De același autor
Au vrut să întoarcă binele pe care l-au primit de la viață - doi copii minunați și sănătoși, realizare profesională, situație financiară bună - și încă dinainte de adopție s-au hotărât să primească primul copil care li se oferă. „M-aș fi gândit toată viața ce s-a întâmplat cu acel copil pe care l-am refuzat“, spune Ramona Săcărin, mama adoptivă a Sorinei. E ceva ce unii dintre românii noștri nu pot înțelege, nu au organ pentru asta. Cum adică, ai tot ce îți trebuie în America și vrei să te legi la cap cu o „țigancă“? Trebuie că e ceva putred, că urmăresc ei vreun interes, că vor să-i vândă organele sau să facă trafic de carne vie. Generozitate, dezinteres, dorința de a face bine? Aiureli! Sunt acei oameni care cred în conspirații, state paralele, triumful răului, meschinărie. Din fericire, nu sunt așa mulți, altfel lumea ar fi un loc de nesuportat.
Mă gândesc că asistenta maternală nu face parte din categoria asta, în fond a crescut-o pe Sorina cum s-a priceput ea mai bine, nu neapărat pentru cei 2.300 de lei pe care îi primea pe lună, a adoptat-o pe fetița cealaltă - aici trebuie remarcat că n-a mai „păcălit-o“ nimeni, s-a priceput și să facă actele, și să-și scoată atestat de familie adoptatoare, și să se folosească de cele 30 de zile de prioritate, deh, era „albă“. În sfârșit, probabil că s-a atașat de Sorina, s-a gândit că lucrurile pot continua așa și fără s-o adopte și nu și-a imaginat că se va găsi în lumea mare cineva care s-o vrea. Până la urmă, o refuzaseră deja peste 200 de români de-ai noștri.
Totuși, ce fel de om ești, ce inimă să ai ca să spui în fața copiilor familiei Săcărin și a Sorinei că părinții lor îi vor lua organele ca să le dea lor sau să le vândă pentru bani? Pentru că asta a făcut minunata doamnă Șărămăt, care a răspândit apoi zvonurile în tot satul și la toate televiziunile. Cred și eu că Sorina nu voia să se dea dusă de acolo! Pentru un astfel de abuz emoțional, de hărțuire psihologică a unui copil și încălcare a legii - asistenții maternali semnează un contract în care se angajează să ajute la integrarea copilului în familia adoptivă - grijuliul domn Bogdan Licu, interimarul de la Parchetul General, nu a mai deschis niciun dosar penal. Nici vorbă!, el s-a transformat, sub presiunea publică, în avocatul Șărămăților, oprind-o pe Sorina să plece din țară cu noii ei părinți și cerând anularea adopției. Ce mai contează că Sorina riscă să ajungă la orfelinat: „noi nu ne vindem copiii“. Păi, poate o înfiază el pe Sorina după, că doar ăsta e „interesul superior al copilului“. Sau vreunul dintre protestatarii care țipau „Sorina, nu pleca, ești a noastră“.
Iar dacă nu pe Sorina, un alt copil. Acum e momentul să arate românii noștri că sunt buni și generoși, că nu sunt rasiști și mercantili și să adopte unul dintre cei 2.362 de copii declarați „greu adoptabili“, majoritatea dintre ei de etnie romă, cu o formă de handicap sau la o vârstă mai mare. Să-și scoată samaritenii atestat de familie adoptatoare, căci, deocamdată, sunt doar 2.652 de astfel de familii în toată România, iar procentul de adopție e doar de 1,7%. Ce-i oprește? Să nu-mi spuneți că doar birocrația! Dar, mai ales, să încerce minunații să nu-și mai abandoneze și abuzeze progeniturile, ca să nu mai ajungă câte 10.000 de copii pe an în sistemul de protecție. Sărăcia nu e un motiv suficient să-și arunce copiii în plata domnului, ca dovadă Africa, unde rata de abandon e mai mică decât în România. N-ar fi o idee bună ca toți lătrăii din spațiul public, care varsă lacrimi de crocodil pentru organele Sorinei și pentru copiii patriei, de la politicieni la formatori de opinie și până la bunii creștini, care se îmbulzesc la pupat moaște și luptă pentru familia tradițională, să dea un exemplu nației și să adopte un copil? Unul dintre cei 53.000 aflați în sistem și dacă se poate mai mare de 4 ani, adică unul la care nu se prea înghesuie nimeni, căci 79% dintre familii doresc copii mai mici de 3 ani, iar în centrele rezidențiale doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani. N-ar fi mai creștinește așa, dacă tot își declară 99% credința în Dumnezeu?
Mă întreb de ce procurorul general Bogdan Licu, prezent la datorie în cazul Sorina, nu se preocupă și de cazurile îngrozitoare semnalate de Vlad Alexandrescu în Raportul moral asupra copiilor lăsați în grija statului? Oare situația copiilor abuzați în orfelinate, ținuți ani în șir sub tratament neuroleptic, transformați în legume prin complicitatea ticăloasă a unor medici și asistenți, exact ca în vremea lui Ceaușescu, nu merită niște dosare penale? De ce plângerile penale înaintate de senatorul Alexandrescu nu primesc de luni de zile nici un răspuns? Sau „interesul superior al copilului“ funcționează doar pe resorturi populiste și oportuniste și doar atunci când e vorba de „străini“, iar peste crimele sistemului nostru de protecție trebuie pusă batista pe țambal?
Iar autoritățile noastre, în loc să practice demagogia, mai bine ar fi explicat public că adopțiile internaționale din România se fac exclusiv sub prevederile Convenției de la Haga, cum s-a făcut și adopția Sorinei, iar acestea spun că există un sistem de urmărire și raportare timp de doi ani postadopție. Familiile și copilul sunt monitorizați o dată la trei luni, Autoritatea de protecție din statul respectiv trimite rapoarte Autorității din România, iar fără ca familia să fie de acord în prealabil cu această monitorizare nu poate adopta un copil din România. Cam cum ar putea familia Săcărin să traficheze organele Sorinei în aceste condiții? Până una-alta, traficat este viitorul Sorinei. Se va găsi, probabil, o altă Șărămăt, care să-i strige în față că e „țigancă“ și „nebună“. //
