De același autor
Marcel Ciolacu a preluat guvernarea în forță în stilul deja consacrat de PSD: populisme, imagine, promisiuni. Mobilizare generală – a anunțat plin de importanță premierul ! Vă arătăm noi ce înseamnă guvernare, ce înseamnă responsabilitate! Zici că până acum PSD a fost pe Marte, că nu a ratat pe mâna propriilor miniștri reforme esențiale - pensii speciale, salarizarea unitară etc. -, iar gaura din buget, proasta colectare, supradimensionarea veniturilor nu sunt opera pesedistului de la finanțe. Dar ambii incompetenți, Budăi și Câciu, s-au dovedit de neînlocuit. Sunt doar vârful aisbergului în noua oaste de strânsură moșită de Iohannis.
Ciolacu nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, e pe cai mari, se agită, anunță programe, se întâlnește cu lume, dă OUG-uri, a făcut în câteva zile valuri cât Ciucă într-un an. E șeful. Are mușchi, gură mare și putere. Genul ăla de putere care se transformă în beție și ia mințile.
Liberalilor le-a arătat deja pisica: nu l-a numit pe Mircea Abrudean secretar general al guvernului. E simplu de ce: fostul șef al cancelariei lui Ciucă va controla agenția-mamut, inventată de PSD, în care vor intra toate companiile de stat. Bani mulți, control total, o funcție vitală pentru campania electorală, care nu poate fi dată pe mâna oricui. Trebuie un om de încredere, care să bată din pinteni în fața penalului Marian Neacșu, acum vicepremier, care va superviza secretariatul general la care a fost șef. Motivul respingerii? Vezi, Doamne, informații primite de la serviciile secrete. Mai bine zis, de la facțiunea pesedistă a serviciilor, pentru că Abrudean a mai fost verificat, avea certificat ORNIS, și facțiunea liberală din SRI nu a găsit nimic. Oricum, faptul că serviciile sunt în acțiune și își bagă onor coada în politică nu e ceva nou. Să ne aducem aminte de serviciile de pe vremea lui Băsescu, fostul președinte reușind cu ajutorul lor să-și pună pe făraș adversarii politici. Până când serviciile i-au venit chiar lui de hac. Istoria recentă poate fi o sursă inepuizabilă de inspirație. Depinde doar din ce unghi o privești și cum o interpretezi. Dar Ciolacu, școlit mai mult la locul de muncă, nu le are cu studiul. Ar risca să fie exmatriculat, dacă s-ar apuca.
Este un prim afront la adresa liberalilor, un mesaj pe care Ciolacu l-a dat din primele ceasuri și care anunță epoca de subordonare totală în care PNL va intra. Întrebarea e dacă liberalii vor continua pe linia asta sau își vor roade lesa, eliberându-se din dubla captivitate. Prima e față de Iohannis, autorul moral al coaliției și rocadei, acțiuni care au distrus PNL și care îl vor transforma într-un partid-balama pentru uzul PSD.
Deocamdată, PNL nu este capabil decât de înfoiatul penelor, adică de câte o declarație-două mai contondente venite, de regulă, din partea clănțăului de serviciu Rareș Bogdan, care însă e în dizgrația șefimii. Ca dovadă, pretențiilor sale li s-a dat cu tifla- nu a prins nimic în guvern, darămite o funcție de vicepremier, așa cum visa.
PNL este vidat de lideri, de oameni, de idei, de voință politică, chiar de orgolii, iese din epoca Iohannis cu statura unui pitic de grădină de pe peluza din Kiseleff. Nici măcar baronii nu mai sunt ce-au fost, au stat prea mult cu spinarea încovoiată în fața Cotroceniului și a „colegilor” de la PSD, prinzând din zbor ciozvârtele aruncate cu dispreț suveran. Sunt șanse slabe ca PNL să-și revină, și cei câțiva oameni lucizi din partid știu asta, dar se complac. Ideea că după europarlamentare se va lua o decizie, în sensul unei schimbări de macaz față de PSD, sau chiar o ieșire de la guvernare e prostie curată. Pur și simplu nu va mai fi timp pentru o mișcare de anvergură, pentru o redresare și o schimbare de imagine sau de lider. Amenințarea lui Ciolacu - dacă PNL iese de la guvernare, „îmi depun mandatul și ne întoarcem la popor”- e o altă prostie. Anticipatele nu se pot organiza decât cu maximum șase luni înainte.
Dar nu asta-i problema, iar sondajele de opinie ale momentului o arată foarte clar: PSD și PNL fac împreună o majoritate confortabilă. De ce s-ar despărți, de ce să nu stea la bucate încă patru ani? Pentru reforme, interesul țării, binele public? Vorbe! Pentru cele două partide osificate în clientelism și mediocritate, nu contează decât privilegiile, contractele pe bani publici sau europeni. Mai rău, pe locul al doilea s-a cocoțat extremistul AUR, care le dă PSD și PNL motivația să apese pedala naționalismului și suveranismului în speranța că vor mai capta din electoratul acestuia. Chiar și alungarea UDMR de la guvernare poate fi citită în cheia asta.
Cine li se poate opune? USR cu 13% și Drulă cu favorabilitate de 10%? Să fim serioși! Partidul nu înțelege că fără o schimbare de strategie, lider, proiect, nu are șanse. Nu înțelege că alianța cu PMP și Forța Dreptei, două partide practic inexistente, provenite din nebuloasa istoriei, cu lideri expirați și ridicoli, nu ajută. Simbolistica unificării (dreptei??) nu este suficientă. Dar și la USR, ca și la PNL, predomină orgoliile mărunte, agățatul de funcții, iluzia puterii.
Guvernarea Ciolacu are pârtie liberă, iar PSD are o șansă unică la prezidențialele din 2024, una la care au contribuit din greu Iohannis, PNL și USR. Realitatea e cruntă: nu există alternativă. //
