Corabia Ciolacu-Antonescu ia apă. Ce va face Bolojan?

Marcel Ciolacu e tot mai nervos. Are toate motivele. Nimic nu merge așa cum și-ar dori. Prezidențiabilul Crin Antonescu se luptă din răsputeri să intre în turul doi, dar sondajele arată rău. Normal, din moment ce îi are aliniați în spatele său pe toți detestații care au fost și sunt la guvernare și este scos din lada cu rebuturi a istoriei recente. Antonescu, cu figura sa obosită de prea multă lenevie, declamă fraze goale, cochetează inabil cu suveranismul, trumpismul și are nostalgii pesedisto-useliste. Speră să împuște voturi din toate părțile. Spune că l-ar lua consilier pe putinistul Dan Dungaciu și se înfoaie la Kelemen Hunor, îl consider pe Liviu Dragnea o victimă politică, crede că Adrian Năstase ar fi fost un bun președinte și îl admiră pe Viktor Orban. Premierul maghiar, un susținător fără rest al dictatorului de la Kremlin, este pentru Antonescu un „model pentru orice țară care nu este o mare putere”, „o personalitate a Europei” și o „voce” care impune respect. Aiuritor, dar deloc surprinzător, Antonescu are pusee antieuropene nu de ieri de azi. De fapt, candidatul coaliției nu este încă lămurit din ce parte bate vântul și cum ar fi indicat să se orienteze. E o giruetă cu defect de fabricație.

Marcel Ciolacu, a cărui poziție de premier depinde de victoria lui Antonescu, este furios că acesta nu crește în sondaje. „Cum adică, candidatul PSD, PNL, UDMR şi al minorităţilor nu ajunge în turul doi? Când noi decidem, de la administraţiile locale la administraţiile centrale”, a răbufnit Ciolacu. Săracul, încă nu a înțeles că armata de primary și politruci de partid nu mai poate face președinți. Mai rău, partea liberală a armatei e sătulă până în gât de Ciolacu și nu dă semen că are de gând să susțină candidatul care îi asigură acestuia supraviețuirea în postul de prim-ministru.

Ciolacu mai are însă un mare necaz: situația financiară dezastruoasă pentru care nu și-a asumat niciodată vreo responsabilitate. Vorbește mereu ca și cum la guvernare s-ar fi aflat și se află niște marțieni, și nu guverne conduse de el. Pe primele două luni ale anului, de exemplu, deficitul bugetar a atins deja 1,5% din PIB, ceea ce face dificilă respectarea țintei de 7%. Banii din PNRR vin cu țârâita din cauza lipsei reformelor, scumpirile se țin lanț și colac peste pupăză războiul taxelor declanșat de Trump cu Europa complică perspectivele. Șeful guvernului e depășit clar de situație, are ieșiri nervoase în care amenință miniștrii cu remanierea dacă nu fac economii bugetare, trasează sarcini și dă termene. A tot făcut asta în ultimii doi ani cu rezultatele știute și certificate de agențiile de raiting.

Bolojan însă înțelege, bate șaua să priceapă iapa că situația e albastră și că trebuie luate măsuri drastice, altfel vor crește taxele. E însă campanie electorală, așa că umblă cu mănuși de catifea, dar după alegeri ar putea să le schimbe cu unele de box. A arătat că poate. Întrebarea e și dacă o să vrea.

De fapt, marea problemă a lui Ciolacu se numește Bolojan, căruia interimatul la Cotroceni i-a întărit profilul de lider. Ilie Bolojan nu va fi genul de șef liberal și partener de coaliție cu care era obișnuit Ciolacu până acum, unul care să stea ghiocel și să răspundă la comenzile lui. Bolojan e un os tare și Ciolacu are toate șansele să-și rupă dinții în el. Deja a primit o primă lecție: cea a refuzului înlocuirii ministrului de Externe Emil Hurezeanu. Obișnuit cu golăniile, Ciolacu a declarat că nu e un „fan” al acestuia și că ar trebui adus cineva mai pe linia trumpistă, cu intrare la pro-putiniștii care s-au instalat la Casa Albă. Momentul a coincis cu o piruetă a premierului spre Trump și discursul MAGA, la loc de cinste fiind componenta anti-Soros. Ciolacu bate câmpii cu agresivitate, exact ca manipulatorii de peste ocean și din Rusia, suveraniștii români și iliberalul Viktor Orban, vituperând despre interferența malefică pentru democrație a lui Soros. Acesta, prin ONG-urile lui, i-ar fi împiedicat pe Năstase și Ponta să ajungă președinți și ar fi demonizat PSD, care, iată, a obținut la alegeri cel mai mic scor din istorie. Ciolacu vrea să-și salveze astfel pielea imaginându-și că Washingtonul ar putea să-și întoarcă fața spre el, așa cum a făcut cu Călin Georgescu. O socoteală greșită, care ar putea avea însă consecințe proaste pe plan european. De pildă, Comisia ar putea să fie mai puțin îngăduitoare cu depășirea deficitului bugetar.

Ilie Bolojan l-a pus la punct în public și Ciolacu s-a repliat rapid, dar noua orientare a premierului nu poate fi scoasă din contextual realității românești. Un sondaj, publicat de Politico, arată că în timp ce 63% dintre europenii din 9 țări consideră că revenirea lui Trump la Casa Albă face lumea mai puțin sigură, în România procentul este de 44%. La fel, dacă 43% dintre europeni spun că Trump se comportă ca un dictator, în România, procentul este de 23%. E efectul ascensiunii suveraniștilor, dar și al politicii duplicitare făcute de mult timp de PSD și PNL.

Ciolacu știe că Ilie Bolojan se poate impune ca lider al coaliției de guvernare, ba chiar ca premier, dacă vrea. Știe că-i va fi greu să-I stea împotrivă, mai ales în condițiile în care USR va fi cooptat la guvernare. „Colegii din PSD” pe care mizează Ciolacu nu-l vor mai ține multă vreme în brațe, în fond e un pierzător, căruia mulți așteaptă să-i ia capul.

Întrebarea e ce vrea Bolojan? Are deja profilul unui lider, dar se va folosi de el sau va ține cu dinții de faimoasa „stabilitate” care ne-a ruinat financiar și a creat monstrul extremist? Aceasta va fi, de fapt, proba caracterului lui Bolojan. Nici măcar o probă de foc, pentru că Antonescu nu va fi președinte. //