De același autor
Dragnea a mai obținut un răgaz de o lună (până pe 20 mai) în procesul de la Înalta Curte. Între timp, meciul se mută la Curtea Constituțională, pusă să judece mai multe excepții de neconstituționalitate în ce privește completele de trei judecători. Pistolul e aruncat de la unii la alții ca într-un film prost cu mafioți de mâna a doua tremurând de frica stăpânului. Lungmetrajul „Bombonica otrăvită“ ține țara încremenită în așteptarea deznodământului: face sau nu pușcărie? aruncă sau nu în aer toate dosarele de corupție? nenorocește sau nu justiția? E totuși greu de înțeles, la 30 de ani de la Revoluție (că tot a fost a fost trimis dosarul în instanță), cum de-a ajuns România să treacă prin așa ceva. Pricopsită cu un dictator de bâlci, nu-și găsește resursele să scape de el.
Întreaga domnie a lui Dragnea s-a redus la această unică miză: să scape de pușcărie. Pentru asta a fost dispus (și va mai fi în timpul rămas) să pună o bombă sub fiecare instituție care îi stă în cale, să înjunghie (de preferat pe la spate) pe oricine i se opune, să scuipe în față Uniunea Europeană. Nu, n-a luat-o razna, așa cum spun mulți. Fiecare acțiune a sa denotă cinism, sânge rece, calcul meschin și o extraordinară sete de putere. Plus o victimizare de un uriaș prost gust. Tot ce a făcut în acești doi ani, mai cu seamă în ultimul, arată asta. Curtea Constituțională, instanța supremă, parchetele, Parlamentul, Inspecția Judiciară din CSM au fost sub o presiune imensă, încât e de mirare că a mai rămas piatră peste piatră din ele. Dar loviturile de maestru au venit atunci când a înțeles că trebuie să-și rezolve procesul nu în instanță, ci la CCR. A ocolit judecătorii Înaltei Curți, care l-au condamnat deja în primă instanță, și s-a dat pe mâna celor de la Curtea Constituțională. Mai exact, a politrucilor de acolo. Majoritari. Cu ajutorul lor și al acoliților din guvern și parlament - cap de listă Viorica Dăncilă și Florin Iordache - a obținut transferarea procesului la CCR și apoi deciziile care îi erau convenabile. Nici măcar nu se mai ferește, nu mai trage perdeaua, face totul pe față, fără rușine și scrupule. Ca dovadă, Florin Iordache a copiat pur și simplu în sesizarea către CCR pasaje întregi din contestația făcută cu două zile mai devreme de Dragnea la Înalta Curte în care invoca lipsa completelor specializate în fapte de corupție. Curaj sau disperare? Nu mai contează, înțelegerea resorturilor lui interioare nu ajută. Important e rezultatul. Important este dacă oameni și instituții vor accepta umilința totală sau vor înțelege că există limite care nu pot fi depășite sub niciun motiv. Nu știm deocamdată.
Vedem însă după amânarea de luni a procesului de la Înalta Curte că jocul nu s-a terminat totuși, că lupta corp la corp continuă. DNA a ridicat la rândul ei două excepții de neconstituționalitate - una legată tot de completele specializate de trei judecători, dar din motive de „imprevizibilitate, ambiguitate și accesibilitate“ și alta legată de prescrierea unor fapte penale. Deci, Curtea fie va trebui să decidă separat pe această nouă sesizare, fie să o comaseze cu aceea a lui Iordache. Și într-un caz, și în altul va fi vorba de o amânare a unei decizii finale. Până când nu știm, dar nu e exclus să fie după data de 20 mai. E un meci care frizează grotescul. În nicio țară normală, cu minime pretenții de democrație, nu s-ar putea întâmpla așa ceva. Unii se luptă pentru salvarea unui singur om, alții pentru salvarea justiției. Pentru că e dincolo de orice dubiu, dacă Dragnea va reuși, cel puțin jumătate dintre dosarele de corupție din ultimii 15 ani vor ajunge la tomberon.
Pe de altă parte, indiferent dacă scapă de pușcărie sau nu, din punct de vedere politic Dragnea nu e sub cele mai bune auspicii. E aproape terminat. O știe partidul, o știu locotenenții cei mai fideli, Codrin, Mitralieră, Nicolicea, Irina, nașa Olguța etc. Pesediștii de rând nu-l iubesc (nu trece de 12% nici în sondajele de casă), baronii îi știu de frică, dar îl disprețuiesc, iar strategia de campanie cu excesele ei populist- naționaliste nu pare a fi rețeta succesului. Europarlamentarele sunt importante, iar Dragnea are o miză personală în ele, e clar că un scor slab îi va dinamita poziția în partid, dar nici unul bun nu-l va propulsa direct la prezidențiale. Deja sunt destui în PSD care îi reproșează că isteria provocată pe tema justiției, care obligă și partidul să se implice de partea sa, nu face decât să mobilizeze electoratul anti-PSD. Aceste alegeri nu se joacă atât în logica mobilizării electoratului PSD, care nu a fost niciodată o problemă majoră, fiind un electorat captiv din perverse motive, ci în mobilizarea celuilalt electorat. Când acest lucru se produce, PSD pierde mereu. Iar scandalul în jurul condamnării lui Dragnea, care se va prelungi în campania pentru europarlamentare, poate fi punctul de inflexiune. Obligat să-și scape pielea, Dragnea va juca alegerile la ruletă. Și chiar dacă va scăpa cu fața curată din europarlamentare, de abia candidatura la prezidențiale îi va fi cu adevărat fatală. Șansele lui chiar sunt zero. Altfel spus, dă partidul pe libertate. Din punctul lui de vedere, e un troc mai mult decât convenabil. Pentru România, însă, libertatea lui are un preț extrem de ridicat. E „bombonica“ otrăvită.
