De același autor
Într-un document prezentat marțea trecută comisiei pentru Brexit din Parlamentul European, Martin Selmayar, noul secretar general al Comisiei Europene, a spus că UE ar putea să solicite vize cetățenilor britanici care vor dori să călătorească pe continent în perioada post-Brexit. În realitate e foarte puțin probabil să se ajungă aici în condițiile în care, de pildă, nu li se solicită vize cetățenilor din Ucraina sau Republica Moldova. Însă faptul că a ajuns să se discute o astfel de posibilitate, alături de tot felul de alte "represalii" împotriva Regatului Unit, e o dovadă a toxicității relației dintre cele două părți. S-a ajuns aici cu largul concurs al campionilor Brexitului de la Londra dar si cu cel al unor personaje ca Michel Barnier, negociatorul șef al UE pentru Brexit, sau Martin Selmayr, cel menționat mai sus, ambii animați de adînci resentimente față de anglo-saxoni. Selmayr, este un personaj controversat, deloc simpatizat la Bruxelles. Numirea sa în funcția de secretar general, cu sprijinul lui Jean-Claude Junker, căruia i-a coordonat campania electorală la ultimele alegeri europarlamentare, și a mentorului său, germanul Elmar Brok, șeful Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European, a fost considerată de mulți europarlamentari o probă crasă de nepotism.
E adevărat, Brexitul a fost receptat în UE drept un adevărat șoc. Un șoc care, în ciuda declarațiilor optimiste ale partizanilor săi, pare tot mai evident că va avea un impact negativ sever în primul rînd asupra economiei Marii Britanii. Cu cîteva zile în urmă Airbus a anunțat că în cazul în care negocierile nu se finalizează favorabil, va trebui să-și închidă toate unitățile de producție din Regatul Unit, ceea ce va provoca o pierdere de 14 mii de locuri de muncă directe și aproape alte o sută de mii asociate. Un scenariu care riscă să se repete și în cazul industriei auto. În plus, nu s-a găsit deocamdată niciun fel de rezolvare pentru delicata chestiune a graniței dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda.
Însă asta nu justifică în nici un caz represaliile gratuite la adresa Londrei pe care le tot vedem scoase din cutie la Bruxelles. Cum este cel privind excluderea Marii Britanii de la utilizarea, în regim militar, a sistemului GPS Galileo (care ar trebui să devină activ în 2020), sistem la care britanicii au contribuit din plin pînă acum și cu expertiză și cu bani (în jur de 20 procente din finanțare). S-a ajuns în situația absurdă ca britanicii să amenințe că vor bloca accesul proiectului la tehnologiile dezvoltate de firmele britanice pentru Galileo și să vorbească despre lansarea unui sistem GPS alternativ. La fel, indiferent de justificările tehnice oferite, domeniu în care oficialii de la Bruxelles excelează, este complet lipsit de sens să spui că vrei să excluzi GCHQ-ul britanic, unul dintre cele mai performante servicii de informații de pe glob, din fluxul de schimb de informații cu structuri similare din Europa. Cu efecte negative evidente, dacă ar fi să menționăm doar pericolul atentatelor teroriste.
Acest gen de "represalii" gratuite sunt o mostră flagrantă de miopie într-un moment de clivaj geopolitic major, în care relațiile transatlantice sunt serios puse în discuție. În ciuda Brexitului ar fi rațional ca UE să dorească să păstreze o relație strînsă cu singura țară din Europa, în afara Franței, care are o reală forță militară. Această atitudine este cu atît mai greu de înțeles cu cît Londra a ales în ultima vreme să rămînă alături de partenerii europeni în cel puțin două situații critice în care a intrat în coliziune cu Washingtonul: acordul nuclar cu Iranul și tarifele la oțel si aluminiu. Ceea ce nu e puțin lucru pentru o țară pentru care relația cu America a devenit și mai importantă în urma deciziei de ieșire din UE. Unii vor zice că sunt doar tehnici de negociere, însă s-ar putea ca efectele negative pe termen lung să fie profunde.
Acest tip de atitudine agresivă și resentimentară a Bruxelles-ului a făcut ca în ultima vreme o serie de adversari ai Brexitului de la Londra să-și schimbe părerea. Dar nu doar ei sunt critici față de ceea ce se întîmplă la Bruxelles, unde tot mai multe decizii sunt afectate de o adevărată beție a reglementării și de o pregnantă amprentă ideologică, motivații utilizate din plin, de altfel, în campania pro-Brexit. De pildă, noua directivă GDPR cu privire la protecția datelor personale, deși pleacă de la o premiză de bază corectă, nu doar că este extrem de greu de aplicat dar va afecta o mulțime de companii mici si mijlocii de pe continent, adică exact acelea care se speră că vor face ca Europa să mai micșoreze decalajul tehnologic în materie de IT care o desparte de America și deja de China. Deocamdată, așa numitele mari strategii europene de dezvoltare a societății informaționale, Agenda Lisabona și apoi Agenda 2020, s-au dovedit a fi doar niște forme fără fond, amestecînd nefericit obiectivele economice cu cele sociale.
Dacă este ceva de care Bruxelles-ul nu duce lipsă acela este entuziasmul pentru reglementări și încadrări constrîngătoare. Sunt, desigur, cazuri în care acestea sunt justificate, însă nu rareori se ajunge la excese costisitoare. Lucru constatat din plin și în România, la nivelul mediului de afaceri. Europa nu mai dispune nici pe departe de superioritatea de know how de care se bucura cu decenii în urmă. Competiția economică globală a devenit tot mai dură așa că impactul unor astfel de constrîngeri exagerate, care nu există și prin alte părți, nu mai este deloc neglijabil. Or, în aceste condiții e greu de văzut cum modelul economic european, bazat pe generoase beneficii sociale, va mai rămîne viabil pe termen mediu și lung.
O serie de curente europene, la nivel politic dar și în spațiul intelectual, par foarte grăbite să se "elibereze" de "nefasta" influență anglo-saxonă. Adică de America și Marea Britanie. Din acest punct de vedere Brexitul le convine probabil din plin. Însă va veni și nota de plată. În primul rînd pentru că mulți vor regreta pragmatismul britanic care mai tempera excesele bruxelleze menționate mai sus. Apoi, în absența Marii Britanii, cu un NATO zdruncinat din temelii, prin contribuția noii administrații de la Washington dar și a vechiului continent, UE va gestiona cu tot mai mare dificultate relația cu o Rusie tot mai determinată să modifice în favoarea sa actuala ecuație de securitate de pe vechiul continent.
