Ce perspective are o potențială Mișcare Macovei?

Alexandru Lazescu 04.11.2014

De același autor

Nu pot crește în spațiul autohton două mișcări politice concurențiale, pe același culoar, una în jurul lui Traian Băsescu și o alta în jurul Monicăi Macovei. Ele fie vor converge într-o formulă unitară, fie una dintre ele, poate ambele, se vor dezagrega.

În ciuda scorului sub așteptări, nucleul dur al grupului de sprijin al Monicăi Macovei pro­movează în continuare ideea unei mișcări po­litice care să valorifice curentul de sprijin coa­gulat în jurul candidaturii ei la prezidențiale. Problema nu e doar că a devenit clar că seg­mentul antisistem dispus să se implice activ joacă un rol marginal în societate, ci și că grupul în sine e destul de eclectic. Pe termen scurt, într-o campanie de câteva luni, asta nu se vede. A pre­valat antipatia masivă față de actuala clasă politică, în ansamblul ei. Asta complică destul de mult și analiza privind transferul voturilor în turul doi. Chiar dacă Monica Macovei va da o re­comandare de vot pro-Iohannis, e foarte pro­babil ca segmentul virulent antisistem din cei circa 400.000 de alegători ai săi, acela care vede un rău generalizat în toată clasa politică, să nu vină la vot. Singura necunoscută e doar dimensiunea acestuia.

Partizanii Mișcarea Macovei speră să atragă o parte importantă din așa-numitul electorat „bă­sist“. Realitatea de pe teren e însă mai com­plicată decât par să realizeze avocații pro­iectului, care tind să ignore o serie de pro­vo­cări majore. Prima observație este aceea că nu trebuie confundat scorul dezamăgitor al Elenei Udrea cu sprijinul pen­tru Traian Băsescu. O parte importantă dintre cei care au preferat-o pe Monica Macovei sau pe Klaus Iohannis Elenei Udrea nu s-au despărțit de­fi­nitiv de Traian Băsescu, chiar dacă nu au agreat sprijinul său pentru candidatul PMP. Ei știu foarte bine că, în ciuda retoricii de campanie, fără im­plicarea președintelui nu am fi vorbit astăzi, așa cum vorbim, despre in­de­pendența justiției, iar reformele Monicăi Ma­covei nu aveau nicio șansă fără suportul de la Cotroceni, adesea în pofida opoziției din PDL. De aceea, odată cu intrarea formală a lui Tra­ian Băsescu în PMP și cu implicarea tot mai accentuată a lui Emil Boc, percepția asu­pra partidului, nu tocmai favorabilă în pre­zent, s-ar putea schimba. Iar dacă cumva Vic­tor Pon­ta câștigă, cu atât mai mult acest elec­torat își va pune speranțele în actualul pre­ședinte, pe care îl văd în mult mai mare mă­sură în stare să se opună tăvălugului pe­se­dist.

În al doilea rând, alegătorii Monicăi Macovei au poziționări ideologice foarte diferite. Sunt printre ei, de pildă, și ecologiști radicali, mari adversari ai gazelor de șist, dar și partizani entuziaști ai micșorării dependenței față de ga­zele rusești.

Apoi, echipa care vrea să lanseze mișcarea de extracție civică va trebui să-și adapteze com­portamentul la realitatea politică. Și înainte, și după Machiavelli, gestiunea puterii a urmat o logică destul de diferită de aceea care do­mină discursul tradițional din zona civică. Atunci când Traian Băsescu a reușit să o im­pună pe Codruța Kövesi la DNA printr-o ne­gociere directă cu premierul, Monica Macovei și mulți dintre cei care astăzi o susțin l-au criticat vehement, spunând că a încălcat pro­cedurile. A fost, de altfel, momentul de rup­tură dintre cele două tabere. Poziția taberei Macovei era corectă din perspectiva dis­cur­sului civic, dar potențial dezastruoasă în ter­meni practici. Cu concursuri de selecție ad­mi­nistrate de Victor Ponta, care pe atunci ocupa și poziția de ministru al Justiției, am fi avut as­tăzi și la DNA un echivalent de Tiberiu Nițu.

În fine, o a treia provocare majoră ține de capacitatea de gestiune operațională a unui partid politic. Într-o campanie scurtă, en­tu­ziasmul prevalează. Pe termen mediu și lung, însă, lucrurile se schimbă. Oamenii au ambiții, orgolii, frustrări, interese, iar entuziasmul lipsit de resurse și de știința organizării nu te duce prea departe. Nucleul dur al Mișcării Ma­covei are o viziune oarecum utopică, plecând de la premiza că vor atrage doar oameni cu­rați, altfel decât cei pe care îi vedem astăzi în politica românească. La bază stă o viziune ide­a­lizată asupra manierei în care se face po­li­tică în Occident. În realitate, și acolo se fac des­tule compromisuri, și acolo politica se joa­că pe resurse. De pildă, în campania în curs din America pentru alegerile parțiale din Con­gres și Senat, s-au cheltuit peste 4 miliarde de dolari. Diferența o fac instituțiile statului, ca­re sunt net mai solide, și intoleranța opiniei publice față de derapaje majore, precum cele pe care le vedem la noi.

Însă dincolo de această analiză, problema de fond este aceea că, în mod evident, nu pot creș­te în spațiul autohton două mișcări po­li­tice concurențiale, pe același culoar, una în ju­rul lui Traian Băsescu și o alta în jurul Mo­ni­căi Macovei. Ele fie vor converge într-o for­mu­lă unitară, fie una dintre ele, poate am­bele, se vor dezagrega. //

CITIȚI ȘI

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22