De același autor
Societatea civilă, presa neaservită, Comisia Europeană etc. vedeau în această secție un instrument de intimidare a magistraților critici cu masacrarea legilor justiției în timpul regimului Dragnea, un lacăt pus pe gura acestora. Interceptările din dosarul deschis procurorilor DNA Cristian Ardelean și Ciprian Man mai arată însă că Secția Specială funcționa și ca o măciucă în capul ziariștilor independenți și al ONG-urilor.
Cazul devoalează un modus operandi al procurorilor acestei secții. Pe scurt, Cristina Guseth, președinta unuia dintre cele mai vechi și respectabile ONG-uri, care s-a ocupat ani de zile de justiție, militând pentru independența acesteia, „cade” pe interceptări cu procurorul Ardelean, pentru care Secția Specială obținuse mandat de la judecători. Nimic nou sub soare. De aici încolo lucrurile se încurcă însă. Zarafina Puiu, procuroarea din dosar, împreună cu celebra de tristă amintire Adina Florea, începe să o ia razna. Criticile aduse de Guseth în conversația cu procurorul Ardelean Ghidului relației dintre sistemul judiciar și mass-media, precum și pregătirea unei ieșiri la o terasă din București împreună cu ziariști care scriu pe justiție pentru a discuta despre subiect sunt văzute de procuroarea SIIJ drept o conspirație menită a o discredita și șantaja pe mult preaiubita Lia Savonea, șefa CSM, cea care pusese în dezbatere publică ghidul. Concluzia vigilentei procuroare este că se pune la cale un „șantaj” la adresa Liei Savonea cu scopul de a obține „foloase” pentru presă. Evident, totul coordonat și finanțat de George Soros, inamicul conspiraționiștilor de pe mapamond.
Așa că, sub aiuristicul pretext al șantajului, Zarafina Puiu cere judecătorilor mandat de interceptare pentru Cristina Guseth și Alexandra Lăncrănjan. Un abuz revoltător, o sfidare a democrației. Chiar dacă a fost oprit de judecătoarele Simona Neniță și Ioana Bogdan, care au refuzat mandatele cerute, abuzul rămâne și trebuie arătat cu degetul pentru a opri astfel de practici.
Interesant este însă contextul în care Secția Specială își permitea astfel de ieșiri în decor. Era anul 2019, cu un Dragnea care visa noaptea gratiile pușcăriei și torpila Codurile penale, cu un Tudorel Toader, ministrul justiției care își încovrigase coloana vertebrală de câte plecăciuni făcuse pentru a pupa papucul stăpânilor politici, Secția Specială trebuia să-și dovedească utilitatea. O face din plin. I-a deschis dosar penal și a pus-o sub control judiciar pe Codruța Koveși, pentru a o împiedica să ajungă procuror-șef european, i-a făcut dosar penal însuși prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, fila jurnaliștii și magistrații pe modelul Securității și, iată, cerea mandate de interceptare pentru reprezentanții societății civile și procurorii care trebuia puși cu botul pe labe. O adevărată frenezie a slugărniciei în fața celor de care depindeau carierele, pensiile speciale și toată cohorta de beneficii de care se bucurau procurorii Secției Speciale, de sub robele cărora se simțea mirosul neplăcut al prostului caracter și clientelismului politic. Mai mult, o dovadă de neprofesionalism rușinoasă.
În altă ordine de idei, Ghidul cu pricina era o mizerie care ridica netransparența pe podium, criticat pe bună dreptate de mai toată presa independentă și de societatea civilă. Probabil că persoane ca Lia Savonea, lidera en titre a grupării antireformiste din CSM, Gheorghe Stan, obedientul șef al Secției Speciale, Adina Florea, candidata lui Tudorel Toader la șefia DNA și adjuncta lui Stan, nu au cum să înțeleagă că bătutul de pinteni la comandă nu este sport de masă și că libertatea presei și cea de exprimare sunt printre cele mai importante atribute ale democrației.
Cum să poată înțelege personaje precum cele de sus sau alți magistrați din aceeași plămadă că ziariștii (ca toți cetățenii acestei țări) au dreptul să critice pe cine vor, să poarte campanii în care să-și exprime nemulțumirea dacă cred că în joc sunt binele și interesul public. Faptul că ziariști, reprezentanți ai ONG-urilor, procurori nealiniați se întâlnesc pentru a discuta problemele presante pentru breaslă sau societate nu este complot decât în mintea pervertită a unora care-și datorează carierele trasului sforilor și servilismului.
Ghidul cu pricina a intrat în vigoare în forma emanată de Lia Savonea, care ar trebui să fie mulțumită. Dar nu e, pentru că ea vrea și cu sufletul în rai, și cu buzele unse. La fel și oficinele de presă a căror toxicitate a distorsionat întreg spațiul media și politic. Este vorba de acea presă care se ocupă de ani de zile cu linșajul procurorilor și judecătorilor implicați în marile dosare de corupție, presă-bichon în lesa patronilor certați cu legea. E presa care a ajuns să fie menționată în rapoartele MCV sau ale Departamentului de stat SUA pentru campaniile murdare împotriva justiției și adversarilor politici ai celor care îi plătesc.
O presă care nu a dispărut, nu s-a liniștit și nici nu și-a schimbat apucăturile. E aceeași, actorii sunt aceiași. Uitați-vă doar cine o apără pe Savonea și atacă „jurnaliștii DNA”, cine face parte din nou-înființatul „Club de Presă” și o să vă lămuriți: condamnați penal, securiști cu patalama și șantajiști. Toți, unul și unul. Au televiziuni, site-uri, posturi de radio, bani și, mai ales, stau umăr la umăr. De fapt, acesta a fost mereu ascendentul lor în fața presei și a ziariștilor independenți, care vorbesc pe o singură voce doar în cazuri extreme. Solidaritatea în ticăloșie e mai puternică decât credem. //
