Brexit, România și reinventarea Europei de Est

Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă criză a instituțiilor europene.

Alexandru Gussi 28.06.2016

De același autor

 

La câteva ore după anunțarea rezultatului referendumului din Marea Britanie, pre­șe­din­tele Iohannis i-a convocat pe liderii prin­cipalelor partide, după care a avut o in­­tervenție publică în care a subliniat două idei: ata­șa­mentul României față de o Uniune Europeană pu­ter­ni­că și necesitatea ela­bo­ră­rii unui nou „proiect de ța­ră“.

 

Niciodată actualul șef al sta­tului nu cred că a fost mai reprezentativ pentru men­talitatea dominantă de la ni­velul elitei noastre po­li­ti­ce și statale. Cu tot ce are ea mai contradictoriu și mai provincial. Ideea pompoasă a unui „nou proiect de țară“ este invocată de ceva vreme. Logica sa pornește de la ideea că vechiul proiect de țară era cel al integrării europene, iar acum avem nevoie de ceva nou. Ceva care să fie consensual la nivelul clasei politice și să mobilizeze o parte semnificativă a ce­tățenilor români. Vehicularea proiectului de țară în actualul context sugerează cău­tarea unei alternative la o Uniunea Eu­ropeană aflată în plină criză.

 

Decidenții români s-au legitimat timp de două decenii prin vocația noastră eu­ro­pea­nă. Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă cri­ză a instituțiilor europene. Ambele crize se agravează în timp. Văzând că resursa de legitimitate europeană se epuizează, clasa noastră conducătoare se îndreaptă încet, dar sigur către ceea ce înainte de 1989 s-ar fi numit „o cale proprie de dezvoltare“. Na­țio­nalismul, înșelătoare mantie de vreme rea.

 

În acest context trebuie plasat gestul de anul trecut, atunci când în problema co­te­lor de refugiați România s-a aliniat pentru prima dată celor mai na­țio­naliste voci ale Grupului de la Vișegrad. Faptul că în­tr-un astfel de moment ne-am trezit să ne afirmăm orgoliul a fost simptomatic pentru inadecvarea în care ne aflăm. Nu am înțeles că orice criză are nevoie de țapi ispășitori. Iar țapii is­pă­și­tori de azi sunt aleși dintre cei care au o formă de res­pon­sabilitate. Dar sunt și slabi. Noi sun­tem eligibili. Noi românii, noi esticii, noi ex-comuniștii.

 

Povestea cotelor de anul trecut nu a fost despre refugiați sau despre alianțe ad-hoc pentru sau contra unei idei susținute de Co­misie. Ea a fost semnificativă pentru pro­gresul logicii egoismului național din partea celor care în ultimul timp au be­ne­ficiat cel mai mult de pe urma UE. A fost despre valori. Și a fost semnificativă pen­tru disfuncționalitățile instituționale ale UE, de care este responsabil Bruxellesul, dar mai responsabile sunt elitele politice na­ționale. Iar dintre acestea s-a putut iden­tifica un aparent bloc cu reprezentanți care țineau discursuri atât de similare în­tre ele, pe cât de diferite față de cele care stau la baza construcției europene. Iar acest bloc este cel al fostelor state co­mu­niste. În interiorul Uniunii Europene se afirmă un Est care e Altfel. Iar acest fe­no­men legitimează retorica antiimigrație din Vestul Europei. Cei care apăraseră sau mă­car toleraseră imigranții economici veniți din Est au privit spectacolul revelator în care țările din care aceștia proveneau, cele mai mari fiind România și Polonia, aveau ele însele o atitudine de respingere a re­fu­giaților/imigranților veniți din alte zone.

 

În contextul riscurilor pentru Uniunea Eu­ropeană pe care o acum probabilă ieșire a Marii Britanii le-ar produce, reinventarea Europei de Est devine semnul (auto)­mar­ginalizării țărilor care teoretizează demo­crația iliberală și demonstrează că rămân marcate de trecutul comunist.

 

Imigranții din Estul Europei, pe de o par­te, instituțiile de la Bruxelles, pe de altă parte, au fost ani și ani țapi ispășitori și țin­te ale discursului eurosceptic și an­ti­sis­tem (inclusiv) din Marea Britanie, discurs care a învins pe 23 iunie. Ar fi însă prea facil să credem că discursul stigmatizant cu care conaționalii noștri s-au confruntat în mai multe țări ne deculpabilizează pe noi. Sistemul nostru politic, economic, le­gal rămâne atât de departe de cel al sta­telor din Vest, nivelul discursului nostru public, al interfeței între stat și cetățean, al valorilor invocate sunt atât de diferite de ideal-tipul european, încât apartenența la clubul UE este una fragilă. În momentul în care construcția europeană se dove­deș­te a nu fi ireversibilă, în momentul în care vor trebui făcute arbitraje dureroase, pe mă­sura necesității supraviețuirii proiec­tu­lui european, noi, esticii, dar mai ales noi, românii, suntem cei mai vulnerabili.

 

Asta cu atât mai mult, cu cât suntem pe punctul de a pierde o Mare Britanie care a fost unul dintre principalii avocați ai lăr­gi­rii europene către Est. Și care invocă acum drept unul din motivele ieșirii din UE toc­mai acest Est. Dar de ce acest Est a ne­go­ci­at nervos, „în favoarea cetățenilor săi“, ca și cum interesele unor națiuni se limi­tea­ză la cele ale emigranților lor eco­no­mici, atunci când premierul Cameron avea nevoie de concesii din partea partenerilor europeni? Și asta cu atât mai mult, cu cât țări ca România și Polonia erau conștiente de măsura în care Marea Britanie ne este un aliat esențial în definirea atitudinii UE față de agresivitatea Rusiei putiniste. Nu trebuie să ne asumăm o responsabilitate mai mare decât avem și în acest caz ea nu e de­ci­sivă. Dar a fost un test pe care nu l-am trecut și care deschide o serie de riscuri pentru care nu suntem pregătiți. În timp ce granițele dinspre Est sunt instabile, iar la granița noastră vestică se ridică garduri de sârmă ghimpată, e timpul ca decidenții noștri să pună mâna pe niște cărți bune de istorie.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22