PNL, ultima șansă

Liberalii se pregătesc pentru congresul con­vocat la mijlocul lunii iunie. Cei 5.000 de delegaţi vor trebui să aleagă noul pre­şedinte şi pe ceilalţi lideri ai PNL. Până atunci, organizaţiile ju­de­ţene trebuie să-şi de­fi­ni­tiveze echipele de con­du­cere – o încercare, nu glu­mă. Președinţii de filiale vor juca un rol important în alegerea viitorului lider al partidului, iar lupta din­tre PD și PNL se anunță pe viață și pe moarte.

Asaltul coaliţiei PSD-ALDE asupra justiţiei şi măsurile economice populiste pe care aceasta le pro­movează lasă un culoar şi mai liber, şi cu atât mai aşteptat, mesajului PNL ca partid de dreapta, apărător al valorilor sta­tului de drept, proeuropean şi proatlantic, susţinător al unei economii de tip liberal. E un moment favorabil, pe care încă nu e clar cum vor reuși liberalii să-l exploateze. Până acum n-au prea făcut-o.

Congresul are o miză majoră, chiar vitală, pentru viitorul partidului. Pe de o parte, se consfinţeşte definitiv fuziunea dintre PD şi PNL, două partide aflate până mai ieri în conflict deschis. Nu i-a despărţit doar războiul vechilor liberali împotriva lui Traian Băsescu. Perioada USL-istă a PNL a relevat faptul că cele două partide aveau viziuni total diferite, de exemplu, asupra statului de drept sau a soluţiilor eco­nomice. Acum, la trei ani de la în­ce­putul procesului de contopire, entitatea rezultată trebuie să dovedească că este omo­genă din punct de vedere doctrinar-iden­titar, că a îngropat sabia vechilor răz­boaie şi că e funcţională la nivel or­ga­ni­za­ţional: conflictele şi or­go­lii­le rănite de pierderea unor poziţii, mai ales pe plan lo­cal, au fost depăşite.

Dacă vrea să oprească de­clinul, noul PNL este obli­gat să vină cu o echipă credibilă şi cu un mesaj con­sistent, care să ţină cont de aşteptările şi cri­ticile electoratului. Raluca Turcan, preşedintele in­te­ri­mar al PNL, a sintetizat corect modul în ca­re s-au petrecut lucrurile la alegerile din 2016: PNL nu a avut nimic de oferit ce­lor care ar fi vrut să se regăsească în partid.

Odată cu reconstrucţia organizaţională, li­beralii trebuie să scoată în faţă per­so­na­li­tăţi care să inspire încredere şi să nu fie pă­tate în scandaluri de corupţie. Noua echi­pă va trebui să ofere oamenilor o vi­ziune asupra statului, asupra viitorului Ro­mâniei în configuraţia mişcătoare a Uni­unii Europene, soluţii economice şi so­ciale viabile şi, evident, să renunţe la mă­surile populiste pe care PNL le-a iniţiat şi sus­ţinut, uneori alături de PSD. PNL a pier­dut alegerile pentru că, pe de o parte, şi-a abandonat valorile de dreapta, mi­zând pe măsuri populiste şi chiar pe fi­lo­nul naţionalist. Pe de altă parte, nu a pro­pus nimic constructiv şi interesant pentru electorat, în afara promisiunii de a-l pune pe Dacian Cioloş premier.

Ludovic Orban, Cătălin Predoiu, Cristian Bu­şoi, Raluca Turcan, Ilie Bolojan sunt nu­mele vehiculate ca posibili candidaţi la şefia PNL. Primii doi şi-au anunţat oficial in­tenţia, iar Orban a pornit deja în cam­panie electorală prin ţară. El este probabil candidatul cel mai popular printre liberalii de rând şi, în acelaşi timp, cel mai em­blematic. La alegerile interne din 2014, Orban a fost învins de Alina Gorghiu, du­pă ce, proaspăt ales preşedinte, Klaus Io­hannis a pledat în favoarea alegerii ei. Mai puţin carismatic şi mai puţin popular în partid, Predoiu are alura unui tehnocrat, se bucură de o bună reputaţie, inclusiv în afara partidului. A fost o vreme varianta de premier susţinută de PNL. Predoiu a su­ferit o înfrângere usturătoare anul trecut la Primăria Capitalei, vina majoră apar­ţi­nând însă politicii nefericite a PNL. Orban a fost achitat în primă instanță de Înalta Curte într-un dosar de corupţie din cauza căruia şi-a retras candidatura pentru Pri­măria Generală.

Pentru bunul mers în partid, se va încerca probabil ca funcţiile de conducere să fie repartizate în mod echilibrat între re­pre­zen­tanţii fostului PNL şi vechii pedelişti. Nu ştim încă dacă Klaus Iohannis are vreun favorit pentru şefia partidului care l-a trimis la Cotroceni, dar, potrivit lui Lu­dovic Orban, preşedintele nu se va im­plica în competiţia internă, deşi pentru el este foarte important cine va fi în fruntea PNL, mai ales în perspectiva unui al doilea mandat. Toţi candidaţii au declarat deja că au ca obiectiv recâştigarea alegerilor pre­zidenţiale în 2019. Nu ştim însă ce tip de raporturi va stabili viitorul şef al PNL cu şeful statului. Până acum, din cauza erorilor vechii conduceri a liberalilor, dar şi ale lui Iohannis, PNL nu a avut de câş­tigat de pe urma statutului de partid pre­zidenţial.

Reinventarea PNL s-ar putea transforma într-un câştig pe termen lung pentru de­mocraţia românească. Un PNL credibil, cu un mesaj de dreapta clar, pregătit mereu să sancţioneze derapajele PSD-ALDE de orice natură, capabil să prezinte dacă e ca­zul o alternativă proprie politicilor guver­na­mentale, ar crea premisele pentru rein­ven­tarea opoziţiei şi strângerea rândurilor ei în jurul liberalilor. Ar obliga USR să-şi reseteze raporturile cu PNL şi să-i accepte rolul de principal partid al opoziţiei, ar face ca nehotărârea fostului premier de a face pasul spre liberali să sune foarte prost.

Riscul ca în loc să avem un partid liberal pu­ternic, catalizator al opoziţiei, să ne tre­zim după congres cu diverse aripi şi gru­puri desprinse din PNL este de luat în cal­cul. O demonstrează istoria din ultimii 27 de ani a partidului. Sau, mai rău, ne tre­zim în fața unui lifting ratat