De același autor
Ultima cacofonie de acest gen e anuntul privind proiectata crestere a cotei TVA cu 3%. Intr-un mod deloc elegant si tipic politicianist, partenerii de guvernare ai lui Ionut Popescu s-au grabit sa se delimiteze de anuntul sau. “Cine nu e in stare sa mentina TVA-ul la cota actuala nu are decat sa demisioneze”, enunta ritos un coleg de partid al ministrului de Finante, lasand impresia total falsa ca o astfel de decizie s-ar lua la nivelul ministerului. In realitate, e vorba de o hotarare politica importanta, care implica guvernul in ansamblul sau si care, pana la urma, tine de atitudinea de ansamblu a Romaniei in relatia cu Fondul Monetar International.
FMI propune prin definitie politici monetare rigide care nu par neaparat cele mai potrivite pentru situatia actuala a tarii. A impune un deficit bugetar de doar 0,75% din PIB, in conditiile in care Franta si Germania au depasit plafonul maxim de 3% acceptat in zona euro, poate fi vazut drept o pretentie excesiva. Chiar daca unele dezechilibre macroeconomice sunt ingrijoratoare, o tara care are nevoie de dezvoltare accelerata merge de regula pe deficite mai mari, pentru a stimula cresterea economica. Pe de alta parte, Bruxelles-ul doreste o stampila de buna purtare financiara de la FMI, asa ca nu e foarte simplu sa renunti la semnarea unui acord cu institutia cu pricina. Cu atat mai mult cu cat discutiile aprinse pe marginea extinderii lasa o marja de manevra si mai ingusta din acest punct de vedere.
Dificultatile guvernului Tariceanu in materie de comunicare nu tin insa doar de deficitul de expertiza sau de lipsa de preocupare in abordarea relatiei cu mass-media. Ce se vede pe ecrane, ce se aude la radio sau ceea ce se scrie in presa e doar o parte a problemei. Pentru ca, de fapt, dificultatile intampinate sunt expresia unor blocaje majore de comunicare existente chiar in interiorul coalitiei de guvernare. E vorba si de relatiile dintre partidele reprezentate in Executiv, dar chiar de capacitatea de a mentine o linie de dialog deschisa intre Palatul Victoria si Parlament. Un proeminent lider liberal se plangea zilele trecute ca a facut rost de textul memorandumului cu FMI doar prin bunavointa unor colegi de la PSD. In aceste conditii, declaratiile contradictorii sau sincopele de la votul din comisii sunt aproape inevitabile, iar zvonistica care circula din belsug pe piata nu face decat sa alimenteze tensiunile dintre parteneri.
In conditiile in care actuala putere are dificultati cu gestionarea comunicarii in interior, nu e deloc de mirare ca lucrurile stau cel putin la fel de prost si in ceea ce priveste mentinerea capacitatii sale de dialog cu structuri din zona societatii civile, care, in mod traditional, ii sunt favorabile. E o eroare strategica majora, pentru ca mentinerea acestor legaturi ar putea contrabalansa oarecum relatia mult mai dificila cu sindicatele, care raman in mare parte, cel putin la varf, apropiate de PSD.
In timp ce liderii Aliantei, mai ales liberalii, se uita incantati la sondaje amagindu-se cu cifre, de altfel extrem de perisabile, in spatele lor se surpa una dupa alta punti de sprijin si de comunicare care au facut posibila in mare parte rotatia la putere de la sfarsitul anului 2004. Maniera de guvernare de la nivel central si local e una excesiv de inchisa si clientelara. In opinia unui cunoscut gazetar, liberalii fac aceeasi greseala ca taranistii in 1997, cu precizarea ca, in locul unei gerontocratii de partid, promoveaza in administratia publica o adevarata “gradinita de copii”. Numirile in functii orchestrate de organizatia de tineret din PNL, care detine in mare parte fraiele in partid, ofera impresia falsa a preluarii controlului asupra institutiilor, cand, in realitate, multi dintre cei instalati sfarsesc prin a fi absorbiti de catre acestea. O iluzie care ar putea avea un cost politic substantial in curand, mai ales ca vine la pachet cu o alta eroare majora, aceea de a supraestima criza din PSD si de a subestima enorma sa influenta reziduala asupra structurilor de putere din tara.
In plus, un comportament adesea suficient si arogant provoaca in mod gratuit neincredere si iritare in zone critice din societate, mai ales la nivelul liderilor de opinie, care au avut un rol decisiv in ultima batalie electorala. Balbaielile nefericite de la numirea Consiliilor de Administratie din serviciile publice de radio si televiziune au adus, din nou, in mod gratuit, daune serioase relatiei liberalilor cu societatea civila, reusind sa sifoneze chiar imaginea unor lideri politici pana de curand foarte populari.
Exact in momentul in care constrangerile rezultate din punerea in practica a obligatiilor asumate prin documentele negociate cu UE impun tot felul de decizii nepopulare, echipa guvernamentala pare nu doar destul de putin pregatita, ci si putin dispusa sa gestioneze un dialog autentic cu structurile importante din societatea romaneasca, in stare sa-i ofere acum suportul necesar. Deocamdata, nu s-a ajuns la pragul de ruptura in perceptia publica, dar, mai ales, liberalii, care vor deconta in cea mai mare pasivul guvernarii, s-au apropiat periculos de aproape de acesta.
