Estul lui Sikorski vs. Vestul lui De Villepin

Entuziasmul față de politica de izolare a Rusiei și de coagulare a unei poziții europene ferme față de Moscova în domeniul securității scade foarte repede, imediat cum ieși din arealul țărilor din prima linie din Estul continentului.

Alexandru Lazescu 05.07.2016

De același autor

 

Cu o lună și ceva în urmă, Radek Sikorski, fostul ministru de Externe al Poloniei, ar­tizanul, împreună cu Carl Bildt, al Par­te­ne­riatului Estic, a ținut o conferință la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași. A vorbit, ine­vi­ta­bil, și despre relația Occi­dentului cu Rusia, res­pin­gând discursul standard li­vrat de la Moscova con­form căreia agresiunea din Ucraina și tonul belicos la adresa statelor din UE afla­te pe Flancul de Est, care se întinde din țările baltice până în România, în fapt nu există și că, oricum, ceea ce vedem și au­zim nu e nimic altceva decât o reacție fi­rească la provocările venite dinspre Euro­pa, sub imbold american.

 

La doar câteva zile distanță după aceea, Bu­cureștiul a fost vizitat de un fost pre­mier francez, Dominique de Villepin. Ori­cine i-ar fi ascultat pe Sikorski și De Ville­pin rămânea cu impresia fermă că veneau din două lumi diferite, nicidecum dintr-un spațiu comunitar unde, în teorie, îm­păr­tășim cu toții aceleași valori și aspirații. Ce­ea ce a spus d-l De Villepin la București nu era în fond foarte diferit de ceea ce am auzit în repetate rânduri din gura lui Vla­dimir Putin, cu care, de altfel, fostul prim-ministru francez ne-a și amintit că s-a văzut în câteva rânduri. Iar opiniile sa­le nu erau nici pe departe unele izolate. Am auzit unele asemănătoare exprimate, după doar câteva săptămâni, de către Nicolas Sarkozy sau de către Frank-Walter Steinmaier, ministrul de Externe german, pentru care exercițiile militare NATO din Polonia și țările baltice sunt o dăunătoare și provocatoare „agitație războinică“(!), precum și de către Jean-Claude Juncker. În aceste condiții, nu e de mirare că lideri europeni de prim rang, ca Juncker sau Matteo Renzi, primul mi­nistru al Italiei, nu au avut nicio problemă în a se ală­tura liderului de la Kremlin la Sankt Petersburg, unde a avut loc o reuniune care se dorește a fi un fel de Da­vos rusesc, în ciuda sanc­țiunilor impuse de UE Fe­derației Ruse.

 

Realitatea e că entuziasmul față de politica de izolare a Rusiei, ca răspuns la agresiunea din Ucrai­na, și de coagulare a unei poziții europene ferme față de Moscova în domeniul secu­ri­tă­ții scade foarte repede, imediat cum ieși din arealul țărilor din prima linie din Es­tul continentului. Și în Germania, și în Franța există voci influente și în spațiul politic, și în mediul de afaceri care își do­resc o cât mai rapidă normalizare a rela­țiilor cu Kremlinul. Multe dintre acestea sunt, în plus, mai mult sau mai puțin des­chis, și antiamericane, așa că ar saluta și încuraja o repliere în plan militar a Sta­te­lor Unite de pe continent, în paralel cu ela­borarea unei noi formule de securitate în Europa care să includă explicit și Rusia. În paralel cu promovarea unei forțe ar­ma­te comune pentru UE, demers susținut tot mai des în ultima vreme de lideri euro­peni de vârf. Efectul inevitabil fiind dimi­nuarea rolului NATO, unde America este de departe prima vioară.

 

Până de curând, principala piedică în ca­lea promovării, în mod treptat, a unei ast­fel de strategii a fost Marea Britanie. Însă acest obstacol a dispărut practic în urma Brexit-ului, așa că, în noul context, țările de pe Flancul Estic, care se opun ferm aces­­tor evoluții, se văd brusc margi­na­li­za­te. Partizanii Brexit-ului, care au susținut în campania care a precedat referendumul că securitatea europeană nu va fi deloc afec­tată, din moment ce în acest caz NATO este principalul actor, au ignorat, e greu de spus dacă în mod voit sau nu, acest gen de implicații care afectează ma­jor mai ales Estul continentului. După cum nota Timothy Garton-Ash într-un ar­ticol recent din The Guardian: „Vladimir Putin își freacă probabil mâinile de bu­curie. Alegătorii englezi au dat o lovitură grea Occidentului în ansamblu, idea­lu­ri­lor cooperării internaționale, ordinii libe­rale și societăților deschise asupra căro­ra avuseseră în trecut o influență bene­fică“. După cum și pentru The New York Ti­mes: „decizia britanicilor de a se retrage în ceea ce unii critici au numit statutul de «Mică Anglie» este doar unul dintre numeroasele evoluții pe plan glo­bal care sugerează existența unui poten­țial în creștere de reașezare a relațiilor globale de putere, în domeniile politic și economic, în materie de granițe și ideologie“.

 

Acest ultim aspect nu a scăpat neobservat la Beijing. În deschiderea primei întâlniri care i-a reunit pe cei 57 de membri ai noii Bănci Asiatice pentru Investiții (con­tro­lată de chinezi), o concurentă declarată a Băncii Mondiale și a FMI, noul președinte la băncii, Ji Liqun, a ținut să sublinieze, într-o trimitere destul de transparentă la Statele Unite ca principal garant al ac­tua­lei ordini mondiale, că „niciun imperiu nu a reușit să guverneze lumea la ne­sfâr­șit“. Toate aceste elemente fac ca Brexit-ul să aibă un impact pe termen lung mult mai substanțial decât cel circumscris efectelor de moment, în care a prevalat ana­liza componentei economice sau, în cazul celor care, exasperați de intruziunea excesivă, în creștere, a Bruxellesului în viața zi de zi a europenilor, speră că șocul va pune în sfârșit în mișcare o reformare substanțială a Uniunii Europene. Deși im­por­tante în plan imediat, aceste aspecte ar putea fi până la urmă mult mai puțin semnificative decât primele la scară is­to­rică, atunci când vom rememora eveni­mentele derulate în aceste ultime săptă­mâni. Vom avea, de altfel, primele sem­na­le relevante în acest sens chiar în zilele ur­mătoare, după ce vom ști cum se va fina­li­za, în materie de decizii majore în planul se­curității, reuniunea la vârf NATO de la Varșovia.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22