„Marele“ miting PNL. Cioloș face pasul înainte

De fapt, la mitingul de duminică seara s-a filmat un clip electoral al PNL în care Dacian Cioloș a acceptat, cu timiditatea-i caracteristică, să fie actor principal.

Alexandru Gussi 08.11.2016

De același autor

 

În relativ călduroasa seară a zilei de du­mi­nică, 6 noiembrie, m-am îndreptat către ce­ea ce se anunțase a fi un mare miting elec­toral al PNL. Deși prezența pre­mie­ru­lui Dacian Cioloș la un ast­fel de eveniment putea să stârnească cel puțin o for­mă de curiozitate, erau și altele motivele pentru care un bucureștean putea dori să vină în Piața Revoluției. Eu unul m-am simțit în această precampanie în așa măsură bombardat de di­ver­se propagande, încât am vrut să văd la fața lo­cului măcar acest eveniment. Pe drum mă gândeam că nu mai fusesem din studenție la o astfel de manifestație electorală. Pe atunci încă nu avusese loc nicio alter­nanță, cuvântul schimbare își păstrase magia intactă, iluziile erau legitime.

 

Astfel, nu aveam cu adevărat un termen de comparație recent, putând compara nu­mai cu ceea ce văzusem în direct, totuși mediat, în anii electorali precedenți. Con­textul era acum diferit. În urmă cu un an, bucureștenii au dat jos un guvern, după care au continuat mai multe seri să vină în Piața Universității să protesteze față de calitatea clasei politice și a partidelor. În urma acelor manifestații și al mesajului lor, președintele Klaus Iohannis a putut nu numai să pună capăt coabitării cu Victor Ponta, dar și să numească un prim-ministru tehnocrat.

 

Un an după și la câteva sute de metri de Piața Universității, PNL, par­tidul prezidențial, care este și principalul partid ca­re îl susține pe același prim-ministru tehnocrat Cio­loș pentru un nou man­dat, se întâlnea cu bucu­reș­tenii. În plus, Cioloș însuși venea să le spună ceva ace­lorași bucureșteni. Sim­bo­lic vorbind, acesta era un eveniment. Unul cu atât mai important, cu cât PNL nu se află într-o postură confortabilă nici față de PSD, care îl surclasează în țară, nici față de ac­tualul USR, care promite să-i ia din ale­gători în marile orașe și mai ales la Bucu­rești.

 

Mitingul era deci unul semnificativ pentru capacitatea PNL de a răspunde acestor sfidări. Totuși, întâlnirea cu bucureștenii nu a avut loc. De când m-am apropiat de Piața Revoluției mi-a fost clar că mitingul nu este unul „mare“, așa cum ne anunțase PNL de mai multe săptămâni. Evident, nu numai numărul conta, ci și proveniența participanților. Bucureștenii nu păreau că au venit. Unii au trecut din întâmplare sau din curiozitate, pe jos sau cu bicicleta. În schimb, multe zeci de autocare erau parcate în zonă, dar încă și mai multe au venit la sfârșitul mitingului, formând o lungă coloană pe Calea Victoriei.

 

De la început am avut sentimentul că „nu trece curentul“ între participanți și vor­bitori. O voce a minții îmi spunea că nici nu se dorea asta. Așa cum nu părea să fi existat un real efort de a chema bucu­reș­teni la acest miting, tot așa discursurile nu erau îndreptate către cei din piață. Majoritatea celor prezenți nu-și ascundeau plictiseala, veniseră ca la un serviciu care nu îi pasionează.

 

La sfârșit, grupuri compacte, de cele mai multe ori numai de bărbați îmbrăcați în geci în culori închise, se îndreptau dis­ci­pli­nat către autocare. Sentimentul cu care am rămas după miting nu a fost cel dat de vreun discurs sau de atmosfera generală, ci de acești oameni între două vârste, de multe ori cu fizic robust, de muncitori. Aveau priviri resemnate, poate obosite. Nu aplaudaseră în mod spontan pe cineva, poate vag pe Cioloș. Disciplina lor mă face să cred că nu erau la prima lor astfel de ma­nifestație. Știau de la început că cei ca­re vorbesc nu li se adresează lor. Resem­na­rea din ochi era aceea a unor oameni care nu au participat la ceva, ci au fost numai parte a decorului, un decor uman. Făcu­seră o figurație necesară unei piese de teatru TV difuzată în direct.

 

Sigur că toate aceste observații puteau fi fă­cute la orice alt miting electoral din ul­ti­mii 15-20 de ani. Dar tocmai aici e marea problemă. Necesitatea implicării în poli­ti­că a devenit un clișeu, dar aparatele par­ti­delor sunt în aceeași rutină a fricii de elec­torat, în același marketing politic obtuz, care pleacă de la ideea că nu există nici mă­car o mică parte a societății demnă de a fi mobilizată măcar în preajma ale­ge­ri­lor. Ideea că românii sunt fie o masă de ma­nevră, fie sunt periculoși, ca anul tre­cut, atunci când au fost tranchilizați cu soluția tehnocrată. PNL nu a vrut să mo­bi­li­zeze bucureștenii nu doar pentru că avea participanți destui pentru filmarea res­pec­tivă, ci și pentru că un miting făcut cu oa­meni veniți neorganizat comportă riscuri. Presupunând, prin absurd, că participanții de la mitingurile de acum un an veneau duminică în Piața Revoluției, aceștia ar fi stricat atmosfera. Ar fi reacționat la con­trastul între discursurile despre „reforma clasei politice“„momentul zero“, „alt fel de a face politică“ și realitatea unui eve­niment electoral care, departe de a respinge, ducea până la ultima consecință logica „democrației de vitrină“: discursuri șa­blonarde, fără idei și care nu inspirau pe nimeni, în fața unui public fals bu­cu­reștean, umil, instrumentalizat. Nu au fost referințe la un program politic, în afa­ră de o intervenție sau două, nici nu știai ce identitate politică au vorbitorii. A fost un eveniment foarte scurt, puțin peste o oră, fără promisiuni, fără surprize, corect po­litic, aseptizat.

 

De fapt, în parcarea din fața fostului res­taurant Cina s-a filmat un clip electoral al PNL în care Dacian Cioloș a acceptat, cu ti­miditatea-i caracteristică, să fie actor prin­cipal. A avut un discurs decent, dar plin de sloganurile deja utilizate de ceilalți par­ticipanți. Înainte „părea din alt film“. Acum nu mai e.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22