Partida Cioloș naște alianța PNL-USR

Metamorfoza președintelui Iohannis din spec­tator picotind în fața scenei politicii în actor aspirant la unul dintre rolurile prin­cipale a produs deja consecințe. So­mat să ia o decizie, pre­mierul Cioloș a făcut sin­gu­rul gest posibil în actuala con­junctură, anunțând o platformă de principii, va­lori și proiecte și ca­re poate fi susținută în cam­panie de partidele care ade­ră la ea. Nu putea face mai mult, oricât ar fi fost îm­pins de la spate, pentru că in­trarea într-un partid și abdicarea de la statutul de tehnocrat independent ar fi însemnat dezonoarea încălcării cuvântului dat. E un balet în premieră, impus de lip­sa de lideri-locomotivă a PNL și USR, dar și de sondajele care arată un PSD câști­gă­tor detașat. Era deci obligatoriu ca Iohan­nis să se rebranduiască și să încerce recâș­ti­garea electoratului pe care l-a abandonat și dezamăgit, dar și să impună unui PNL im­potent la nivel de conducere și divizat în teritoriu singura persoană care încă se mai bucură de credit. Cioloș este practic ultima piesă disponibilă care poate fi arun­cată în lupta împotriva PSD în alegeri.

Mișcarea mai are un beneficiu deloc de neglijat: obligă PNL și USR să îngroape se­curea războiului. Vedem că ambele partide îl curtează asiduu pe Cioloș, se declară ga­ta să susțină platforma acestuia și recru­tează de zor oameni din cabinet, miniștri și secretari de stat. PNL și USR sunt prac­tic împinse unul spre celălalt și mai mult ca sigur își vor da mâna în campanie, pre­figurând astfel viitoarea majoritate parla­mentară, în caz de victorie. Prin forța îm­pre­jurărilor, ambele partide sunt de­pen­den­te de Cioloș. PNL efec­tiv nu are nicio persoană via­bilă pe care s-o poată anunța drept viitor pre­mi­er - lucru desigur frus­trant. Mulți analiști spun că partidul nu se va mo­bi­liza, că Cioloș le stă în gât, așa cum le-a stat și Un­gu­reanu, și că acesta ar tre­bui să facă gesturi fățișe de curtoazie, eventual pro­mi­si­uni că se va înscrie în PNL după alegeri.

La rândul său, USR este obligat să iasă din strategia antisistem, anunțându-și dispo­nibilitatea unei colaborări cu PNL pe axa Cioloș. Iar dacă partida Cioloș va fi victori­oasă, USR nu va putea sta în opoziție, din moment ce a susținut-o, dar și pentru că în băncile acesteia va trona PSD. Va fi „con­strâns“ să facă majoritate parlamen­tară cu PNL și să intre la guvernare, fie și din simplul motiv că miniștrii și secretarii se stat cooptați vor asta, ba chiar au con­diționat.

Marele risc al acestui balet este neu­tra­litatea politică la care este forțat Cioloș, ca­re are însă limitele ei. Într-o campanie electorală nu este suficient ca partidele să bată temenele, să facă mitinguri de sus­ținere pentru Cioloș-premier și programul său, lucrurile nu funcționează așa. Pentru a trage partidele în sus este obligatoriu ca Cioloș la rândul său să dea mesaje clare în direcția celor două partide, în special a PNL. La fel acei membri ai cabinetului ca­re vor fi pe listele PNL sau USR. Iar aceste mesaje vor fi implicit reformiste, pro-PNL și anti-PSD, pentru că nu-mi închipui că PNL va repeta greșeala de la locale și nu va pedala pe anti-pesedism și oroarea pe care acesta o întruchipează. Presupun că lui Cioloș îi e limpede că echidistanța și neu­tralitatea tehnocratică nu funcționează în campaniile electorale și că și-a asumat deja acest lucru. Nu se va putea feri de ata­carea PSD și nici nu va putea juca la două capete, pentru că va genera confuzie. Ar pu­tea folosi pentru asta, de exemplu, mi­tingul anunțat de PNL pentru sâmbătă. Ori­cum, cel târziu în noiembrie ar trebui să asistăm la o schimbare de discurs din par­tea lui Cioloș, care să clarifice lucrurile și să dea semnalul către electorat. Va fi un moment complicat și aici rolul preșe­din­telui va fi esențial.

Este de presupus că circul făcut de infrac­tori și furibunda campanie împotriva „teh­nocraților“ și a DNA vor crește în inten­sitate. Dincolo de interesele particulare ale unora precum Ghiță-Băsescu-Tări­cea­nu-Ponta-Udrea, aceste campanii merg mână în mână și dintr-o logică electorală. Atacând DNA și pe Kövesi se urmărește vul­nerabilizarea prin ricoșeu și a celorlați actori implicați în susținerea justiției - pre­ședinte, premier, chiar PNL și USR. De fapt, tot scandalul provocat de Ghiță și ai lui va trasa o linie de demarcație între ta­bere, ceea ce nu e rău. Deja Tăriceanu a ce­rut colegilor într-o postare chiar pe si­te-ul Senatului să „boicoteze“ orice soli­ci­tare venită dinspre DNA (lucru care i-ar pu­tea aduce un alt dosar penal pentru ob­strucționarea justiției), demonstrând că lupta se ascute și mai tare. Diverse surse citate de presă susțin că e pe țeavă dosarul Black Cube, partea cu Daniel Dragomir, ca­re va răpune mulți agitați ai acestor zi­le. Decredibilizarea „tehnocratului“ a fost vi­tală pentru PSD și aliații săi încă de la început, dar schimbarea de paradigmă prin intrarea oficială în joc a lui Cioloș va împinge lucrurile la paroxism. Este mi­siu­nea președintelui să încerce temperarea și contracararea atacurilor. S-ar putea să se descurce chiar bine, pentru că observăm că metamorfoza de care vorbeam nu este doar la nivel de simplă comunicare. Iohan­nis își atacă adversarii, îi pune la punct în termeni foarte tăioși, are opinii în pro­ble­me vitale și reacționează prompt.

Desigur, toată această discuție are sens doar dacă partida Cioloș-Iohannis-PNL-USR reușește să câștige alegerile. Altfel, su­biectul e închis și toată lumea pleacă aca­să. Iohannis va trebui să numească un premier de la majoritatea PSD-ALDE, așa cum îi cere Constituția, care nu va fi însă nici Dragnea, nici Ponta. Știu și ei asta, de aceea l-au scos la încălzire pe Dâncu „teh­nocratul“.