De același autor
De 25 de ani se organizează în România alegeri libere. Ce s-a schimbat în timp ? Mai nimic.
Astăzi, cînd suntem membru în UE, avem rețele 4G și e țara plină de calculatoare, tablete și smartphones, secțiile de votare nu arată foarte diferit față de 1990. Se votează la fel, cu aceleași ștampile al căror număr nu iese niciodată la fel la sfîrșitul zilei iar procesele verbale se transmit în mare la fel ca atunci. Solicitările pentru urnele mobile înfloresc năvalnic și selectiv mai ales în județele roșii din sud. La fel înfloresc și listele suplimentare. Mîndri de țara lor românii călătoresc în draci de alegeri! Cu toate scandalurile legate de referendumul din 2012 și anchetele DNA ce să vezi, minune, la "tragerile la sorți" din Vrancea, Teleorman și multe alte județe președinții secțiilor de votare sunt în proporție de peste 90 de procente aceeași ca la ultimele runde de alegeri. O dovadă că pe la noi legile probabilistice nu par deloc să funcționeze.
Nici nu știi cît e incompetență, brambureală tipic românească sau rea-credință. În cazul secțiilor din străinătate e sigur valabilă ultima variantă. După cum se comporata de doi ani și jumătate nu era greu de ghicit că guvernul premierului care vrea să devină președinte îi va încurca cît poate el mai bine pe alegătorii care se înghesuie la secțiile de vot din afară de la care, oricum, va strînge mai puține voturi în total decît de la 2-3 secții bine "administrate" prin județele Olt sau Teleorman. Un singur exemplu: declarațiile pe proprie răspundere se puteau încărca fără probleme de pe Internet și completa înainte de a pleca catre secțiile de vot. Ce fel de guvern este acela în care lumea trebuie să se mobilizeze pe Facebook (la o sugestie a lui Moise Guran) pentru a distribui formularul cu pricina în format electronic rezolvînd astfel blocajul din secțiile unde declarațiile se terminaseră ?
Și cum să înființezi doar 11 secții de votare în Marea Britanie sau 5 în Germania în condițiile unor comunități de mari dimensiuni existente în țările respective? Deși peste 3 milioane de români locuiesc în străinătate ne complacem, ca stat, în situația în care plecăm din start de la premiza că doar 5-6 procente dintre ei pot vota în sistemul actual în care nu există votul prin corespondență pe care o mulțime de state îl practică bine mersi, de multă vreme.
Se putea altfel ? Sigur. Și nu trebuie să ne uităm doar în Occident. Cu o săptămînă în urmă a fost runda a doua a alegerilor prezidențiale din Brazilia. Acolo, 140 de milioane de oameni au votat electronic într-o țară de peste 30 de ori mai întinsă ca România, indiferent dacă se aflau în provincii izolate din zona Amazonului sau în mari orașe precum Rio de Janeiro sau Sao Paolo. Sau, de ce nu putem instala terminale în secțiile de votare astfel încît alegătorii să fie verificați electronic într-o bază de date unitară împiedicînd astfel votul multiplu. În Iordania, de exemplu, se poate.
Acest nenorocit ritual al neputinței atunci cînd vine vorba de modernizarea procesului electoral din România spune multe despre țara în care trăim. După 25 de ani de la căderea comunismului gestiunea alegerilor a rămas în mare parte la fel de primitivă ca în 1990.
