Cioloş, premier şi după alegeri?

O eventuală hotărâre a premierului Dacian Cio­loş de a duce la bun sfârşit, alături de câţiva actuali miniştri, unele dintre proiectele începute în acest mandat ar reconfigura şi re­vigora alegerile parlamentare de la sfârşitul toamnei. Ră­mânând prim-ministru, de as­tă dată în fruntea unui gu­vern politic şi cu o legi­ti­mi­ta­te dată de alegeri, Cioloş ar putea face lucrurile pentru ca­re nu a avut nici timpul, nici sprijinul parlamentar. Asu­ma­tă explicit de un partid, echi­pa lui Cioloş ar avea altă for­ță politică. Interesaţi – ce-i drept, la nivel încă neoficial – s-au arătat li­beralii, aflaţi azi nu în cea mai confortabilă si­tuaţie.

Sunt tehnocraţii interesaţi de o asemenea for­mulă? Şi, dacă da, cu ce partid ar colabora mai bine? Cine are şanse reale să poată forma o coaliţie majoritară? Ce ar presupune sus­ţi­ne­rea din partea unui partid politic pentru echi­pa lui Cioloş? Care sunt riscurile, care sunt avan­tajele?

Se pare că interesul pentru o formulă de con­ti­nuitate după alegeri chiar există. A spus-o pu­blic, într-un interviu acordat Digi 24, mi­nis­trul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea. Cel care va lua decizia în acest sens este însuşi pre­mierul. Discuţia, mai veche, s-a reaprins zi­lele trecute, după ce doi reprezentanţi de vârf ai PNL – Adriana Săftoiu și Cristian Buşoi – și-au exprimat dorinţa ca pre­mierul să candideze pe listele PNL. Mai mult, liberalii vor să-l susţină pe Cioloş pentru Palatul Victoria din poziţia de independent, doar să facă un proiect comun cu PNL. Oferte similare îi includ şi pe vice­pre­mierul Costin Borc, pe minis­trul Sănătăţii, Vlad Voicules­cu, şi pe sus-numitul Cristian Ghinea. Conducerea PNL nu a confirmat nimic, dar nici nu a dezminţit spu­sele lui Săftoiu şi Buşoi.

E greu de imaginat că Cioloş sau unii dintre mi­­niştri s-ar grăbi să se înscrie într-un partid îna­­inte de alegeri. De altfel, Cioloş a declarat în re­petate rânduri că nu o va face, cel puţin până la alegeri. Chiar şi acceptarea unor can­di­da­turi pe liste de partid poate fi discutabilă. Dar premierul şi colaboratorii săi pot accepta că un partid vrea să-I ţină la Palatul Victoria şi du­pă alegeri. Şi pot conveni împreună un set de principii, proiecte şi măsuri pe care să le pro­mo­veze după alegeri, odată instalaţi la pu­tere.

Viitorul guvern nu poate fi decât unul politic, rezultat pe baza votului în alegeri: partidul sau coaliţia care va reuşi să formeze ma­jo­ri­ta­tea va propune şi premierul. Realist vorbind, doar două sunt partidele care intră în dis­cu­ție: PSD şi PNL. Din cauza criticilor și ame­nin­ţărilor cu moţiunea de cenzură, o formă de asociere preelectorală între PSD şi echipa lui Dacian Cioloş pare puțin probabilă. Rămâne ca variantă de lucru formula unui joint-ven­ture PNL-Cioloş & Co. Sigur, electoratul moral şi intransigent va invoca faptul că PNL nu a ştiut să se înnoiască suficient, nu s-a pri­me­nit aşa cum trebuie după mariajul cu PSD, nu s-a lepădat de populisme, s-a făcut de râs la localele din Bucureşti. Și nici nu avem certitu­dinea că liberalii vor agrea în cele din urmă această formulă, deşi ea le aduce un colac de salvare nesperat.

Un joint-venture PNL-Cioloş & Co este o alter­na­tivă realizabilă în răstimpul scurt rămas pâ­nă la alegeri. Ea nu doar că pune presiune pe PSD, partidul cu prima şansă de câştig, dar oferă o perspectivă nouă şi diferită acestor ale­geri. Dinspre tabăra PSD-ALDE singurul nu­me de premier vehiculat până acum este cel al lui Liviu Dragnea. Puţin probabil, totuşi, având în vedere condamnarea acestuia la doi ani de închisoare cu suspendare. Așa că PSD va fi nevoit să propună o personalitate la fel de integră şi bine pregătită precum Cioloş. E de așteptat, de asemenea, ca Cioloş, chiar da­că el personal nu se va regăsi pe listele pen­tru parlamentare, să ceară PNL să respecte criterii de integritate stricte în alcătuirea lor, ca o garanţie că sprijinul promis se va con­cretiza și după alegeri.

Va fi greu pentru PNL să strângă suficiente voturi, astfel încât să formeze guvernul şi să impună premierul, dar nu imposibil. Judecând după locale, la votul politic, cel pentru con­si­lierii judeţeni, nici 6 procente nu-i despart pe liberali de PSD. (PNL - 32%, PSD - 37,5%). Pro­blema e că PNL nu prea are cu cine se alia, în timp ce PSD poate conta pe ALDE şi, de ce nu, pe UDMR pentru a realiza o majoritate. O colaborare PNL–PMP pare exclusă. Rămâne USR, despre care nici nu ştim dacă va atinge pragul electoral.

E posibil ca, în viziunea unora, asocierea Cio­loş & Co – USR (Nicuşor Dan) să apară drept cea naturală: ambele se bucură de sprijinul so­cie­tăţii civile, s-au născut cumva în stradă, unii miniştri (Cristian Ghinea, de exemplu) l-au sus­ţinut pe Dan la alegerile din 2012, iar repre­zentanţii USR l-au lăudat mereu pe premier. Venit ultimul pe scena politică, USR are avan­ta­jul de a nu avea probleme de integritate. Are în schimb unele de ideologie (prea puţin clară) şi de structură de partid. USR ar putea constitui însă, dacă va intra în parlament, un partener de dialog postelectoral în vederea re­alizării unei majorităţi parlamentare.

Un prim pas va fi ca Dacian Cioloş să se de­cidă dacă vrea să meargă mai departe. Pro­babil că echipa lui va cuprinde chiar ceva mai multe nume decât cele deja vehiculate şi vor viza poziţii cheie în viitorul Cabinet. Doar că în­că sunt prea mulţi de „dacă“ la mijloc.