De același autor
Dacă Băsescu nu va ieși să dea un mesaj clar pro-Iohannis, va fi direct responsabil de alegerea lui Ponta. Nimeni și nimic nu-l va mai putea spăla de acuza de blat.
Optimiștii pot spune că se putea și mai rău, pesimiștii că vine apocalipsa pontistă și asta e. Lăsând la o parte utopiile și entuziasmele de conjunctură, adevărul e că scorurile erau previzibile. La halul în care arată dreapta, la vărsarea de sânge din ultimul an - cu apogeu în campania electorală -, la atacurile veninoase și iraționale împotriva lui Iohannis, totul cuplat cu revărsarea de pomeni, nesimțire, agresivitate și sacii cu milioane de euro azvârliți în joc de PSD, cu greu s-ar fi putut întâmpla altceva. Iohannis a făcut ce a putut, a fost, inclusiv el, în cotele de așteptare. Prea multe în plus nici nu poți să-i ceri pentru turul doi. Nu e genul care să poată ieși din propriul tipar. Singura dezmăgire reală este scorul obținut de Macovei, se demonstrează încă o dată ceea ce mulți știam și intuiam - anticorupția nu interesează decât o minoritate, mereu aceeași. Nici măcar în condițiile în care ultimele anchete ale procurorilor au arătat viermuiala hulpavă a hoților aspirându-ne firfiricii din portofel, nu s-a schimbat nimic. Masele somnolează cu mațele ghiorțăind și ochii ațintiți invidios la buget, conturi și off-shore-uri. Cele 4,5 procente ale lui Macovei au mai arătat și că, fără structuri de partid, organizare și bani, doar cu entuziasm, onestiate, bun-simt și Facebook, șansele de a te impune în politica românească sunt mici. Reversul medaliei, forța de sens opus care o anulează pe prima, este eșecul, previzibil și el, al Elenei Udrea. Iată că nici cu bani, structuri, tupeu și susținerea unuia dintre cei mai puternici politicieni - Băsescu - nu reușești să faci nimic atunci când ești percepută drept o parvenită și o coruptă.
Dreapta hăcuită de greșelile fatale ale ultimilor doi ani nu putea obține mai mult decât a obținut. Văicărelile sunt inutile și penibile. Ce-i de făcut? Cum poate scoate Iohannis încă 20%? Pare imposibil. Calculul aritmetic arată că voturile lui Macovei și Udrea însumează 9,46%, ceea ce l-ar ridica pe Iohannis la 40%. Electoratul de dreapta continuă deci să fie egal cu cel de stânga, ca mai întotdeauna. (Acum vedem cât de importantă era unificarea, măcar și la nivel psihologic și de mesaj.) Nu e însă deloc sigur că votanții lui Macovei sau Udrea vor accepta să pună ștampila pe Iohannis, cel care le-a fost încondeiat în fel și chip. Am votat-o pe Macovei în primul tur, am susținut-o mereu pentru tot ceea ce a făcut în justiție, dar spun clar: are obligația nu doar să-și îndemne votanții spre Iohannis, ci să-i convingă s-o facă. Nu fara a-i pune lui Iohannis conditii. (Am scris despre asta Macovei, un vot util vs. Udrea si un Basescu de nerecunoscut) Spun asta pentru că este o parte radicală în electoratul lui Macovei - totul sau nimic - căreia trebuie să i se aducă argumente. Doar Macovei poate face asta, tocmai pentru că e vorba de oameni informați, inteligenți, dar exaltați. Fiecare vot irosit va fi pus în traista lui Ponta. Să lăsăm ipocriziile, pentru că așa este. Iohannis nu e poate președintele ideal, personal am destule îndoieli în ce-l privește, dar nu suportă comparație cu Ponta. Cred că, raportat la vremurile încurcate pe care le trăim, inclusiv pe plan extern, Ponta poate face cel puțin la fel de mult rău ca Iliescu în anii ’90. Dacă nu chiar mai mult.
O scot din ecuație pe Udrea, ea nu ar trebui să mai conteze decât prin tăcere, deși sunt convinsă că va negocia la sânge. A și început, de altfel, s-o facă. Vorbesc despre Băsescu. Este unul dintre autorii morali, și nu numai, ai situației. Alături de prietenul său Antonescu. Să nu uităm: unul a creat USL împreună cu Ponta, altul a rupt PD și a divizat dreapta într-un moment-cheie. Dacă Băsescu nu va ieși să dea un mesaj clar pro-Iohannis - nu mă interesează cum îl va împacheta după seria de rafale de mitralieră cu care a încercat să-l doboare în raidul de susținere a protejatei, doar e specialist în reevaluări -, va fi direct responsabil de alegerea lui Ponta. Nimeni și nimic nu-l va mai putea spăla de acuza de blat. Este minimum care se poate face pentru a-i asigura lui Iohannis cele 10 procente care îl despart de Ponta. Cred că electoratul știe și singur ce are de făcut, dar pentru cei care - rezultat al campaniei - au ezitări, este nevoie de mesaje fără echivoc.
De aici încolo, responsabilitatea revine lui Iohannis și partidelor care îl susțin. Restul de 10 procente care îl despart pe Iohannis de 50% țin de două lucruri: capacitatea ACL de a recapacita trădătorii din rândul liberalilor și de a atrage la vot nehotărâții. Situația nu e chiar așa de dramatică precum pare, multe vor juca în acest interval împotriva lui Ponta. În primul rând, conștientizarea tot mai acută a pericolului derivat din faptul că PSD va avea puterea absolută. Poate fi principalul atu al lui Iohannis. Va mai conta și ceea ce s-a întâmplat în diaspora. Bătaia de joc a produs o imensă iritare nu doar în străinătate, ci și în țară. Nu este exclusă nici o activare a studențimii din marile centre universitare, deja se protestează în câteva orașe.
Admit că șansele nu sunt foarte mari, Ponta are la dispoziție procentele lui Tăriceanu, Diaconescu, Vadim și, deloc exclus, o parte a maghiarimii. Dar, cu toate acestea, jocurile nu sunt făcute. Știe și PSD asta, de aici și mutrele lungi, disperarea de a potoli diaspora și a încheia cât mai repede acorduri clare cu Tăriceanu și UDMR. Știe și că mobilizarea dreptei pe fondul exceselor făcute, a aroganței și prea marii siguranțe a mai dus și altădată PSD la pierzanie. Ponta este detestat de mulți, ignorat de mult mai mulți, iubit de prea puțini. Nu are de partea lui, spre deosebire de Iliescu, singurul președinte de stânga în 25 de ani, decât o extraordinară mașinărie de partid. Atât. //
CITIȚI ȘI
