Masiva migrație din sud zguduie din temelii proiectul european

Mixajul dintre calculele politice sau geopolitice și respectul pentru valori umane fundamentale nu e niciodată agreabil. Însă chestiunea capacității UE de a face față uriașei provocări a migraţiei nu este nici pe departe una secundară.

Doar de la începutul anului 2015, peste 300.000 de imigranți, majoritatea din Siria, Irak, Sahel, Libia sau Eritreea, au ajuns în Europa. În timpul periculoaselor traversări pe mare în am­barcațiuni improprii și su­praaglomerate, cel puțin câ­teva mii dintre aceștia și-au pierdut viața. Alții au sfârșit la fel de tragic, pre­cum cei găsiți asfixiați la gra­nița dintre Ungaria și Aus­tria. Masiva migrație că­tre Europa prosperă a de­venit unul dintre su­biec­te­le constante în mass-me­dia. Televiziunile au transmis încontinuu re­portaje din taberele de refugiați sau din punctele de recepție din Grecia sau Italia. Nu e de mirare că, în acest context, în­trea­ga discuție a căpătat puternice accente emo­ționale. Dar, oricât de importantă ar fi dimensiunea umană a crizei, nu putem ignora celelalte aspecte. Pentru că în­tre­barea de fond este dacă, abia ieșită (pe mo­ment) din criza grecească care a zguduit din temelii zona euro, construcția euro­pea­nă mai poate suporta un nou șoc, pro­babil chiar mai traumatizant.

E o provocare majoră, pe care o recunosc chiar și cei care spun răspicat că UE are da­toria morală, în acord cu valorile fun­damentale care stau la baza întregului pro­iect, să absoarbă enormul flux de imi­granți din Orientul Mijlociu și din Africa. „Chestiunea imigrației, una viscerală, în­tr-un fel în care nu este văzută cea a mo­nedei unice, a creat fracturi între po­pu­lațiile din țările din UE și guvernele lor, între statele membre, între însăși UE și valorile sale fondatoare“, scrie François Heisbourg, în Financial Times.

Imigranţi trecând graniţa dintre Serbia şi Ungaria

Mixajul dintre calculele po­litice sau geo­politice și res­pectul pentru valori umane fundamentale nu e nicio­da­tă agreabil. Însă chestiunea capacității UE de a face față acestei uriașe provocări nu este nici pe departe una se­cundară. Ultimul Eu­ro­ba­rometru indică, pentru pri­ma oară în cei 42 de ani de când se face această cer­ce­tare sociologică, că, pen­tru europeni, chestiunea imi­grației ocupă primul loc în temerile și preocupările lor. Consecințele nu sunt greu de ghicit. În plan politic, ma­rii beneficiari sunt partidele populiste, an­tisistem, aflate oricum pe val. În Suedia, Finlanda, Olanda, în Germania, unde miș­carea antiislamică Pegida capătă tot mai multă susținere. În timp ce, în Franța, un scenariu în care Marine Le Pen, liderul Fron­tului Popular, ajunge la Palatul Ely­sée, nu poate fi nicidecum exclus. Cum va arăta o Europă în care chiar și doar parte dintre decidenții politici vor avea această ex­tracție nu este greu de ghicit.

Și mai este și chestiunea referendumului din Marea Britanie, de la sfârșitul anului 2017, privind rămânerea țării în UE. Până acum, sondajele de opinie indică un avan­taj al curentului proeuropean. Însă ana­liș­tii avertizează că actuala criză a refu­gia­ților ar putea schimba cu totul datele pro­blemei. Or, o ieșire a Marii Britanii din UE ar da peste cap toată construcția insti­tu­țională europeană actuală. Pentru un grup întreg de țări, Londra reprezenta prin­ci­pala contrapondere la axa franco-ger­ma­nă. Fără Marea Britanie, resentimentele fa­ță de Berlin acumulate în timpul crizei euro ar deveni sensibil mai pronunțate. Ori­cum există fricțiuni mari pe tema mi­grației. Slovacii au anunțat că vor primi doar refugiați creștini. Peste 70% dintre polonezi resping ferm ideea de a primi refugiați din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Iar pentru Viktor Orbán, Ungaria re­prezintă un bastion de apărare a valorilor europene împotriva invaziei unor oameni „cu alte rădăcini civilizaționale“, încu­ra­jați de „cercuri liberale iresponsabile“.

Ajungem astfel într-un punct extrem de delicat, dar puțin discutat din cauza pre­siunii abordărilor în cheia „corectitudinii politice“. Tot acest imens flux de imigranți este copleșitor de sorginte islamică. Or, chiar dacă eliminăm ideea că printre su­tele de mii de imigranți s-ar putea infiltra militanți ISIS, acest aspect are toate șan­sele să amplifice și mai mult tensiunile so­ciale deja existente în Europa Occidentală. Comunitățile musulmane rejectează masiv integrarea în restul societății. În unele din­tre acestea funcționează chiar un sistem de reglementări de tip Sharia incompatibil cu normele legale din statul respectiv. O parte dintre miile de moschei existente au devenit centre active de promovare a ra­di­calismului islamic. Sigur, cercurile de stân­ga ne explică că nu este nicio legătură în­tre Islam și terorism. Însă aproape toate atentatele teroriste din ultimii ani au fost de inspirație islamică.

Deja teama față de acțiunile teroriste, am­plificată de atentatul recent, din fericire dejucat, din trenul Thalys din Franța, pu­ne serios în discuție menținerea acordului Schengen. Unii observatori cred că actuala criză a refugiaților ar putea determina, chiar în 2016, decesul acestui aranjament esențial pentru libera circulație în int­er­i­orul UE, un element fundamental al în­tregului proiect european.

În contrapondere, alte voci, între care și The Economist, subliniază faptul că actua­lul flux migrațional masiv ar putea re­pre­zenta o soluție pentru criza demografică prin care trece Uniunea. O criză care va avea un impact negativ enorm asupra pieței muncii și care riscă să paralizeze în următorii 15-20 de ani toate mecanismele de protecție socială și de asistență me­dicală de pe vechiul continent. Este o pers­pectivă care nu poate fi ignorată. Ceea ce nu elimină însă întrebarea: ce fel de Eu­ro­pă vom avea peste câteva decenii?