De același autor
E acelasi: preluarea totala a puterii, asa cum au recomandat deja clasicii in viata: ”Nu avem toata puterea pina nu luam si justitia”( Voiculescu). Timpurile vitrege au impus largirea orizontului: ”statul paralel nu ne lasa sa exercitam puterea” ( Dragnea). Redutele (ne)paralele care mai trebuie cucerite nu sunt multe, dar cad greu pentru ca nu stau in pixul lui Dragnea si a acolitilor sai: DNA, PG, ICCJ, SRI, SIE, DOS ( Directia Operatiuni Speciale din MI care realizeaza interceptari). Ultimul aparut pe lista: SPP, aflat in subordinea presedintelui.
Multi se intreaba ce l-o fi apucat pe ”Daddy” cu SPP-ul, miza pare mica prin comparatie cu balaurii ceilalti. E simplu: nu-i convine ca ofiterii Serviciului insotesc/ pazesc, potrivit legii, ca n-o fac de capul lor, demnitarii si ca nu-i livreaza lui infomatiile. Ar fi interesat, nu-i asa, sa stie mai in detaliu tot ce misca ministrii sai, daca nu cumva pregatesc vreo ”tradare”. Dupa esecul celor doua guverne Grindeanu si Tudose, normal ca omul e frustrat si speriat. A si spus-o, de altfel, desi cu Dancila se pare ca a avut ”mina buna”. Isi da insa seama ca se apropie finalul in dosarul ”Bombonica” (ultimul termen-15 februarie) si a intrat in vrie. Pune presiune pe Iohnnis, santajeaza, merge la intimidare, zgirie disperat la usi care se incapatineaza sa ramina inchise, se cearta cu tot mapamondul, are cosmaruri cu gratii, e bolnav de conspirationita. E in stare grava. Are toate motivele, pina acum nimic nu i-a prea iesit cum planuia. E ca o fiara incoltita si cu fiecare zi devine tot mai periculos.
SPP-ul a devenit o tinta nu atit pentru informatiile pe care le-ar putea livra, sunt alte servicii mai eficiente cu siguranta, ci in primul rind pentru ca poate fi folosit ca mijloc de presiune in relatia cu presedintele si ca diversiune, perdea de fum la catastrofa numita guvernul Dancila, o adunatura de impostori si agramati cum nu s-a mai vazut. Circul incepe sa devina insa obositor si enervant, mai ales ca s-a extins in zone care afecteaza direct populatia, cum ar fi haosul fiscal, iar chelirea institutiei prezidentiale de prerogative e riscanta, indiferent cit a enervat Iohannis cu numirea fara cricnire a cabinetului Dancila.
Episodul cu SPP pare din aceasta perspectiva o miscare gresita. Mai ales ca si-au devoalat Planul cu pripeala care ii caracterizeaza in momentele critice. Tariceanu a si iesit sa anunte ca SPP trebuie sa treaca la ministerul lui ”decât Dan”. Doar ca lucrurile nu sunt chiar asa simple: SPP face parte din structurile de siguranta nationala ( pazeaste si demnitarii straini nu doar romani) si este nevoie de avizul CSAT pentru o astfel de modificare. Iar in CSAT deciziile se iau prin consens. Ar putea desigur sa modifice legea in parlament, cum au facut si cu Ordonanta 43/2015, data in timpul lui Ponta, dar aici s-ar putea sa aiba un cuvint de spus Curtea Constitutionala, care totusi vedem ca nu prea e de acord cu taierea atributiilor presedintelui ( si la statul magistratilor a declarat neconstitutionala prevederea introdusa de Comisia Iordache prin care seful statului putea refuza o singura data propunerea de presedinte al Inaltei Curti).
Pripit a fost si Dragnea cind a iesit sa spuna ca e nevoie de o modificare a legislatiei sigurantei nationale si a legilor de functionare ale SRI si SIE. Nimic de zis, e nevoie, sunt vechi si ar trebui reformate, dar asta nu poate camufla Planul. Nimeni nu se omoara dupa serviciile secrete, mai ales dupa episodul Ghita, dar e clar pina si pentru prosti ca Dragnea si Tariceanu urmaresc de fapt sa-i ia presedintelui dreptul de a numi sefii serviciilor si sa aduca SRI, SIE si DOS (de care, dupa decizia CCR din 2016 cu interceptarile se foloseste si DNA) sub controlul parlamentului, adica al lor. Ar fi un pas extrem de important. Doar ca si aici, boala lunga, moarte sigura. Oricit ar bate din pinteni Dragnea nici in parlament, nici la CCR lucrurile nu se misca in ritmul in care ar vrea el, ca dovada legile justitiei. Sa nu mai discutam de presiunile de tot felul care se vor pune ( ma gindesc in primul rind la partenerii de peste ocean, dar nu numai) pentru a impiedica trecerea serviciilor secrete sub controlul ”penalului”.
Inca o piesa interesanta in aces puzzle al planului de acaparare completa a statului este declaratia lui Tariceanu ca e gata si va fi depusă in urmatoarele doua saptamini la parlament legea Autoritatii Unice de Interceptari. Ideea nu e noua, ea a fost vehiculata si inainte de legislativele din 2016, dar mai ales in 2017. Proiectul viza ca DNA si SRI sa fie lasate fara posibilitatea de a face interceptari, toate urmind sa fie gestionate de aceasta Autoritate care ar fi fost controlată de o comisie de supraveghere in subordinea parlamentului, din care făceau parte parlamentari și judecători, seful acesteia fiind numit de parlament. Mai mult, intercepetarile realizate in cazul flagrantelor nu putea fi folosite in instanta fara o autorizatie semnata de seful Autoritatii. Frumos, nu? Dragnea, Tariceanu, politicienii si infractorii de lux ar avea astfel posibilitatea sa afle ce contin interceptarile, eventual, sa fie anuntati dinainte, dar si sa scape de ele in instanta.
E de domeniul evidentei ca toate aceste ultime miscari sunt in pregatirea unui nou asalt asupra statului de drept, pe care coalitia de la putere, in frunte cu binomul toxic Dragnea- Tariceanu, ar vrea sa-l aduca la caruta statului lor paralel. Scopul final: terminarea DNA si a luptei anticoruptie, liniste pentru hoti. Au inceput cu justitia, actiune pe care, iata, nu au reusit s-o duca la sfirsit nici dupa un an, continua cu serviciile secrete. Mizeaza ca protestatarii nu se vor mobiliza in apararea acestora, repet, societatea civila nu are cum sa iubeasca serviciile secrete, mai ales ca obiceiul de a-si baga nasul in politica si afaceri e mai mult decit folclor. Unde nu-si fac insa corect socotelile este ca miza adevarata a acestui Plan este mai mult decit transparenta si oamenii inteleg bine ce se intimpla si ce se urmareste de fapt. In plus, nu va fi vorba de apararea serviciilor ci a prerogativelor prezidentiale, care, fie si teoretic, stau in calea puterii absolute pe care o doreste oligarhia infractorilor. S-ar putea sa sara in apararea lui Iohannis, dar si reciproca ar trebui sa fie valabila.
P.S. Scandalul cu SPP-ul a pornit in 2015, in timpul guvernarii Ponta, cind s-a discutat despre posibilitatea ca si sefii partidelor politice, nu doar demnitarii, sa aiba dreptul de a beneficia de SPP. Guvernul Ponta a initiat OUG 43/2015 care beneficia de toate semnaturile legale si care a mers apoi in CSAT ca sa primeasca avizul cerut de lege, SPP fiind serviciu secret. Dupa care legea a intrat in circuitul parlamentar, s-a dus mai intai la Senat, care insa a eliminat articolul care prevedea ca ”Serviciul de Protecție și Pază poate asigura protecție și președinților de partide parlamentare, stabiliți potrivit alin. 2”, precum si articolului 31, alin. 1, care spunea ca "activitatea SPP constituie secret de stat”.
S-a dus apoi la Camera Deputatilor, decizionala, care a reintrodus articolul cu sefii de partide. A devenit legea 3 din 12 ianuarie 2016, a fost promulgata de presedinte si publicata in Monitorul Oficial.
Deci, nici vorba sa fi fost eludat Parlamentul, asa cum sustine Alina Mugiu Pippdi in scrisoarea adresata sefului comisiei SRI: ”De asemenea, e de datoria Parlamentului să investigheze cum anume a devenit SPP serviciu secret sub guvernul Victor Ponta, ocolind suveranitatea parlamentară și, posibil, unele legi în vigoare”.
O scrisoare trimisa la tanc.
