De același autor
Cristian Bușoi se potrivește oriunde îl pui, ia forma locului, poate fi alesul oricărui partid aflat în degringoladă, resemnat, fără lideri și perspective.
„Voi construi cel mai mare spital din sud-estul Europei“, a rostit fudul Cristian Bușoi după ce a fost ales cu unanimitate de voturi drept candidat al PNL la alegerile din București. Măreața promisiune a fost făcută la Antena 3 sub privirile umezite de emoție ale lui Gâdea. Cred și eu. Cu greu puteau găsi liberalii un personaj mai pe gustul PSD, mai potrivit pentru înfrângerea care îi așteaptă la orizont. Nicio mirare că pesediștii îl laudă și îi ridică osanale lui Bușoi pe unde apucă, de-ai zice că e candidatul lor, nu al adversarilor. După mirosul de blat care se degajă așa s-ar părea, oricum Cristian Bușoi se potrivește oriunde îl pui, ia forma locului, poate fi alesul oricărui partid aflat în degringoladă, resemnat, fără lideri și perspective. Al oricărui partid care mizează nu pe candidat, pe capacitatea lui de a entuziasma, de a răspunde noilor așteptări ale electoratului bucureștean, multe strigate în stradă, ci pe mașinăria de partid. Pentru că șansele lui Bușoi, atâtea câte sunt, rezidă în puterea de investiție-cumpărare a PNL. Nimic mai mult.
Dar cine este acest domn Bușoi? Nici măcar nu sunt prea multe de spus. E un neica nimeni cu 4,3% intenție de vot și carisma unei scânduri de călcat, fără nimic remarcabil în cariera politică, produsul sistemului de partid, un băiat din noua generație, că așa-i trendul, cărător de mape la Tăriceanu, Antonescu și, mult mai important, spun gurile rele, la Helvig, actualul șef al SRI, și pus drept recompensă pe diverse liste și funcții. Cum ar fi, de exemplu, pe vremea USL-ului, la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, unde nu s-a remarcat decât în stenogramele din dosarul baronului Duicu de Mehedinți. Sau în Parlamentul European, unde a produs, în doi ani, zero propuneri de rezoluții, fiind, nu-i așa?, prea ocupat în țărișoară să tragă sforile pentru proptirea la Sănătate a rezidentului „cu pătrățele“, vorba fostului. Din acea perioadă de glorie uselistă încă se mai văd pe fațadele blocurilor sau spânzurând în intersecții afișele cu Bușoi promițând, ați ghicit, spitale unice în Europa. Liberalilor nu le rămâne acum decât să schimbe sigla. Ar mai fi, poate, câte ceva de spus despre strălucita carieră academică a d-lui Bușoi, și ea în acord cu vremurile și cu lumea subțire penelistă. A început două doctorate în medicină, unul la Timișoara și altul la București, l-a luat, deocamdată, doar pe cel în sănătate publică și management sanitar la Timișoara, a terminat dreptul la Universitatea „Titu Maiorescu“ (2007), dar și Institutul Diplomatic Român (2008), iar pe deasupra este și absolvent al Colegiului Național de Apărare (2005) și, recent, în 2013, al Colegiului Național de Informații, indispensabilul pentru o carieră politică la vârf. E deci un remarcabil colecționar de diplome în domenii dintre cele mai diverse, bașca o febrilă activitate politică. Fabulos, nu-i așa? Un adevărat model pentru tinerele speranțe.
Marea necunoscută e însă ce au avut în cap, dacă au avut, liberalii atunci când l-au propus pe Bușoi, această creație politico-mediatică a Sistemului, în contextul în care vorbesc de responsabilitate, reformă și de înțelegerea mesajului dat de revolta bucureștenilor post-Colectiv. La Consiliul executiv de vinerea trecută, Bușoi a fost votat fără un scâncet măcar de protest, într-o unanimitate tembelă și fără speranță. De fapt, candidatura lui Bușoi este o inimaginabilă sfidare la adresa bucureștenilor, care au dat alarma împotriva „corupției care ucide“, a birocrației indolente care domină administrația și a jafului generalizat. Nu-și imaginează nimeni, nici măcar în PNL, că Bușoi chiar vrea și poate schimba ceva. Atunci? Pur și simplu, PNL nu are soluție, așa cum n-a avut nici în cazul unui premier sau al eternului guvern din umbră. E un partid vidat de lideri, personalități și idei, pe care nu-l va ajuta niciun decalog de integrități, dacă din tenebrele lui răsar personaje precum Bușoi.
Vestea bună e că și socialiștii lui Dragnea sunt în același impas și ei au priceput din protestul bucureștenilor cam cât au priceput și liberalii. Doar că ei se adresează altui electorat, pentru care Gabriela Firea Pandele, de exemplu, vine turnată. Vedem însă între cele două partide o tulburătoare similitudine de acțiuni și idei: ambele mimează reforma, punându-și la butonieră decaloguri, ambele sunt în criză de lideri și candidați, ambele mizează pe mașinăriile de vot.
Vestea și mai bună este că această strategie îl propulsează pe Nicușor Dan, care, să nu uităm, în 2012 a luat aproape 10%, în condițiile în care PDL a defilat cu Prigoană sub pliciul Elenei Udrea. Bucureștenii au înțeles însă multe între timp, iar, dacă alegerile ar fi în două tururi, mașinăriile celor două partide s-ar gripa. Acesta este și motivul pentru care PNL a bătut palma cu PSD nu doar pe menținerea scrutinului într-un singur tur, ci și pe propriii candidați. De-o fi Bușoi, de-o fi Firea sau Andronescu, pentru ei e același lucru, afacerile tuturor vor merge unse înainte. Jocurile nu le pot fi stricate decât de cineva din afara Sistemului.