Reforma PSD, o cacealma marca Ponta

Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor asta?

Victor Ponta face eforturi eroice să se re­inventeze, vrea să renască din cenușa eșe­cului ca o divă ieșită de pe afiș, căreia im­presarul i-a făcut rost de un ultim și cru­cial rol. E dispus să-i „cal­ce pe cap” pe baronii pe­nali cărora până mai ieri le promitea eliberarea de sub tirania justiției băsiste, se leapădă nu doar de prie­te­nul mogul Ghiță, care, vezi doamne, a început să-i dău­neze la imagine și pro­gram, dar și de o întreagă filosofie și retorică. Po­zea­ză în reformist sadea, se în­cruntă amenințător la corupții pe care i-a cocoloșit prin biroul oval și pentru care anunță „toleranță zero”, se dă luptător cu „frăția mafiilor” și cu stafia comunistă pe care a descoperit-o bântuind între tu­ruri. Nu mai înjură și insultă opoziția, ba din contră, zdrăngăne la mandolină pe sub geamurile „lucrului” numit Iohannis, căruia îi cere consens și dialog. Și-ar da de­misia, dar crucea interesului național îl trage la loc în scaunul de la Victoria. Până și pentru sindromul Băsescu se vede trea­ba că a găsit tratament, nu-l mai ame­nin­ță cu pușcăria, gândindu-se ca nu cumva să ia el primul drumul DNA-ului pe ches­tia votului în diaspora. De sub vesta trico­ta­tă de revoluționar și noul look de băiat se­rios se întrezărește din când în când, scă­pat de sub control, arogantul și tupeis­tul. În timp ce își rostește discursul des­pre povara guvernării și remaniere, pare că face șmecherește cu ochiul. Are și de ce.

Știe că totul nu e decât o cacealma, o altă stratagemă menită să-i salveze pielea și să mai ridice presiunea de pe partid. Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor as­ta? Ce ar fi PSD fără rețeaua de baroni și cli­enți, fără po­litizarea până în ultimul co­tlon, fără mi­lioanele strân­se pe spezele bugetului de stat? Nimic. E o iluzie să ne imaginăm că, zguduit de eșec, de pers­pec­tiva sum­bră a unor alți ani de opo­ziție, PSD va accepta să-și dinamiteze însăși ese­nța, miezul tare, mai mult, că îl va lăsa pe ma­rele și ine­galabilul perdant al alegerilor să o facă. Problema acestui partid este una struc­tu­rală. Ponta și Dragnea, baronii, par­la­men­tarii și zecile de corupți strânși pe ca­pete de DNA doar o personalizează, îi dau chip și nume. Sub ei foșgăie o vier­muială care cuprinde peste 70% din PSD. Niciun pro­iect de reformă, cu atât mai pu­țin unul ve­nind din partea capilor rețelei, nu va pu­tea rezolva problema de fond. Într-un sin­gur punct are dreptate Ponta: cu sau fără el, PSD va pierde multe alegeri de acum îna­inte, dacă nu face o schimbare pro­fundă.

Dar e greu, dacă nu imposibil, să-i acorzi lui Ponta și celor din jurul lui fie și cea mai mică umbră de bună-credință, după tot ceea ce au făcut în cei peste doi ani de când se află la putere, după hidoșenia camp­aniei electorale; nici măcar acum nu-și recunosc intenția vinovată în blo­carea dreptului de vot în diaspora, sus­ți­nând că au fost simple „greșeli admi­nis­trative”. Ceea ce auzim zilele acestea e doar glasul disperării.

Ponta vorbește despre modificarea Sta­tutului, în așa fel încât corupții să fie dați afară dacă sunt puși sub urmărire penală sau trimiși în judecată. A făcut o primă de­monstrație, propunând excluderea proas­pătului arestat, președintele CJ Buzău, Cris­tinel Bigiu. Vestea proastă e că PSD mai are 15 șefi de CJ, 44 de primari și 23 de parlamentari cu probleme penale, asta nepunând la socoteală „plevușca” de prin administrația locală și centrală. Va accepta PSD excluderea tuturor? Mă îndoiesc. În pa­ranteză fie spus, vă mai amintiți valul de batjocură venit dinspre liderii PSD, în frunte cu Ponta, referitor la Codul Etic al lui Macovei? În plus, reforma unui partid nu se reduce la eliminarea râioșilor, în­seamnă mult mai mult.

Ponta și echipa sunt complet necredibili în așa-zisul demers de reformă, știu bine că baronimea, coruptă sau nu, le va lua gâtul (și pe bună dreptate, după un așa dezastru), încearcă doar să tragă de timp. Dar Ponta nu va rămâne pe drumuri. C-o fi fost aranjat în Dubai sau pe la vreun club de fițe autohton, e clar că Ghiță - ca­re a avut revelația că „nu s-a simțit ni­ciodată bine în PSD”, deși a stors la contracte cu statul cât pentru o viață de om -, îi pregătește deja lui Ponta un mar­supiu în care să se refugieze. O „stângă sănătoasă și tânără”. Glumă mai sinistră n-am auzit. Puneți-l pe Ghiță să spună câteva propoziții despre social-democrație și o să vedeți că e la nivelul broșură de par­tid, formatul pentru SMS. Paradoxul este că însuși Ghiță admite că marea sa pu­tere financiară și mediatică afectau ima­ginea PSD, dar aceleași argumente par să nu constituie un impediment pentru ima­ginea viitoarei construcții.

Norocul PSD e că alternativa, „Noul PNL”, în special vechea falangă liberală, e vrai­ș­te. Nu știu dacă președintele Klaus Iohan­nis este la curent cu așa-zisul guvern din umbră, dar dacă ar lectura lista apărută în presă cred că s-ar lua cu mâinile de cap. Pentru că nu e vorba doar de „umbra” unor personaje fetide (nu toate, evident, sunt și nume onorabile, dar cam puține), de niscaiva cărători de serviete, ci chiar de personajele de tristă amintire în carne și oase. Câteva nume cu nimic mai breze decât ceea ce vedem acum la PSD: Marian Petrache - la Dezvoltare Regională, Gheor­ghe Ștefan (Pinalti), două dosare penale – la Agricultură, Dobre și Igaș – la Interne, Teodor Athanasiu – la Apărare și, țineți-vă bine, Eugen Nicolăescu – la Sănătate, că tot a ratat vreo două reforme. Guvern din umbră sau doar „grup de lucru”, cum spune Cătălin Predoiu, e moartea spe­ranțelor din 16 noiembrie. Nu în PNL, că nu aici a fost investiția, ci în Iohannis.

P.S. Mi-a atras atentia un cititor ca Gheorghe Stefan nu e faimosul Pinalti, ci un alt domn cu acelasi nume. Bine-ar fi sa fie asa! Despre Ghe. Stefan 2 nu stiu nimic.