De același autor
Pandemia a făcut ca obrazul îmbătrânit al sistemului sanitar să crape de tot și degeaba îi sare țandăra lui Arafat când i se spune că „oamenii ard ca șoarecii”, iar Iohannis tot repetă că e nevoie de o „reformă profundă”. Merci, știm și noi asta, ba chiar pe pielea noastră! Întrebarea e la a câta „grozăvie”, vorba ministrului Vlad Voiculescu, se va schița măcar primul pas. Sau va fi ca la „România educată”, care devine tot mai needucată pe an ce trece de atâtea reforme anunțate cu surle și trâmbițe?
Situația de la „Matei Balș” e complet diferită față de cea din celelalte spitale în care au fost incendii (în ultimele două luni, cinci la număr, printre care și cel de la ATI-ul din Piatra Neamț), din simplul motiv că aici s-au pompat bani serioși în aparatură, reparații de clădiri, specialiști, laboratoare etc. Nu e ca la spitalele alea urgisite din vreun colț de țară pe unde calcă politicienii, controalele și investițiile doar când se apropie campania electorală. Nu, „Balșul” a fost printre privilegiați, printre „esențiali”, de el sunt legate numele mari ale medicinii și politicii românești. Doar în ultimul an, de aici au plonjat pe listele PSD două somități: Adrian Streinu-Cercel, pe mâna căruia a fost spitalul în ultimii 28 de ani, și Alexandru Rafila, expertul nostru la OMS. Cercel și Arafat s-au prezentat la fața locului imediat după ce carbonizații și intoxicații cu fum au fost evacuați, pentru a fi filmați cu sinistrul decor în fundal și a lansa alte jeturi de gargară.
Cum cauza incendiului e încă neclară – aerotermă, priză, scurtcircuit, plus exploziile tuburilor de oxigen –, vinovăția e difuză și, oricum, nicio autoritate nu e dispusă să-și asume fie și o fărâmă din vină. Ca de obicei, țapii ispășitori vor fi probabil electricienii și infirmierele. Unul dintre cele mai penibile discursuri în acest context a fost legat de frigul din saloane. Simțind pericolul multor acuze pe această temă, s-au repezit ca hultanii să spună cât de bine și cald era, cum nu au fost probleme cu furnizarea „agentului termic”. Asta, în timp ce rudele pacienților povesteau cu totul altceva, după cum tot Bucureștiul știe cum stă treaba. Reșoul, aeroterma și pătura suplimentară sunt instituții în sine în spitalele din România, care la 30 de ani de la comunism depind în continuare de RADET și nu au centrală proprie. A te face că nu știi asta e politicianism grețos. Dacă de la Streinu-Cercel, Arafat sau prefectul Capitalei nu sunt mari așteptări, cu totul altfel stă treaba cu primarul Nicușor Dan, care a deprins cu mare rapiditate discursul „pe linie”: „Pentru că a fost o speculație de presă cu privire la căldura de la «Matei Balș», am discutat atât cu Termoenergetica, cât și cu call-centerul care primește telefoane pe situația căldurii, în ultima săptămână nu au existat probleme de căldură la «Matei Balș» și nici la blocurile din jur”. Pe bune? Atunci de ce veneau pacienții și medicii cu reșourile, caloriferele electrice și aerotermele de acasă? O fi vreun hobby?
„Vinovații va trebui să plătească” este laitmotivul zilelor – o spun Cîțu, Voiculescu, Iohannis. Ce ușurare! Existau dubii că va fi ca la Colectiv, Floreasca (pacienta arsă pe masa de operație de echipa lui Beuran), Maternitatea Grivița sau Piatra Neamț. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să sperăm că lucrurile nu se vor repeta, pentru că, nu-i așa, e vorba de o echipă nouă, care se prezintă drept una reformistă. Deși nici acum nu s-a auzit nimic despre vreo demisie și nici despre corupție, sistem clientelar, manageri cu spinări de cauciuc și conturi grase.
Sistemul de sănătate este atât de crăpat pe la încheieturi încât te întrebi ce se mai poate face. Și, mai ales, vorba aceea desuetă, dacă există „voință politică” pentru vreo reformă de-adevăratelea, una care va atinge atât de multe interese, complicități și afaceri încât te ia durerea de cap. Dar până la marile reforme, până la noile spitale, poate n-ar strica să se înceapă cu niște reforme mai micuțe, mai la îndemână și fezabile pe termen scurt.
De exemplu, controlul ordonat de Nelu Tătaru după tragedia de la Piatra Neamț s-a soldat cu o înșiruire de nereguli pe hârtie: doar 310 spitale dețin autorizație de securitate la incendiu, iar 120 dintre acestea au doar un aviz de incendiu, 28% din spitalele controlate nu sunt dotate cu rezervoare de apă, necesare pentru intervenţia rapidă în caz de incendiu, în 71% din saloanele de terapie intensivă nu există sistem de ventilație mecanică etc. În loc de un nou audit (alți bani, alt timp pierdut), mai bine s-ar trece la fapte, adică la remediere, după care să se prezinte un raport cu ce s-a făcut efectiv. Iar spitalele unde nu s-a rezolvat nimic sau s-au făcut doar cârpeli în stil românesc măcar să fie știute și asumate politic.
Ar fi de așteptat, tot în cadrul „micilor reforme”, să se publice rapoartele cu infecțiile nosocomiale din spitale. Este revoltător faptul că după Colectiv, în pofida scandalului și promisiunilor, acest lucru nu s-a întâmplat. De ani și ani la rând, se discută despre evaluarea spitalelor, dar, așa cum arată Agenția Națională de Management al Calității în Sănătate, nu există nici măcar un singur spital în categoria 1 și foarte puține în a doua. Procesul, început în 2011, ar fi trebuit finalizat până acum, dacă la mijloc nu ar fi fost tot felul de înțelegeri oculte și derogări cu ochi și cu sprâncene. Să nu mai discutăm de faimoasele concursuri pentru managerii de spitale și de declientelizarea DSP-urilor, care seamănă tot mai mult cu o cauză pierdută. N-ar strica și ceva reformă și în relația cu pacienții, în special în astfel de nenorociri, ca să nu mai stea în stradă amărâtele de rude și prieteni așteptând cu orele să le dea cineva o cât de mică informație. O consiliere, puțină empatie, o minimă grijă se impun față de aparținătorii celor „arși ca șoarecii”.
Sigur, nu e ușor, pentru că toate acestea trebuie făcute pe fondul crizei sanitare generate de pandemie și al campaniei de vaccinare, dar sunt lucruri punctuale, care nu mai pot fi amânate, pentru că următoarea nenorocire pândește după colț.
Va putea face cu adevărat ceva Vlad Voiculescu? Greu de spus. Împotriva lui e o campanie destul de viguroasă, iar animozitatea PNL e palpabilă. S-a văzut asta și atunci când ministrul a anunțat schimbarea modului de raportare a cazurilor de Covid, în sensul reintroducerii în calculul incidenței la mia de locuitori a focarelor, indicator în funcție de care se decid restricțiile sau relaxările focarelor. De ce deranjează? Simplu. Pentru că astfel Bucureștiul și alte mari orașe vor reintra în scenariul roșu. Dar va fi tabloul real în contextul în care noua tulpină de Covid are deja transmitere comunitară și nu unul făcut din pix în interes politic. Tot în sensul acesta a anunțat și creșterea capacității de testare, care a scăzut atât de dramatic, încât în curând România va fi singura țară „verde” din Europa. Epoca gargarei cu cele 50.000 de teste/zi trebuie să se încheie, pentru că altfel, în circa o lună, vor reîncepe bocetele naționale cu lipsa locurilor la ATI.
Opoziția la măsurile anunțate de Vlad Voiculescu s-a văzut și atunci când s-a pronunțat împotriva centrelor de vaccinare cu circuit închis sau când a spus că prioritate trebuie să aibă persoanele vulnerabile și nu „esențialii”, mulți dintre ei aceiași piloși dintotdeauna ai sistemului. Nu am să înțeleg de ce funcționărimea, angajații Curții de Conturi, ai Meteorologiei sau administrațiilor locale, de exemplu, trebuie să intre în fața celor cu adevărat vulnerabili.
Dar mai ales s-a văzut animozitatea împotriva noului ministru în cazul incendiului de la „Balș”, când i s-a cerut demisia, deși e doar de o lună în funcție. Vârf de lance e lătrăul de serviciu Florin Roman, care a dezvoltat o obsesie împotriva USR PLUS. Alianță care, desigur, nu e lipsită de gafe, unele impardonabile (cum e cazul Năsui, care a renunțat cu regret să o aducă în minister pe turnătoarea la Securitate Florina Prisecaru).
Nu știm ce va face Voiculescu la minister sau dacă are anvergura necesară pentru micile și marile reforme indispensabile funcționării cât de cât a sistemului, la care se adaugă gestionarea pandemiei și a vaccinării, sarcină deloc ușoară, dar cred că trebuie să i se dea o șansă. Fie și pentru că în privința „soldaților” de partid, care bat din pinteni la interesul politic al momentului, suntem deja lămuriți.
Nu e clară poziția președintelui Iohannis, care i-a cerut lui Voiculescu să „lucreze cu celeritate la un proiect de reformă”. Îl va susține sau nu, căci va călca pe multe mușuroaie de interese, inclusiv liberale? Sau va proceda ca în cazul Educației, când pentru a da satisfacție clientelismelor de partid nu a spus nici „pâs” la incompetența crasă a Monicăi Anisie și l-a acceptat pe Sorin Câmpeanu după alegeri? Rezultatul? Ștacheta Educației a ajuns la piciorul broaștei. Aceleași compromisuri în Sănătate au, din păcate, consecințe pe termen scurt – tragedii cu morți – nu doar pe termen lung. //
