De același autor
Extremiștii și rusofilii au reușit o tristă performanță: au blocat discursul președintelui Zelenski în fața Parlamentului. Nu s-a mai întâmplat una ca asta în niciunul dintre statele pe care președintele ucrainean le-a vizitat. În Austria parlamentarii Partidului Libertății, prorus și de extremă dreaptă, au ieșit din plen, dar Zelenski și-a ținut discursul.
E ceva care ar trebui să ne îngrijoreze în cea mai mare măsură, pentru că arată, pe de o parte, impotența sau, de ce nu, colaboraționismul instituțiilor statului, iar pe de alta, puterea pe care au câștigat-o cele două partide extremiste - AUR și SOS - în România.
O putere care se bazează pe susținere populară, după cum arată sondajele de opinie. Partidul lui George Simion baleiază în jurul a 20%, umăr la umăr cu PNL, iar cel al Dianei Șoșoacă reușește să treacă pragul electoral. Însumate, ele sunt o putere- a doua pe scena politică - de care trebuie ținut cont, care nu mai poate fi bagatelizată.
Prin extremismul, prorusismul, antisemitismul și antioccindentalismul lor, prin capacitatea de a-și promova și populariza ideile, AUR și SOS sunt periculoase în actuala conjunctură, cu două conflicte care amenință lumea liberă. Conflicte care pot oricând să se extindă și care vor, dincolo de orice dubiu, să schimbe ordinea mondială și pun sub presiune valorile occidentale.
Simion, Șoșoacă și adepții lor nu fac niciun secret din acest deziderat, lucrează la scenă deschisă și pentru asta folosesc orice breșă în funcționarea statului, orice slăbiciune este speculată și transformată în propagandă electorală. Nu se concurează, așa cum spun unii analiști, ci se completează reciproc, mărindu-și baza electorală. Exemplele abundă, iar ultimele pe listă sunt ca hârtia de turnesol pentru această strategie.
Cu harta României Mari lipită de piept, Șoșoacă îl soma isteric pe „nazistul” Zelenski, venit în prima sa vizită oficială în România, să ne dea înapoi teritoriile „furate de Ucraina”. O narațiune mincinoasă (Basarabia, Bucovina de Nord și Herța au fost luate prin rapt de Stalin prin pactul încheiat în 1939 cu Hitler), propagată de Kremlin via naționaliști și suveraniști, care are ca miză cultivarea sentimentului anti-ucrainean.
Repunerea pe tapet de către George Simion a referendumului pentru familia tradițională, formată dintr-un bărbat și o femeie, este și ea parte a tehnicii extremiștilor din toată lumea de a-și consolida puterea pe seama vehiculării unor informații false despre UE, care ar vrea să distrugă „valorile creștine ale familiei”. După ce România a pierdut la CEDO procesul Buhuceanu, fiind obligată să recunoască cuplurile de același sex, în fapt, să adopte o legislație a parteneriatului civil, Simion și Șoșoacă au prins din zbor oportunitatea propagandistică prin care pot lansa mesaje antieuropene.
În aceeași logică, Simion pune în circulație promisiunea înființării unor tribunale populare, naționalizarea OMV și a altor companii străine, reducerea emigrației, refacerea cetăților dacice, introducerea plăților cash în Constituție. Unele, niște aberații cap- coadă, fără nicio șansă de punere în practică. Dar nu asta contează pentru AUR, ci prostirea unei populații sărace, needucate și captivă teoriilor conspiraționiste. Nu este o tehnică nouă, Simion și Șoșoacă nu descoperă roata, dar în peisajul tensionat de teama zilei de mâine, de război, ea prinde mai mult ca niciodată. Terenul este fertil și din cauza prostiilor și incompetenței Guvernului, care a ratat ținta de deficit bugetar, reformele din PNRR și pune în pericol banii europeni.
Cum spuneam, pericolul ca aceste partide extremiste să ajungă cea de-a doua forță politică după alegerile de anul viitor este tot mai mare. Dar ce se poate face? În mod evident, nu există prea multe soluții, mai ales că PNL și PSD se folosesc de această sperietoare pentru a-și justifica politicile economice păguboase și incapacitatea (sau refuzul) de a face reforme. Ascensiunea partidelor extremiste, antieuropene și antisemite a fost unul dintre argumentele în numele căruia Marcel Ciolacu a negociat mărirea procentului deficitului bugetar la Comisia Europeană, de exemplu.
Mai mult, PNL și PSD profită electoral de creșterea (desigur, între anumite limite) celor două partide. Electoratul lor, în special cel liberal, mai implicat politic și mai informat, va lăsa la o parte orice neînțelegeri, critici, idiosincrazii, orgolii pentru a vota partidele care ar putea bloca AUR&SOS. Aceasta ar putea fi și justificarea pentru listele comune.
Există o preocupare serioasă printre mulți analiști, intelectuali și oameni implicați în viața cetății că prioritară este oprirea extremiștilor, chiar cu prețul continuării actualei formule de guvernare, deși aceasta s-a dovedit deja că este una a stagnării și contrareformei. Chiar Valeriu Stoica se arăta îngrijorat în interviul pe care mi l-a acordat de puținătatea soluțiilor și de ideea că există riscul ca în lipsa PNL (sau a unui scor prea mic obținut de acesta), PSD să poată face majoritatea doar cu AUR și să-l ia la guvernare. Un dezastru!
Personal nu cred într-un astfel de scenariu, dar trebuie să remarc că nici nu există vreo strategie coerentă pentru contracararea mesajelor AUR. Mai degrabă, așa cum a arătat incidentul cu anularea discursului lui Zelenski, există una care le favorizează. //
