De același autor
Pentru juriști, magistrați, avocați, nulitatea absolută a tuturor probelor strânse în 28 de ani ar putea avea sens- drepturile procesuale ale inculpaților nu au fost respectate la nivelul exigențelor legislative ale anului 2019. Procurorii cu care am stat de vorbă mi-au explicat că într-un dosar atât de vechi, grosul probelor, rechizitoriilor, rezoluțiilor, actelor, etc au fost făcute pe o legislație ( codul de procedură penală) mai veche și mai laxă din punctul acesta de vedere. Desigur, până la apariția motivării putem doar presupune că temeiul anulării probelor este acesta, dar în fața Camerei preliminare avocații asta au invocat. Iar judecătorul, probabil, a achiesat deși codul de procedură penală acționează doar pentru viitor.
Dacă ar fi așa, atunci este vorba de ”chichițe procedurale”, în fața cărora adevărul și dreptatea au tot sucombat. Victimele, oamenii care au trait pe pielea lor mineriada, sau au citit despre ea îngroziți, ce pot înțelege? Că după 28 de ani justiția nu se mai poate înfăptui și unul dintre cele mai oribile momente din istoria post-decembristă a României rămâne fără făptași care să răspundă în fața legii. Dacă procesul de la Nürnberg s-ar judeca azi în fața Camerei Preliminare din București, prezidată de judecătorul Epure, probele și mărturiile ar fi probabil declarate nule în integralitatea lor pentru că inculpaților nu li s-a adus la cunoștință, pe formular tip, ce drepturi au. Am forțat cu intenție ca să fie mai clar.
Întrebarea e ce facem? Aruncăm la gunoi tot dosarul? O luăm de la zero? Culmea e că în 2015, judecătorul de Cameră preliminară, Cristina Geanina Arghir, a acceptat probele, rezoluțiile și rechizitoriile respinse astăzi, dispunând redeschiderea urmăririi penale. Judecătoarea a acceptat atunci ordonanța semnată de fostul procuror general, Tiberiu Nițu. Unul dintre motive: exista o decizie CEDO care penalizase statul român pentru nesoluționarea dosarului mineriadei, obligându-l la plata a 3,4 mil euro. A dispărut cumva decizia CEDO și n-am aflat noi? Ne trebuie una nouă, probabil.
Dacă după contestația declașată de Parchetul General, decizia Camerei Preliminare rămâne aceeași, soarta dosarului Mineriadei este pecetluită. Să nu ne facem iluzii! În primul rând, ieșind de pe rolul instanței, dosarul se va duce direct la Secția Specială pentru anchetarea magistraților, adică la brațul înarmat al PSD și la Adina Florea, din cauză că este inculpat și un magistrat, Mugurel Florescu. Așa spune renumita OUG 7. Există fie și cea mai mica șansă ca procurorii de acolo, aleși pe sprânceană politică să refacă întregul probatoriu? Nu cred- nu se pricep, vor da prima oară ochii cu o cauză de care habar n-au și nici nu au vreun interes să rezolve dosarul. Am serioase dubii în ce privește buna-credință și profesionalismul unora ca Stan și Florea, ca să nu mai discut de comenzile politice pe care le vor primi- în dosar e inculpată floarea fesenismului. În al doilea rând, sunt probe care nu se mai pot reface după atâția amar de ani. Orium, un dosar care e târât de peste 20 de ani prin justiție, închis, redeschis și pasat de colo colo, indiferent de regimul politic, ce șanse are să fie reconstruit de la zero într-un interval rezonabil de timp? Mult prea puține, să fim realiști.
Dacă lucrurile rămân așa, dosarul mineriadei va fi un precedent periculos pentru toate dosarele vechi, mai exact pentru dosarul Revoluției. Și acolo există probe și rechizitorii din anii 1990, rezoluții din anii 2000-2007, făcute după vechile proceduri. Vor fi și acestea anulate la pachet? Se prea poate dacă se merge pe logica aceasta.
M-a mai frapat însă ceva în acest nefericit episod: atitudinea unor oameni care au fost împlicați în dosar, cum ar fi unii revoluționari, printre care și Doru Mărieș. Contribuția lui în decizia CEDO și în redeschiderea dosarului este de necontestat. Doar că Mărieș este, probabil, frustrat că nu e parte în dosar, habar n-am de ce a fost scos și unde e problema. E supărat pe Lazăr și pe procurori, e dreptul lui, deși când e față în față cu ei este mult mai mielușel decât în talk-show-uri. ”Lazăr a făcut dosarul prost. L-am rugat să-l facă cum trebuie, s-a grăbit, l-a trimis sperând că mai obține un mandat de procuror general. S-a grăbit să-l dea, așa cum a făcut și cu dosarul Revoluției.” Nu-i cam mult? Adică 30 de ani nu sunt suficienți, deja toate faptele s-au prescris, cu excepția crimelor împotriva umanității? Ce ar mai fi fost de așteptat? Să moară toți, așa cum s-a întâmplat cu dosarul Revoluției? Ar fi fost mai bine? Noaptea minții celei de pe urmă. Încă ceva. Dacă vorbim de dosare ”prost făcute”, păi 80% din rezoluțiile anulate în Mineriadă sunt semnate de Dan Voinea. Sau despre prieteni numai de bine? Nu mai discut cum și de ce, prin vicleșugurile vieții, destui revoluționari ”de bine” au ajuns în corul anticomuniștilor de rit nou.
România este singura țară din fostul bloc sovietic care a avut o revoluție sângeroasă, care a avut o mineriadă. Este și singura care a condamnat oficial comunismul ca fiind un ”regim ilegitim și criminal”. La ce folosește dacă, după 30 de ani, suntem țara care nu reușește să-i aducă în fața justiției pe criminali? Așa vom rămâne în istorie. Rușinos.
