Marea decuplare transatlantică?

Retorica agresivă a lui Trump va da amploare curentelor din Europa care doresc decuplarea de America.

Alexandru Lazescu 30.05.2017
SHARE 3

 

Abia apucase Donald Trump (unde altun­deva decât pe Twitter!?) să se autofelicite tri­umfalist pentru succesul vizitei sale pe ve­chiul continent („Tocmai m-am întors din Europa. Vizita a fost un mare succes pentru Ame­rica. Muncă grea, dar re­zul­tate excepționale!“), când la o reuniune a CSU (creștin-democrații bavarezi), din­tr-un cort instalat în partea de est a Münchenului, prin­tre halbe de bere, Angela Mer­kel a transmis un mesaj care a făcut imediat încon­jurul planetei. Acela că ul­timele zile (e vorba de întâlnirile NATO și G-7) au convins-o că Europa nu se mai poate baza în întregime pe alții, cu tri­mi­te­re directă la Statele Unite, ci trebuie să-și ia destinul în propriile mâini. E inte­re­san­tă și o altă frază în care spune că, sigur, trebuie să avem în continuare relații ami­cale cu Statele Unite, cu Regatul Unit și chiar cu Rusia. A pune aproape pe același plan relațiile cu America și Marea Britanie și cele cu Rusia e deja un mesaj simbolic în sine care ridică multiple semne de în­tre­bare privind viitorul parteneriatului trans­atlantic. Lucru cu atât mai semnificativ, cu cât Angela Merkel este considerată unul dintre principalii promotori ai trans­atlantismului în Germania, unde curentul antiamerican este foarte puternic, iar cota de popularitate a lui Putin este peste ace­ea a lui Trump.

 

Însă, din perspectiva lui Donald Trump, as­ta e departe de a fi vreun motiv de pre­ocupare. Este exact ceea ce președintele a și dorit să obțină, au dezvăluit surse din anturajul acestuia cotidianului  The New York Times: să-i facă pe europeni să-și asu­me, în cadrul NATO, o mai mare parte din efortul financiar și să protejeze com­paniile americane de ceea ce el consideră a fi „prac­tici comerciale incorecte“. În ciuda eforturilor unor membri din administrație, în principal ale generalilor Mattis și McMaster, de a da asigurări că nimic fun­da­mental nu s-a schimbat în relația transatlantică, e lim­pede că pentru Trump în general alianțele nu au nici o dimensiune strategică, sunt mai degrabă „costisitoare“. Ceea ce e în deplin con­sens cu maniera simplistă, tranzacțională, de mogul imobiliar (la Bruxelles i-a spus premierului belgian că are o părere proas­tă despre UE din cauza reglementărilor eu­ropene care i-au întârziat construcția unui teren de golf în Irlanda), în care el pri­vește ansamblul relațiilor inter­na­țio­nale. Cu prilejul vizitei Angelei Merkel la Washington, el îi mărturisea acesteia că nu știa ce înseamnă nici TTIP, nici G-20. În Foreign Policy, Mark Kennedy crede că „Trump abordează jocul poziționărilor strategice globale ca un novice printre experți“, în confruntarea cu o Rusie care vede lumea ca o tablă de șah și China care o vede ca una de Go, acționând mai subtil prin învăluiri, răbdătoare, erodând treptat influența Americii.

 

Chiar dacă frustrările americanilor față de laxitatea cu care, la adăpostul umbrelei de se­curitate a Statelor Unite, majoritatea ali­a­ților europeni au privit chestiunea se­cu­rității, tăind bugetele militare în favoarea cheltuielilor sociale, sunt perfect jus­ti­fi­ca­te, tonul, maniera și momentul ales de Trump pentru a ține lecții aliaților din NATO (cu prilejul dezvelirii unui mo­nu­ment dedicat atentatelor din 11 septembrie 2001), după ce la Riad declarase ritos că „nu vrea să țină lecții țărilor musul­ma­ne“, au fost cu totul nepotrivite și nu aveau cum să nu creeze resentimente. Ca­re au fost întărite în cursul întâlnirii G-7 de la Taormina de divergențele legate de Acordul de la Paris și declarațiile sale agresive la adresa Germaniei.

 

Mimica și gestica lui Trump în cursul în­tâlnirilor sale din Europa spun totul. E per­manent încruntat, bosumflat, agresiv (ca atunci când îl împinge pe premierul din Muntenegru, un gest la limita bădă­răniei, pentru a ajunge în față la fotografia de grup de la NATO). S-a simțit, evident, mai confortabil la Riad, atunci când s-a prins în „dansul săbiilor“ sau în timpul convorbirilor cu regele Salman, pe care a ținut să-l menționeze admirativ în dis­cur­sul de la NATO, printre două mustrări adre­sate aliaților (cu care America îm­păr­tășește, în teorie, aceleași valori), nu­min­du-l un „om înțelept“. Pentru Donald Trump o vizită externă este reușită sau nu în funcție de cât de bine i se pare că este tratat, cât de mult este lăudat.

 

„Vizita lui Trump a fost o catastrofă pen­tru relațiile dintre Statele Unite și Eu­ropa“, scrie David Frum, editorul unei pu­blicații americane prestigioase, The Atlan­tic. La fel crede și Anne Applebaum, soția fostului ministru de Externe polonez, Ra­dek Sikorski, al cărui articol din Wa­shing­ton Post este intitulat semnificativ Totul s-a schimbat în ceea ce privește alianța dintre Statele Unite și Europa. Sunt aces­te reacții exagerat de pesimiste? Unii cred că da, la mijloc e și un joc electoral. „Da­că Merkel ar fi vrut să anunțe decuplarea Germaniei de Statele Unite nu ar fi ales să o facă luând cuvântul la o petrecere ba­vareză cu bere“, scrie Matthew Kar­nitsching în Politico. Însă Angela Merkel e un lider extrem de calculat. Nu ar fi lansat un astfel de mesaj de mare impact global cu ușurință. Retorica agresivă a lui Trump va da amploare curentelor din Europa care doresc decuplarea de America, ceea ce, în mod inevitabil, va duce cu ne­ce­sitate la un nou aranjament de securitate pe continent, agreat cu Rusia. E probabil vestea bună pe care Viktor Orbán, abia revenit de la reuniunea NATO, i-a dat-o lui Vladimir Putin în timpul conversației lor telefonice de vineri. 

Comentarii 3

eu - 05-31-2017

teorii despre relatiile internationale facute de simpli jurnalisti si tot felul de fosti - consilieri etc - ne-am saturat, lasati un tanar cu studii in domeniu si iesit prin afara ca asa stam pe loc cu aceeasi frazeologie plictisita, de asta sta Romania pe loc

Răspunde

Liviu - 05-31-2017

Americanii au salvat Europa si au pus-o pe picioare. Acum, o Europa prospera are pretentia ca o America slabita de globalizare sa duca greul apararii lor ! Nu-i nimic, americanii n-au nimic de pierdut. Cind o sa inlocuiasca germana limba engleza ? Niciodata !

Răspunde

profesoru - 05-30-2017

"un nou aranjament de securitate pe continent, agreat cu Rusia" ar fi o veste bună pentru toată lumea, nu doar pentru Putin. Presiunile Occidentului împotriva Rusiei nu duc la nici un rezultat pozitiv: indiferent ce face şi ce spune Occidentul, Rusia nu se va retrage din Ucraina, deoarece sunt în joc interesele sale fundamentale de securitate (blocarea aderării Ucrainei la NATO). Dacă aceste presiuni se amplifică, se poate ajunge la război. Iar Rusia nu doreşte să ocupe alte teritorii. N-o interesează teritoriile, ci securitatea. Teritoriu are Rusia destul. N-ar avea ce face cu milioane de ucraineni ostili, pe care ar trebui să-i ţină sub control şi să le asigurea subzistenţa. A ocupat în Ucraina exact cât i-a trebuit pentru a bloca intrarea acestei ţări în NATO. Dacă voia şi alte teritorii ucrainene, le ocupa de mult. Şi dacă nu ocupă alte teritorii ucrainene, cu atât mai puţin doreşte să ocupe teritorii ale ţărilor UE-NATO. Adică există o bază Realpolitik pentru un aranjament de securitate cu Rusia.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22