Educaţia şi DNA sub asediul PSD

Ca și în 2012 după lovitura prin care a preluat de facto puterea, PSD nu mai are răbdare. A trecut de la războiul de uzură la asediu în toată regula. E convins că va câștiga alegerile, va avea ma­joritate în parlament și va da guvernul, dar totuși e nervos, pur și simplu nu mai are chef să aștepte. E sătul până peste cap de gu­vernul tehnocrat și de mi­cile reforme pe care acesta vrea să i le bage pe gât, de DNA și dosare, de societate civilă și presă nealiniată, de Occident și „sorosiști“, de faptul că încă sunt zone, nu prea mul­te, pe care nu le poate controla. Atunci când nu blochează legi, ordonanțe și dez­bateri, ia cu asalt. Cel mai bine se vede as­ta pe două fronturi: justiția, prin cam­pa­nia sistematică și agresivă împotriva DNA, și educația. E o stare de tensiune care nu poate aduce nimic bun, nici chiar PSD-ului, care riscă, a mai pățit-o, să de­pă­șeas­că linia roșie, reactivând partea de elec­torat care îi este potrivnică.

Ecaterina Andronescu, personaj-fanion pen­tru dezastrul din învățământ, vrea să blocheze depolitizarea, amânând teoretic până la vară, dar în fapt sine die, con­cur­surile pentru posturile de directori și di­rec­tori adjuncți din preuniversitar. An­dro­nescu a fost, este și va fi întotdeauna doar un pion în ampla acțiune a PSD de men­ți­nere a controlului asupra acestui dome­niu. Indiferent că e vorba de renumitele fabrici de diplome, de industria plagiatului și a protecției plagiatorilor, de conservarea imposturii și descurajarea performanței, Andronescu este mereu în prima linie. E mâna care, direct sau prin acoliți, taie în car­nea vie a oricărei reforme. PSD a găsit în Andronescu executantul perfect al celor mai odioase acțiuni. Ca reacție la ini­ția­tiva lui Mircea Dumitru de a elimina prin concurs po­liticul din școli și sub pre­textul ipocrit al preocupării față de elevi, PSD s-a pus de-a curmezișul cu amen­damentul-frână marca An­dro­nescu. Peste 15.000 de posturi ar urma să fie scoa­se la concurs, ceea ce ar fi o lo­vi­tură nă­prasnică pentru PSD - bună parte dintre acești directori fiind numiți politic sub gu­vernarea Ponta -, asta pentru că o funcție câș­tigată în urma unei competiții e mai greu de anulat, se lasă de regulă cu pro­ces.

Cât privește plagiatorii, contralovitura a fost năprasnică după seria de decizii date de noul CNATDCU. Cum muscoiul copy-paste-ului și altor giumbușlucuri gen „Apud“ dă târcoale multor doctorate sus-puse, a fost o naivitate să ne imaginăm că mirositoarea chestiune va fi dată pe mâna unor oameni din afara sistemului, care nu pot fi păpușați cum trebuie. Așa că par­la­mentarii au pus bocancul în prag: judecata plagiatelor va fi făcută de „coledzii“ din universitate, iar dacă treaba nu func­țio­nează nici așa, vor putea renunța de bună voie și nesiliți de nimeni la doctoratul cu probleme. Ura și la gară! Subiectul va fi în­chis, Iohannis e obligat să promulge legea, tehnocrații vor trebui să înghită în sec, iar „puriștii“ vor lătra în continuare la lună.

Spuneam că tot ce se întâmplă în zona nefericitei educații îmi aduce aminte de 2012. Printre primele ordonanțe de ur­gen­ță date de Guvernul Ponta, abia cocoțat la putere, a fost cea prin care, printre altele, se desființa incompatibilitatea dintre func­ția de rector și cea de parlamentar sau șef de partid și se dădea voie profesorilor uni­versitari să fie rectori și după pensionare. A urmat apoi adevăratul tăvălug care a șters cu buretele bună parte din Legea Fu­neriu.

Dar cea mai bună dovadă că PSD nu mai are răbdare și e surescitat la maximum es­te campania împotriva DNA. Aici lucrurile sunt mult mai grave, gradul de supor­ta­bi­li­tate și toleranța penalilor e pe minus, iar frica la roșu. Chiar dacă nu va cuteza, ca în cazul învățământului, să intre înainte de alegeri cu drujba în legi sau să ree­di­te­ze „marțea neagră“, scopul este clar: se pre­gătește terenul pentru după, decre­di­bi­lizarea lui Kövesi și a DNA fiind vitale.

Să ne uităm doar la cazurile Black Cube-Tor­nado și Ponta-Ghiță. Daniel Dragomir este un personaj cu funcție înaltă în SRI, plecat de acolo din motive mai mult decât neclare, ajuns ulterior om de afaceri în Top 300, inclusiv printr-o tranzacție du­bi­oasă - majorarea capitalului social la firma sa Peer House Communication prin cum­pă­rarea de titluri regale în valoare de 17 milioane de euro, despre care Adrian Va­si­lescu, consilierul lui Isărescu, spune că ar putea fi „hârtii fără nicio valoare“. Eroul zilei a fost un personaj aflat la vedere, pro­totipul spionului cu clopoței și penal pe deasupra. Cine i-a dat milionul de euro s-o compromită pe Kövesi, cine sunt mogulii de presă din spate probabil vom afla mai devreme sau mai târziu, dar problema e alta. Dragomir, ca și alți doi foști ofițeri SRI - Adrian Radu și Daniel Florea - au fost folosiți în campania anti-DNA, vor­beau și scriau parcă după dictarea pena­lilor, lansau tot felul de atacuri și scenarii, excelau în conspiraționită. Radu și Florea au fost plimbați ca sfintele moaște pe la te­leviziuni, iar din puțul gândirii celor trei se adăpau cu nesaț site-urile specializate în antikövesism și politicienii cu dosar la purtător. Mai observăm că un alt fost ofi­țer SRI, Daniel Savu, ditamai membru în Comisia de control a serviciului, scoate pe tapet niște înregistrări - despre care nu avem nicio certitudine că nu sunt făcături ordinare - prin care încearcă să-l com­promită pe procurorul DNA Mircea Ne­gulescu, cel care instrumentează dosarul Ponta-Ghiță. Agresivitatea acestor atacuri concertate asupra DNA va avea consecințe mai mari decât ne imaginăm acum, și din cauza implicării unei facțiuni a serviciilor. Ceea ce înseamnă că lupta chiar se dă pe toate fronturile. Ce va urma după victoria PSD în alegeri - se sperie mintea.