai trebui ingradita libertatea reala , asa-zis ,individualista, .Fenomenul este cu mult mai complex si mai vast .A se vedea si lucrarile lui F. Ferraresi despre terorismul negru din Italia anilor 70 , pt. care legionarismul romanesc a servit ca model direct , lucruri prea putin cunoscute si , din pacate , foarte actuale .

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22