Cum a ajuns Dragnea prizonierul lui Tudose

E adevarat ca Dragnea a incasat o lovitura grea, a pierdut perla coroanei, pe Shhaideh, iar autoritatea in partid ii e zdruncinata, dar nici Tudose nu s-a metamorfozat in eroul pe cal alb. A fost o reglare a raporturilor de forta, a carei balanta nu s-a inclinat decisiv. In schimb, marele infrint este PSD.

Dragnea si-a pierdut titlul de Daddy

La prima vedere si pe termen scurt, Tudose a cistigat-  a obtinut remanierea, atentie nu intreaga, ”penalul” Viorel Ilie a ramas pe pozitii-, iar Dragnea a pierdut. Schimbarile de ministri s-au facut impotriva  opozitiei lui (si a CEx-ului), nu  a putut-o convinge nici macar pe Shhaideh sa nu demisioneze, ceea ce poate fi interpretat si ca o tradare a acesteia, cu perspective sumbre pentru dosarul Belina. Faimoasa lui autoritate a palit prin comparatie cu cea a lui Tariceanu care s-a aratat inflexibil si si-a pastrat ”penalul”, ceea ce pentru multi din partid este un justificat semn de intrebare.

Dar mai ales Dragnea a pierdut pe o chestiune de principiu ( a lui si a intregului partid).  Propaganda, chiar crezul  lor, e ca”penalii” sunt o ”facatura” a DNA, aceasta ”politie politica si stat paralel” in fata caruia trebuie construit un zid.  S-a dovedit insa ca zidul nu este inexpugnabil, spre frustrarea colectiva si a lui Dragnea care se autoproclama ”tinta”.  Asa ceva nu se uita usor.

Degonflarea lui Dragnea nu este numai in plan  simbolic, ci si in cel concret. Stanescu, instalat la ministerul Dezvoltarii,   nu este o clona a lui Shhaideh, ci un greu  al baronilor,  va face mai mult propriile jocuri dar si pe cele ale lui Tudose, la mina caruia se afla in ultima instanta. Dragnea nu va mai avea controlul exclusiv al banilor, ceea ce, in timp ii va eroda pozitia in partid.

Explicatiile celui de-al doilea razboi

Pentru multi ramine un mister cum de e posibil  ca un partid de dimenisunile si puterea PSD sa  ajunga sa provoace in doar 10 luni de guvernare doua crize de anvergura acestora. Nu s-a mai intimplat in intreaga istorie a PSD sa-si doboare singur  guvernul prin motiune de cenzura si sa faca dintr-o remaniere un circ grotesc, care l-aa adus aproape de pierderea  guvernarii. 

Prima explicatie  e cea a raporturilor de putere partid-guvern. Regula  PSD ( si numai) era ca seful partidului sa fie  premier, ceea ce ii conferea acestuia nu doar un dublu control, ci ii asigura si linistea. Faptul ca Dragnea nu a putut obtine aceasta functie din cauza condamanarii  penale este la  sorgintea tuturor problemelor si crizelor. Factor agravat de autoritarismul sau patalogic si de frica de a nu pierde nici o musca de sub control.

A doua explicatie rezida in faptul ca si-a darimat deja un guvern prin motiune de cenzura, din cauze insuficient elucidate pina acum. Probabil cel mai tare in balanta razboiului cu Grindeanu a atirnat tot relativa independenta pe care acesta incerca sa o obtina. Ca si in cazul Tudose, de altfel.  La care mai putem adauga relatiile ”institutionale”  cu presedintele Iohannis si psihoza unei  colaborari pe  sub masa cu ”binomul”. Cert este ca a doua oara Dragnea nu-si mai putea  permite sa repete faza, motiv pentru care a fost obligat sa accepte santajul lui Tudose, care a  jucat cu demisia pe masa si in fundal cu amenintarea venita de la presedinte ca nu le va mai da guvernarea. Inlatuarea pripita a primului  guvern se dovedeste o greseala care l-a legat  de maini si  de picioare pe viitor. Practic, Dragnea a devenit prizonierul premierului si al pesedintelui. Ca sa iasa din capcana si sa scape de Tudose va trebui sa fie mult mai inventiv decit fabricarea unui amarit de sondaj.

Asaltul la justitie, episodul final

Nu trebuie sa uitam  nicio secunda ca, pe fond, ambele crize au fost  provocate de  problemele  penale ale  lui  Dragnea si de nefinalizarea rafuielii cu justitia, in special cu DNA. Principala  nemultumire fata de Tudose (ca si fata de Grindeanu, de altfel)  este taraganarea  acestui proces, intirzierea legilor  justitiei si a decapitarii lui Kovesi, urmata de distrugerea DNA. Exasperarea  a atins un punct culminant. Se vede asta din campania facuta de televiziunile, ziarele  si site-urile arondate  PSD, din declaratiile tot mai  agresive si fara perdea ale liderilor Coalitiei- Dragnea si Tariceanu-  si  de citiva dintre mardeiasii lor. E de neconceput pentru toti acestia ca problema ingenunchierii  justitiei sa nu se fi  rezolvata nici dupa 10  luni de la preluarea puterii, cind acesta este principalul  angajament.  Din  motive  verse si perverse Tudorel Toader a tras de timp, a facut niste legi care i-au pus in cap jumatate din magistratii tarii si se pare a ratat si evaluarea DNA.

Urmarea este ca nu vom asista la o  temperare a asaltului, asa cum sperau multi, ci la  o agravare a lui. Deja  in Coalitie  s-a decis ca legile sa fie facute prin initiativa legislativa a parlamentului si sa nu se mai astepte dupa Tudorel Toader. Acesta pare tot mai putin entuziasmat sa-si asume  ”reforma” justitiei si sa incaseze injuriile publicului, atentionarile ambasadelor si ale Comisiei Europene si  sa-si fac praf onorabilitatea, cita i-a mai ramas.

In parlament, pe mina ilustilor juristi Nicolicea, Nicolae si Iordache, legile lui Tudorel Toader vor  ajunge sa trezeasca nostalgii. Va fi prapad. Lui Tudose ii convine pentru ca guvernul se spala  pe maini  de intreaga poveste.

Ce ac are Dragnea de cojocul lui Tudose

Cum spuneam, Dragnea e obligat sa accelereze asaltul asupra justitiei, mai ales ca urmare a mesajulului transmis partidului ca a cedat in fata DNA. Tudose si-a ostilizat atit partidul cit mai ales pe Dragnea, cind s-a plasat,  ipocrit,  desigur, de partea DNA.  Ii va fi foarte complicat sa atraga de partea lui baronimea- multi certati cu legea-  si administratia, unde visul de aur e sa se poata fura fara a mai da socoteala. Cucerirea paridului va fi complicata, de lunga durata si extrem de  nesigura. Tudose are insa de acum inainte mai multa libertate in gestionarea banului  si in deciziile guvernamentale. Ceea ce poate fi o sabie cu doua taisuri pentru el.

Lucrurile  nu merg deloc bine, banii s-au cam terminat, promisele mariri de salarii sunt mai  mult decit iluzorii, in buzunare incepe sa sune a gol, iar sindicatele sunt tot mai greu de pacalit. Viitorul nu suna deloc bine,  in pofida mesajelor linistitoare ale guvernantilor si partidului. Nu e clar cit de constient e Tudose de asta, economia nu pare a fi punctul lui forte, dar sunt multe sanse sa-si rupa dintii. Cu ajutorul lui Dragnea.

Seful PSD va incerca probabil sa lanseze mesajul ca s-a decuplat de la guvernare, ca tot ce se intimpla e responsabilitatea lui Tudose, care va fi lasat sa deconteze de unul singur. Daca mai pune si televiziunile sa sara la gitul lui, sa-i prezinte guvernarea drept o catastrofa ( ceea ce in realitate si  e), ii va putea cere functia in deplina legitimitate. Nu e clar daca va folosi acest ac de cojocul lui Tudose, dar il are la indemina.

Dragnea, prizonierul  lui Tudose-Iohannis

Dragnea si-a retezat singur posiblitatea de a schimba premierii atunci cind are chef, iar crizele politice afecteaza imaginea partidului si il scad, cum s-a vazut, in sondaje. Fara spectrul pierderii  guvernarii sau al instalarii la Palatul Victoria a unui premier,  fie el si din PSD, care sa ii  fie ostil si asupra caruia sa nu aiba nicio putere, Tudose nu ar fi  obtinut remanierea  ”penalelor” Shhaideh si Plumb. S-a observat zilele  acestea ca in toate luarile de  pozitie, inclusiv in sedinta Cex, principala temere era pierderea  guvernarii. Aceasta a fost arma letala folosita  de Tudose.

Ar fi fost insa ineficienta fara sprijinul acordat de presedintele Iohannis. Mesajul acestuia , transmis in ajunul CEX ” daca pica si acet guvern, ma gindesc serios daca PSD mai poate guverna”, a cintarit greu. A fost interpretat ca un sprijin fatis acordat lui Tudose, ba chiar, asa cum se zvonea, ca o  intelegere cu acesta. Desi nominalizarea unui premier  de la PNL nu avea multe sanse sa treaca prin parlament( am explicat  AICI  de ce), nu era totusi o posibiliatate  de neglijat. Mai ales in conditiile de tensiune maxima din PSD.

Din punct de vedere politic, presedintelui Iohhannis ii convin de  minune crizele in care se arunca PSD cu mina  lui Dragnea. Nu-i ramine decit sa le intretina, nu are decit  de cistigat.

Dragnea a  ajuns  prizonierul lui Tudose si  al lui  Iohannis. Ca dovada ca intelege si el asta este atacul dezlantuit  impotriva presedintelui, caruia i-a dat ordin sa mai taca din gura si sa nu mai vorbeasca de PSD, i-a  spus ca nu mai calca pe la Cotroceni pentru ca a facut scurta la mina stind  cu ea intinsa. O declaratie de razboi in toata  regula. Dragnea il considera vinovat pe Iohannis  si de victoria lui Tudose, si de situatia din justitie generata de tergiversarea  legilor si de caderea PSD in sondaje.

Razboiul  din PSD e departe de a se fi incheiat, dar pe termen scurt fortele partidului se vor concentra  pe modificarea legilor justitiei. Atitudinea razboinica a lui Dragnea fata de Iohannis anunta ca urmatorul  meci  pe terenul acesta se va da. Dincolo insa de reglarile  de conturi din partid si de  raportul de forte dintre Tudose  si Dragnea, de victoria unui sau a altuia, din toata tevatura cel mai  mare  infrint a iesit  PSD.

Pentru a doua oara transmite mesajul ca nu poate guverna ceorent, ca merge dintr-o  criza  in alta, ca face scut  in jurul penalilor si ca este intr-o continua degradare. Caci, in final, a schimbat niste penali cu sefii  lor din umbra.