De același autor
Când mai toată lumea îi prorocea sfârșitul, ba că îl mănâncă de viu partidul, sătul, vezi doamne, de stilul dictatorial, ba că se unesc împotrivă-i baronii-cheie ca să primească o ciozvârtă mai consistentă de la buget, ba că nu va rezista în fața presiunilor occidentale și a protestelor, ba că îi va face de petrecanie „statul paralel“, iată că Dragnea e mai tare ca oricând. Cobele s-au resemnat în fața evidenței care bate toate făcutele și nefăcutele lui Dragnea. Și-a pus al treilea guvern într-un singur an, având de data asta „mână bună“ în alegerea unei slugi perfecte, a împărțit tainul în cabinet răsplătind filialele utile și pedepsindu-le pe celelalte. A reușit să bage sub preș puzderia de promisiuni populiste, să prezinte franjurii rămași din programul de guvernare drept mărețe realizări și să dea vina pe „comunicare“ pentru hoasul și tâmpeniile fiscale. Sigur, acolo în interior, între ei, golanii, se mai spun vorbe grele, se arată pisici și chei de la dulapurile în care se țin ferecate cadavrele, mai face câte unul o criză de nervi, dar în rest nu-i desparte nimic fundamental. Sunt uniți în spirit, portofel și frici. Se poate mai rău? Evident.
Guvernul Dragnea 3 este o apoteoză a imposturii chiar și comparativ cu precedentele două, față de care mulți încep deja să aibă nostalgii. Cine și-ar fi imaginat, de exemplu, că Liviu Pop-„Genunche“ poate fi depășit chiar în domeniul care i-a dus o binemeritată faimă? Rectorul de la universitatea din Suceava, domnul Valentin Popa-„Pamblică“, comite agramatisme în formă continuată, pentru care însă a strâns aplauze la scenă deschisă de la colegi. Stupefacția își are totuși rostul, chiar dacă e vorba de epoca Dragnea în care standardele au ajuns la genunchiul broaștei râioase, pentru că nu e prima oară când mulți rectori își expun public caracterul reptilian susținând plagiatul și ale lui celebrități politice sau o legislație favorabilă sfertodocților care a împins educația pe cascada Niagara. E totuși prima oară când agramatismul este asumat oficial și de reprezentanții mediului universitar, nu doar ai celui politic.
Ca întotdeauna, obrazul gros și pătat al frăției rectorilor este spălat de câțiva oameni de onoare. Mircea Dumitru, rectorul Universității din București, același care i-a ridicat titlul de doctor lui Ponta, și-a dat demisia din CNATDCU printr-o scrisoare deschisă. „Demnitarul cu cea mai înaltă funcție în sistemul de educație era un agramat lamentabil și un incult irecuperabil (Liviu Pop, n.a). Dar acum, lucrurile au luat o întorsătură grotescă! Atunci când demnitatea publică ocupată cândva de Spiru Haret îi revine unui universitar care este și rector, iar acesta suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române și ar trebui, mai degrabă, să «pună mâna» pe o carte elementară de sintaxă și de semantică a frazei, decât să gestioneze o reponsabilitate uriașă pentru copiii și viitorul acestei țări (...)“. Și rectorul Universității Babeş-Bolyai, Ioan Aurel Pop, s-a dezis de semnătura care îi apărea pe lista rușinii rectorilor: „Nu l-am susținut și nu-l voi susține pe domnul Popa. Lucrez în învățământ și mă deranjează la culme măgăriile astea. Dacă vor continua așa, va fi dezastru. În direcția aia ne îndreptăm cu tot ce face PSD“.
Justificarea noului ministru Popa - „emoția vorbitului în public“ - este de râsu’-plânsu’ pentru un profesor universitar, care asta face: vorbeşte în fața publicului format din studenți. În schimb, Valentin Popa nu a avut nicio emoție să spună că „pamblica e regionalism“ și că „legea nu prevede când se pun ghilimele“. Drept e, dar timpul nu e pierdut pentru o ordonanță de urgență. Emoțiile i-au legat limba și ministrului Economiei, Dănuț Andrușcă, căruia presa a reușit cu chiu, cu vai să-i smulgă o propoziție plină de miez: „Voi face tot ce îmi stă în putință pentru dezvoltarea economiei românești“. Până și pupătorul de moaște pesediste Bogdan Chirieac, aflat în studio la A3, n-a mai putut și a cedat nervos: „Doamne, pe cine ne-ați pus în acest guvern? Ne înspăimântăm!“. S-o fi referit cumva la electoratul PSD?
Cortina de Fier ruginit trasă peste relațiile cu Uniunea Europeană nu se va mai ridica în timpul domniei tripletei Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu, care a decis că modificările la legile justiției și codurile penale sunt cartea sfântă a partidului, de la care orice abatere e deviaționism. Cortina, spun ei, ar fi una lingvistică și de informare din surse neacreditate oficial de PSD, adică oculte: societate civilă și instituții paralele. Creierul mic și atrofiat al partidului a explicat că penalii din guvern și preschimbările legislative antijustiție există „pentru că putem“. Și chiar pot, nu se mai împiedică în nimic. Iohannis parcă tace și când spune ceva, dă șanse cu nemiluita PSD și răspunde comenzilor cuplului Dragnea-Tăriceanu, care l-a somat ca Guvernul Dăncilă să depună jurământul imediat după votul din parlament. CCR a devenit un soi de anexă a puterii, opoziția, în frunte cu PNL, nu poate produce nici măcar un nume de premier, darămite vreo alternativă cât de cât credibilă. Din amor pentru stabilitate, UDMR a dat și el șanse programului făcut „între două beri“, 80% din media e pe persoană fizică la diverși penali, iar protestele și societatea civilă își vor arăta colții și roadele de abia la viitoarele alegeri. Între timp, Dragnea e pe cai mari, Dăncilă a obținut 282 de voturi, cu 7 mai multe decât Guvernul Tudose. Cam așa arată cel căruia i se cânta prohodul nu mai departe de acum două săptămâni. Și când te gândești că a trecut doar un an cu Dragnea. Unul epuizant de parcă au fost deja patru.