De același autor
Primii doi refugiati/imigranti (afgani) au ajuns in Romania. Cind au aflat vestea au izbucnit in lacrimi de necaz. Credeau ca sunt in Ungaria. Povestea ratacitilor pe plaiurile mioritice a facut inconjurul internetului, stirnit hohote sarcastice, in contextul in care Germania se trezeste din euforia merkeliana a primirii neconditionate a sute de mii de refugiati. Utopia nemteasc se transforma rapid intr-un cosmar european din care prea putini stiu cum o sa se trezeasca. In timp ce Consiliul JAI nu a putut lua nicio decizie in privinta cotelor obligatorii- sigur, puse pe tapet intr-un mod inabil, dar deocamdata singura solutie pragmatica avansata-spatiul Schengen este abolit de facto. Austria a reintrodus controalele la granita, Polonia, Olanda si Slovenia se pregatesc de o masura similara, Germania a intors si ea foaia, anutind ca nu-i poate primi chiar pe toti la ea in ograda ( desi cam asta sustinuse inainte), iar Ungaria a trecut de-a dreptul la masuri de forta. Orban a baricadat granitele, a inceput sa aresteze imigrantii ilegali si a anuntat ca vrea sa prelungeasca gardul de sirma si la granita cu Romania ( vreo 26 de km dupa calculele celor de la Hotnews). Incapabila sa gaseasca solutii rapide, ce sa mai vorbim de unele pe termen lung, Europa incepe sa ridice incet, incet ziduri- probabil vor trebui pazite cu armata-, care par desprinse dintr-o alta istorie si care fisureaza insasi fundamentul Uniunii. Lucrurile se complica de la zi la zi, se vorbeste insistent despre aproape 1 milion de refugiati. Merkel si omologul sau austriac, Werner Faymann cer o reuniune de urgenta a Consiliului european, facind presiuni asupra lui Donald Tusk s-o convoace. Nu e clar deocamdata daca se va ridica din nou problema cotelor asa cum vor Germania si Austria- in fond ele puteau fi adoptate si la JAI-ul din 14 septembrie, voturile necesare existau, dar Tusk nu a vrut sa forteze nota-, sau daca se va merge pe renuntarea oficiala la principiul Dublin ( migrantii sunt responsabilitatea statului in care intra prima oara), care clar nu mai poate functiona in noile conditii. Ipoteza prinde contur, se lucreaza deja la formule de genul acesta, pentru ca nu poti lasa toata povara pe Grecia si Italia, granitele UE trebuie sa devina responsabilitate comuna.
Intrebarea e ce faci cu refugiatii deja ajunsi in inima Europei si cu cei care, mai mult ca sigur, vor veni in viitorul apropiat, cel putin pina la caderea iernii cind Mediterana nu va mai putea fi traversata? Aici nu e vorba in primul rind de cifre sau de proceduri de triere, ci de integrare. Asta e marea spaima. Pe de o parte, apostolii corectitudinii politice si multiculturalismului au refuzat ani de zile sa admita realitatea: nu s-a reusit integrarea multor comunitati musulmane (nu toate, generalizarile nu sunt bune)-Sharia tine loc de lege, refuza autoritatea statului laic-, diferenta culturala si religioasa dovedindu-se de netrecut in multe cazuri. Pe de alta parte, xenofobia si islamofobia, care pot degenera in violenta, nu sunt o solutie mai ales in actualul context in care mase de oameni se disloca si dau navala in Europa. Asa cum s-au facut greseli fatale in gestionarea situatiei din Orientul Mijlociu ( bine explicate in articolul lui Valentin Naumescu), care au dus la ceea ce vedem acum, tot asa s-au facut mari greseli in integrare, cazul Frantei, desi specific prin magrebieni, fiind cel mai bun exemplu. Sigur, exista comunitati musulmane neintegrate, care produc si vor produce probleme, dar situatia de facto ( acest nou val migrationist nu poate fi aruncat in Mediterana si nici trimis in corpore inapoi in Siria sau Turcia) ar trebui gestionata cu noi mecanisme de integrare, mult mai drastice. Repet, ca ne place sau nu, ei sunt deja printre noi si va trebui sa facem fata acestei realitati ( impartasesc opinia lui Cristian Ghinea). Abordarea catastrofica (“islamizarea Europei”, “navala barbarilor” etc.) nu mi se pare de bun augur, pentru ca, in ultima instanta, fermitatea impunerii valorilor europene, cu tot ceea ce incumba acestea, tine de doar de schimbarea unor politici de stat si de noi insine. Transformarea Europei intr-o fortareata nu are viitor.Sper!
Revenind, inevitabil, pe meleagurile noastre. Sigur ca gardurile si noua legislatie antimigratie a lui Orban ridica mari probleme, de aceea si secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjoern Jagland, i-a cerut socoteala in ce priveste respectarea drepturilor omului in virtutea Conventiei Europene. Dar de aici si pina la a afirma ca Ponta ca nu exlude ca “militarii maghiari se apuca si trag sau ucid niste copii, niste femei" e cale lunga. Populism si iresponsabilitate. Cel putin pina acum, in Ungaria nu au avut loc violente grave ( doar azi, dupa inasprirea masurilor de securitate, refugiatii au fortat trecerea la grantia sirbo-ungara si au fost intimpinati cu gaze lacrimogene) in pofida zecilor de mii de refugiati care au traversat tara in drum spre Austria. Oricum, situatia e greu de gestionat, iar Ungaria, complet lipsita de experienta in astfel de chestiuni, nu este intr-o pozitie confortabila.
De remarcat ipocrizia maxima a dublului discurs- aici nu ma refer doar la Ponta- pe de o parte se cere reintroducerea controlului la granite si chiar se pune in practica (Austria, de exemplu, Olanda ameninta si ea apasat .), dar granita luata cu asalt acum este cea a Ungariei ( fara ea refugiatii ajung direct in inima Europei), pe de alta parte, sunt acuzate violentele atunci cind granita este luata cu asalt. Una din doua, ori se vrea control si oprirea refugiatilor la granita Schengen, ori nu. Plus, cum s-ar putea face acest "control" fara riposta, in caz de fortare? Cu flori nu merge, asta e clar.
Ma intreb cum s-ar fi descurcat Romania intr-o situatie similara? Probabil mult mai prost din toate punctele de vedere, inclusiv in cel al agresivitatii, dovedita de Politie in nenumarate situatii mult mai putin delicate. Ponta ar face mai bine ca in loc de afirmatii belicoase si neacoperite, care au generat, iata, un conflict diplomatic intr-o perioada in care cooperarea se impune si nu e nevoie de bagat batul prin garduri deja existente sau doar proiectate, sa vada cum poate organiza treburile in propria ograda, care s-ar putea sa fie, la rindul ei, traversata de ceva mai mult de doi refugiati. Asta ca sa nu ajunga altii sa arate cu degetul spre noi, asa cum se tot intimpla.
La fel, Germania si Austria, Uniunea Europeana in general, ar trebui sa ia decizii si sa renunte la dublul limbaj.
