De același autor
În primul rând, președintele ridică, pe moment cel puțin, imensa presiune de pe PNL, Florin Cîțu și de pe propria persoană, acuzați aproape la unison că au distrus în mod deliberat coaliția de guvernare și că și-au fixat busola spre un guvern minoritar susținut de PSD. În aceste ultime zile, prin toate declarațiile lor, Cîțu, Iohannis și vocile apăsate din PNL au reușit să acumuleze o imensă cantitate de nemulțumire din partea propriului electorat în primul rând, dar și din partea populației confruntate cu „catastrofa” valului patru al pandemiei și cu scumpirile la electricitate și gaze. Iohannis a reacționat în primul rând la această realitate, pe care nu o mai putea ignora olimpian, așa cum a procedat până acum. A făcut un pas, dar el nu duce nici la rezolvarea crizei, nici la abandonarea proiectului său: acela de a-l menține pe Florin Cîțu în fruntea unui guvern.
Președintele împușcă, de fapt, mai mulți iepuri: se face că înțelege rațiunea pentru care prelungirea interimatului nu este cea mai bună idee, a și spus ceva în sensul acesta în declarația de după consultări, și pune într-o situație extrem de complicată USR, pe care îl are de mult în bătaia puștii și a cărui blană ar vrea-o covoraș la picioarele patului. De fapt, a întins o capcană mortală USR-ului și lui Dacian Cioloș, pe care vrea să-i arunce în brațele PSD și AUR, cu care ar trebui să negocieze o majoritate, în situația în care PNL refuză. Iar PNL exact asta face. Declarația lui Florin Cîțu de după nominalizarea lui Cioloș spune cu subiect și predicat acest lucru, reiterând, de fapt, decizia partidului de a nu negocia și intra la guvernare cu USR. „Are acum posibilitatea să negocieze cu partidele care au susținut moțiunea de cenzură (PSD și AUR), pentru a forma majoritatea necesară învestirii unui guvern stabil. PNL va discuta cu domnul Cioloș după ce acesta va găsi soluția unei majorități împreună cu aliații săi de la moțiunea de cenzură, PSD și AUR”. Mai clar de atât nici că se poate. „Soluția” Cioloș este rezultatul conivenței între Iohannis, Cîțu și ceilalți lideri PNL.
Va purcede însă Cioloș la negocieri cu aceste două partide, pentru a concretiza ceea ce PNL a acuzat pe toate drumurile drept „alianța toxică”? Ar fi o mare greșeală. Nu are cum să accepte o majoritate cu PSD și AUR, asta presupunând că PSD va achiesa, ceea ce nu prea cred. Ar fi sfârșitul său politic un guvern minoritar sau unul majoritar cu extremiștii și pesediștii. Iar Cioloș și USR știu prea bine asta, mai ales după ce s-au băgat singuri în capcana moțiunii de cenzură, semnată împreună cu AUR. De fapt, Cioloș și USR au sperat că vor determina PNL să revină la sentimente mai bune, poate promițând posturi în guvern și în administrație, și că în felul acesta vor reface coaliția. O naivitate, evident, fie numai și prin prisma declarațiilor tranșante venite de la Iohannis și Cîțu în ultimele două săptămâni. Doar nu mizează pe buna lor credință?
Pe de altă parte, PNL nu are cum să accepte un guvern Cioloș, este totuși al doilea partid ca mărime în parlament și nici nu-i trece prin cap să renunțe la putere după numai zece luni. Ar fi o înfrângere usturătoare. Nu cred că poate intra în discuție ca PNL să accepte o astfel de schimbare de paradigmă- din vătaf pe moșie, cu Cîțu care distribuia banii, care demitea miniștri peste noapte, să ajungă sub papucul USR. Mai ales nu cu Florin Cîțu proaspăt ales președinte PNL. Să nu uităm că acum câteva zile PNL vitupera pe toate tonurile și cu toate forțele împotriva USR, iar Cîțu spunea că regretă că nu i-a dat mai de mult afară de la guvernare. Ostilitatea dintre cele două partide este mult prea mare și nu e doar la nivel de vârf. Probabil că toate tentativele lui Cioloș de a-i convinge pe liberali se vor izbi de un zid din spatele căruia se va auzi laitmotivul „căutați majoritatea la PSD și AUR”. Desigur, în discuție mai pot intra și cei 41 de parlamentari din gruparea Ludovic Orban, dar nu e sigur deloc că aceștia vor încălca o decizie a Biroului Permanent care să interzică negocierile cu USR. În același timp, vedem, nici UDMR nu vrea să susțină un guvern Cioloș, mergând în continuare pe mâna lui Cîțu.
Cât despre PSD, acesta nu are de gând să susțină un guvern Cioloș, deși, cinic vorbind, decredibilizare mai bună nu ar exista, cu iarna care bate la ușă și pandemia care a umplut spitalele și morgile. Nu are de gând pentru că interesul lui este prelungirea crizei și pentru că, am această convingere, există o înțelegere cu Iohannis și PNL pentru susținerea unui guvern minoritar, chiar dacă asta se va întâmpla în pasul doi sau trei.
Pentru că, în mod clar, desemnarea lui Cioloș este doar primul pas din strategia lui Iohannis. Dacă Cioloș nu va reuși să coaguleze o majoritate cu PNL și UDMR, în opinia mea va declina nominalizarea (ar fi o prostie, repet, negocieri cu PSD sau AUR), și atunci Iohannis va face o a doua desemnare. De la PNL, evident. Ea poate fi Florin Cîțu, pentru că de data aceasta nu va mai fi ținut de decizia CCR, caz în care ne vom întoarce în punctul de plecare, fie o alta, care să poată fi acceptată de PSD sau USR, deci care să coaguleze o majoritate.
Dar dacă e așa, atunci de ce nu a făcut de prima dată o astfel de mutare, pentru a pune mai repede capăt crizei? Simplu. Pentru că vrea să discrediteze cât mai mult USR, realul adversar, și pentru că îl vrea tot pe Cîțu. //
