De același autor
Dacă, doamne ferește, îl omorau mafioții care tremurau de groaza lui. A fost șantajat, susține Băsescu, nu prea e clar de cine, dar nu trebuia să plece „întinând“ astfel funcția de procuror-șef. Trebuia să reziste până venea DNA după el și-l lua pe sus ca pe Alina Bica, fosta șefă DIICOT, altă mare realizare a trocului de acum trei ani. Ca de altfel și Bogdan Licu, ajuns acum interimar, cercetat ca plagiator din plutonul doctorilor comandat de Oprea. Ministrul Prună a anunțat însă că interimatul nu va dura mult, a și demarat procedurile pentru numirea viitorului procuror-șef, primul set de criterii, eliminatoriu, fiind cel cu integritatea. Normal, căci de „profesioniști“ hoți e plină țara. Deja circulă prin târg câteva nume: Codruț Olaru, celălalt prim-adjunct de la Parchet, și două de la DNA - Marius Iacob și Călin Nistor, adjuncții lui Kövesi. Cât despre șefa DNA, ministrul spune că i-ar putea prelungi mandatul încă trei ani, așa cum prevede legea, pentru că nu are rost să se „joace de-a procedura“. Se teme oare că CSM s-ar putea juca și el de-a avizul negativ dat lui Kövesi? Ar fi tare chestia, s-o recunoaștem, dar tot degeaba. Cred însă că CSM n-are chiar atâta tupeu și curaj să-și pună opinia publică în cap, mai ales că se află în campanie electorală. Doar or fi auzit/citit și ei de realizările DNA și de sondajele care o dau pe Kövesi cu peste 50%.
Mult mai impresionant e însă cum foștii adversari se pupă galeș pe obrăjori și legi. După ce l-a încondeiat Inspecția judiciară pentru declarațiile antijustiție, CSM joacă acum pe-o mână cu Tăriceanu, susținând împreună o modificare legislativă cu schepsis și bătaie lungă: CSM să-i propună singur-singurel și prin vot secret, că așa-i democrația românească, pe viitorii procurori generali. Tăriceanu, ca un avangardist sadea, plusează și cere ca Iohannis să rămână fără semnătură la numirea procurorilor șefi. Ca bonus, țineţi-vă bine, solicită Comisiei Europene să rescrie raportul MCV, să spună acolo cât de rea e DNA, cum a arestat ea abuziv atâția și atâția colegi nevinovați, cum sfidează parlamentul cerând aviz de urmărire penală și cum lucrează mână în mână cu SRI, ajungând vestitul „binom“ al maestrului Cristoiu Giruetă.
Dacă Nițu a plecat cu coada între picioare și girofarul rotindu-se haotic, în schimb, jupânul de la Administrația Penitenticarelor, Claudiu Bejan, se agață de gratiile funcției și nu se dă dus. Are toate motivele, fostul ministru Robert Cazanciuc l-a evaluat cu „excelent“ pentru anul 2015. Evaluarea a venit acum o săptămână, la țanc ca să pună bețe-n roate unei demiteri. Probabil că fostul ministru pontist a avut în vedere cazurile pierdute la CEDO din cauza condițiilor din pușcării, mormanul de „opere științifice“ scrise de negrișori și privilegiile alăturea cu legea de care beneficiau unii mai cu moț. Uite așa, ai lui Ponta au transformat și „evaluările“ în proptele politice, pe principiul că orice idee bună trebuie compromisă până la capăt.
Fără discuție însă că unul dintre cele mai tentante evenimente ale săptămânii trecute a fost descoperirea de către Institutul pentru Modernizarea Educației (IME) a „exercițiului de tehnoredactare de text“ din teza de doctorat a lui Cristian Bușoi. Însuși autorul admite că lucrarea este de o „rigurozitate perfectă sau nu“, adică ba are, ba nu are ghilimele sau sursă. Bușoi a fost însă de un curaj dement, dacă te gândești că s-a găsit să fure din ditamai sociologii, profesorii universitari și publiciștii cunoscuți publicului larg, cum sunt Alina Mungiu-Pippidi și Andrei Țăranu. Sper că cei doi îl vor da în judecată și astfel plagiatul va intra într-o nouă epocă: una în care faci pușcărie pentru hoția de idei, care este infracțiune, potrivit Legii dreptului de autor. Să nu uităm că una dintre portițele de scăpare ale lui Ponta a fost un articol din legea cu pricina, potrivit căruia plagiatorii pot fi pedepsiți (închisoare de la şase luni la trei ani) doar dacă „autorii lezați“ depun plângere. Ceea ce nu a fost cazul până acum cu niciunul dintre lezați. Poarta cea mare prin care a fugit însă Ponta a fost oportunismul mizerabil de care au dat dovadă foștii miniștri ai Educaţiei care au refuzat să-i ridice titlul de doctor. Nici tehnocratul Curaj nu a avut mai mult curaj, dar încearcă să dreagă busuiocul promițând că în două săptămâni va apărea ordonanța prin care universitățile vor fi cele care analizează plagiatele și vor ridica titlul de doctor. Urmărim „cu interes“, vorba președintelui.
Dacă soarta de candidat a lui Bușoi părea incertă chiar dinaintea episodului cu plagiatul, acum cred că e pecetluită, oricât l-ar vrea Hellvig și Iohannis. Marea dilemă e doar cine îi va lua locul. PNL face deja un sondaj în care a introdus noi nume: Predoiu, Bolojan și Săftoiu. Ce să zic, niciunul nu-i minunea care să dea peste cap electoratul și previziunile sumbre privind cucerirea Bucureștiului de către PSD, în condițiile unui singur tur de scrutin. O altă mare necunoscută e cum vrea totuși președintele Iohannis să reformeze clasa politică și să facă „România altfel“, că așa a promis, cu o administrație locală 70% pesedistă. Sau poate chiar ăsta-i planul și nu ne-am prins noi? Nici n-am avea cum, pentru că președintele nu-și împărtășește cu nația gândurile, iar de domnia sa auzim doar când apare câte o știre cu Mihalache & Gâdea & Gorghiu la aceeași masă. Mulți spuneau că după atâta zbucium băsist, puțintică liniște n-ar strica, chestia e că la nici un an a început să ne cam țiuie urechile. Mă întreb cum va fi după ceilalţi patru rămași.
Pînă atunci însă, la ordinea zilei sunt alianțele. Care cu care, în grup sau individual, în funcție de nevoi și pretenții. După o ezitare de doar o zi, cât a durat să-i ia imunitatea lui Oprea, Dragnea a bătut palma cu UNPR să saboteze în parlament orice tentativă cu două tururi de scrutin și să candideze pe liste comune pe unde s-o nimeri. Adică, prin acele localități pierdute prin văgăunile patriei, pe unde a mai rămas picior de primar uneperist neluat de PSD. Asta doar până la noi dispoziții, pentru că Dragnea a dat liber la racolări și în scurt timp nu vor mai rămâne în UNPR decât Oprea și, eventual, Nicolicea. Asta pentru că, în politică, ordinele întâi se discută și apoi se execută. ALDE-le lui Tăriceanu e nehotărât ca fata mare la măritiș, îi cer mâna toți ștabii și discuțiile se poartă pe grosimea plicurilor și numărul locurilor la masă.
Mult mai palpitant va fi însă cine va răspunde apelului la unitate făcut de Monica Macovei. Aici e aici! Vor reuși partidele pitice să lase la o parte orgoliile și visele deșarte și să susțină, în prima fază, candidați comuni la algerile locale? Nu prea cred. Aș fi curioasă câte partide sau formațiuni ale societății civile au răspuns până acum apelului M10? În cazul Bucureștiului, de exemplu, vi-l imaginați pe Băsescu stând la aceeași masă cu Macovei sau Nicușor Dan? Mai mult, renunțând în favoarea unuia dintre ei? Soluția ar fi susținerea candidatului cel mai bine plasat în sondaje (independente, desigur), singura care ar putea împiedica într-o măsură canibalizarea voturilor non-PSD sau absenteismul. Dar chiar și așa, doar printr-o minune candidatul PSD nu va câștiga, fiindu-i suficient să obțină ceva în jur de 25- 30%. Cred însă că PSD-ul, după experienţa de la prezidenţialele din 2014 și după piederea guvernării, în urma protestelor din noiembrie trecut, nu exclude minunile. A învățat să-i fie teamă de ele. //
