De același autor
Tema tradiționalei reuniuni anuale de la Davos World Economic Forum (WEF) 2022, care tocmai s-a încheiat, a fost „Istoria într-un moment de cotitură: politici guvernamentale și strategii de afaceri” și, previzibil, a fost dominată de războiul din Ucraina și de tragediile umanitare pe care le-a provocat. Însă, din nou previzibil, nu aveau cum să lipsească temele dragi lui Klaus Schwab, fondatorul WEF (în 1971), și elitelor politice, corporatiste, ONG-iste (pandemia globală, inegalitatea, schimbările climatice), care într-un exercițiu ritualic anual vin să-și exprime profunda preocupare pentru „soarta planetei și a omenirii în ansamblu”. Klaus Schwab le-a spus celor circa 2500 de participanți că ei sunt cei chemați să asigure o „gestiune luminată” a acestor provocări planetare reprezentate de schimbările climatice și pandemii, de pe poziția unui fel de „guvern global”. Reacțiile nu au întârziat să apară. „Nu este o teorie conspiraționistă că WEF dorește un guvern global, este un obiectiv înscris în Misiunea lor”, crede senatorul american Rand Paul.” Care, în aceeași ordine de idei, se exprimase extrem de critic, alături de alți politicieni americani, față de un demers care ar urma să acorde Organizației Mondiale a Sănătății (acuzată că s-ar afla în bună măsură sub influența Beijingului) dreptul de a impune la nivel național politici sanitare în cazul unor pandemii.
Accentele intervenționiste din ultima vreme, mult mai vizibile ca în trecut, au făcut ca suspiciunile și teoriile conspiraționiste asociate „Agendei Davos” să crească semnificativ în intensitate, mai ales după declanșarea pandemiei. Într-un film din 1997, „Teoria Conspirației”, cu Mel Gibson și Julia Roberts, șoferul de taxi Jerry Fletcher vede conspirații peste tot. Un exemplu clar de paranoia. Însă se spune, mai în glumă, mai în serios, că dacă persiști în aceste teorii, mai devreme sau mai târziu una dintre ele se va dovedi adevărată. Or, Davosul oferă destule exemple care alimentează cu succes astfel de etichete. Mai ales proiectul unei așa-numite „Mari Resetări”, anunțat anul trecut de către Klaus Schwab, care militează pentru o schimbare radicală a modului nostru de viață, stârnise deja enorme controverse. Pe care o serie de intervenții din acest an le-au amplificat. De pildă, J. Michael Evans, președintele Alibaba Group, a vorbit despre un dispozitiv care va analiza „amprenta de carbon” a fiecăruia, monitorizând ce cumperi, ce mănânci, unde și cum călătorești etc., un fel de variantă a sistemului de „credite sociale” din China. Iar Albert Bourla, CEO Pfizer, unul dintre marii beneficiari ai pandemiei, care în 2021 a câștigat 24,3 milioane de dolari, a vorbit despre o tehnologie pe care o dezvoltă corporația sa, cu un microcip inserat într-o tabletă care să semnaleze autorităților dacă pastilele obligatorii au fost într-adevăr ingerate. În timp ce președinta unui gigant financiar norvegian a spus că din cauza tranziției energetice va trebui să ne obișnuim cu penuriile, cu prețurile mari, cu presiunile inflaționiste. Sacrificii care merită însă făcute, a spus ea, din cauza „imperativului luptei cu schimbările climatice”.
Pesimism privind viitorul globalizării
Aceste idei nu sunt noi. Ele au fost enunțate cu jumătate de veac în urmă de așa-numitul Club de la Roma, care avertiza despre „limitele creșterii”. Previziunile sumbre avansate atunci nu s-au împlinit, însă ideea în sine, aceea de a promova politici care să limiteze creșterea populației (de unde și campaniile susținute pro-avort sau cele pro-LGBTQ, cu accent în ultimul timp pe transgenderi), care să impună un anumit mod de viață, sub imperativul „sustenabilității”, a redevenit tentantă. Frica inoculată privind „moartea Terrei” din vina omului (teorie extrem de discutabilă, în pofida celor pe care le auzim zilnic pe această temă) dacă nu se impun măsuri radicale constituie un instrument de control extrem de eficient într-o societate în care trebuie măcar formal păstrată regula deciziilor luate democratic.
WEF este un forum proglobalizare care anul acesta a avut loc într-o perioadă în care tendința mondială este una către deglobalizare, ceea ce pune sub semnul întrebării pe viitor chiar rostul reuniunii de la Davos. Pesimismul privind viitorul globalizării a fost împărtășit pe scară largă la reuniune. Vocile moderat optimiste au fost copleșite de pesimismul majoritar, care nu se așteaptă la o reîntoarcere la situația din trecut, chiar dacă se va ajunge la un acord de pace în Ucraina. Așa cum era de așteptat, participanții au deplâns aceste evoluții, chiar dacă unii au prezentat scenarii ceva mai optimiste vorbind despre o „reglobalizare”, adică o „globalizare mai selectivă, care să regândească fluxul global de bunuri, servicii, finanțe, informații și persoane”, între altele prin orientarea pronunțată către afaceri derulate în spații cu prieteni geopolitici. Un motiv major de preocupare este previzibila splitare, în timp, a sistemului financiar internațional, un efect al impactului severelor sancțiuni financiare impuse de Occident Rusiei. Ceea ce va face ca multe țări, instituții și persoane să dorească să-și plaseze resursele în afara sistemului financiar actual dominat de Vest.
În ultima perioadă, WEF a fost atacat constant și de la dreapta, și de la stânga spectrului ideologic. Însă în acest an, criticile au fost mai vehemente ca niciodată. De pildă, CNN se întreabă dacă elitele mondiale prezente zilele trecute la Davos chiar au sesizat că lumea s-a schimbat, citându-l pe jurnalistul american Anand Giridharadas, autorul volumului „Winners Take All: The Elite Charade of Changing the World”, care critică dur ceea ce el numește o „clasă plutocratică de elită”. Anand Giridharadas spune că ultimii doi ani au clarificat lucrurile, această clasă înfloritoare dorește, în esență, în pofida discursurilor pe care le livrează despre binele comun, să prezerve un sistem defavorabil tuturor celorlalți.
Liderii politici, prezență tot mai redusă la Davos
Probabil că astfel de critici i-au făcut pe mulți lideri politici importanți să decidă, prudent, să nu se amestece cu miliardarii lumii într-un moment atât de dificil în plan economic. Au lipsit între alții Joe Biden, Boris Johnson, Emmanuel Macron, Mario Draghi. E drept, a fost cancelarul german Olaf Scholz, iar Casa Albă l-a trimis totuși pe John Kerry, „țarul” luptei împotriva Schimbărilor Climatice, dar acesta nu este luat prea tare în serios nici măcar la el acasă. Cotidianul The Guardian citează un fost ministru britanic care explică de ce tot mai multe figuri publice proeminente au început să creadă că prezența lor la Davos este mai degrabă contraproductivă: „A devenit totul ridicol, reuniunea a încetat să mai fie relevantă; vin în Elveția președinți de companii care zboară cu avioane private pentru a promite că vor planta milioane de arbori ca remediu împotriva carbonului”. În realitate, argumentul este subțire. Tot cu avioane private se venea la Davos și cu ani în urmă, pentru a face același gen de promisiuni. Însă vremurile s-au schimbat dramatic, între timp.
Elitele globaliste, pentru care Davosul este punctul nodal de intersecție, sunt văzute drept toxice, arogante, dominatoare și ipocrite, de ambele părți ale barierei ideologice. Dar pentru stânga radicală, neo-marxistă, un curent aflat pe val în Occident, mai ales printre tineri, problema nu este globalismul în sine, ci faptul că sistemul de instituții pe plan național și global este construit, spun ei, pe ideea de capitalism și piață liberă. Adepții ei sunt obsedați de „redistribuirea” bogăției. În debutul unui articol cu titlul sugestiv „Davosul a murit” este o fotografie în care câțiva tineri protestează față de WEF cu o pancartă pe care scrie „No Future for Capitalism”. Exponenții acestui curent spun că nu se mai lasă înșelați de discursurile de la Davos despre egalitate, transparență, diversitate, doresc o „schimbare radicală a sistemului”. Asta înseamnă renunțarea la capitalism și adoptarea unui sistem în esență de tip comunist, în care un stat atotputernic să controleze cea mai mare parte a economiei și a vieții oamenilor. De partea cealaltă, reproșurile sunt în principal de altă natură. Sunt legate de externalizările masive, care au făcut din China principalul furnizor de produse al lumii, dar și de excesele progresiste în plan cultural care au exacerbat războaiele identitare din America. Joel Kotkin, pe linia ideilor avansate încă din 1941 de James Burnham, vorbește într-o carte apărută în 2020, „The Coming of Neo-Feudalism”, despre conflictul cultural care a înlocuit vechea confruntare dintre dreapta și stânga, de natură preponderent economică, cu una dintre „elitele globaliste”, politice, manageriale, din spațiul media, din universități, din aparatul birocratic al statelor și din cel al organizațiilor internaționale, și restul societății. Davosul este locul emblematic în care aceste elite își etalează puterea și influența și fac proiecții asupra viitorului pe care doresc să-l modeleze.
Anul trecut, din cauza pandemiei de COVID-19, a fost un WEF virtual. La care onoarea de a ține „keynote speech” (discursul principal de deschidere) i-a revenit lui Xi Jinping. Atunci discursul lui Xi Jinping, care a lăudat virtuțile globalizării și multilateralismului, a fost marcat la final de aplauzele entuziaste ale lui Klaus Schwab și ale restului audienței care, scriam atunci, „deși nu scapă niciun prilej să facă trimitere la principii generoase și valori înalte, par cu toții cuprinși de o amnezie generalizată în privința naturii regimului de la Beijing”. În acest an, a intervenit de la Kiev Volodymir Zelenski, dar au lipsit și Xi Jinping, și Vladimir Putin. De fapt, nimeni din Rusia nu a fost invitat. Însă anul trecut, liderul rus, care a avut și în 2015 o intervenție la WEF, după ce Rusia tocmai anexase Crimeea, a fost prezent. Klaus Schwab spunea atunci că „în acest moment al istoriei în care lumea are o fereastră unică și scurtă de oportunitate de a trece de la o epocă a confruntării la o eră a cooperării, capacitatea de a auzi vocea președintelui Federației Ruse – este esențială”.
Excluderea prezenței rusești la ultimul forum de la Davos a stârnit o reacție critică a Moscovei, care i-a acuzat pe organizatori că „au renunțat la partenariatul cu operatorii noștri economici în favoarea Washingtonului”, transformând WEF într-un „club exclusiv reprezentând interesele unui grup selectiv de țări”. În sine, absența forțată a Rusiei semnalează o dată în plus sfârșitul globalismului, cel puțin în forma sa actuală. Doar cu puțină vreme în urmă, până la întreruperea provocată de pandemie, prezența Rusiei la Davos era una consistentă. Wall Street Journal amintește, de pildă, „petrecerile extravagante”, cu icre negre și șampanie Dom Perignion din abundență, oferite de magnatul rus al aluminiului, Oleg Deripaska, care, în 2018, a adus o trupă de dansatori cazaci și pe Enrique Iglesias. Semnificativ, în acest an, pe fondul dispariției „Russia House”, care în trecut organiza evenimente care promovau, cu mare pompă, tot felul de inițiative rusești, guvernul de la Kiev și un ONG ucrainean au organizat o expoziție cu fotografii intitulată „Casa Crimelor de Război comise de Rusia”.
