Va rata Iohannis întâlnirea cu poporul?

Dacă clasa politică și președinele nu înțeleg momentul de răscruce și ce se așteaptă de la ei, revolta declanșată de tragedia de la Colectiv va veni peste ei înzecită.

Protestele din Piața Universității sunt pe ca­le să se stingă, zona este acum cotropită de obișnuiții diversioniști, provocatori, oa­meni ai galeriilor de fotbal și ai Antenei 3. Stegarul Dac își face nu­mă­rul atârnat de un felinar. Era previzibil. Strada și-a făcut însă datoria, a atins câteva obiective im­por­tan­te: a doborât un guvern ires­ponsabil și corupt, a băgat frica în oasele ru­gi­nite ale politicienilor, a tre­zit din adormire conștiințe civice, a generat o agendă re­formistă. Poate deci să plece acasă, nu cumva să destabilizeze statul obez, ins­ti­tu­țiile, să nu împingă cumva țărișoara spre anarhie, extremism, populism, pe orbita lui Putin, cum ne tot spun teoreticienii jumătăților de măsură și ai mâinilor în­cru­cișate pe burtă. Politicieni și jurnaliști de toa­te culorile și gradele abia așteaptă ca totul să se termine și lucrurile să reintre în matca firească. Ei bine, cred că își fac socoteli greșite și niciun partid nu va mai putea să ignore solicitările Pieței fără să plăteasca scump în alegeri. Asta pentru că în primele ei zile, cele semnificative, Pia­ța/Strada a fost cu adevărat „altceva“, ceva ce politicienii noștri nu au mai văzut și cu care nu s-au mai confruntat până acum. D-aia au și intrat în fibrilații.

Un studiu făcut de Departamentul de So­cio­logie al Școlii Naționale de Studii Po­li­ti­ce și Administrative (SNSPA) în data de 6 noiembrie în Piața Universității arată că ma­joritatea criteriilor folosite în apre­cie­rea oamenilor politici sunt de ordin mo­ral. Principalele calități cerute: corec­ti­tu­di­ne - 15%, integritate - 10%, cinste - 8%, onestitate - 8%, sinceritate - 4%. Prin­ci­pa­lele probleme: corupția - 19%, clasa po­litică - 10%, schimbarea sistemului - 4%, 300 de parlamentari - 3% etc. Mult mai in­teresantă este însă struc­tura celor din Piață: studii superioare - 54%, post­uni­ver­sitare - 17%, liceu - 26%, școală generală – 1%, școală profesională - 1%. În jur de 78% au vârsta în­tre 21 și 40 de ani, iar 75% sunt angajați, 65% fiind în mediul privat, 17% stu­denți. Cu alte cuvinte, în stradă s-au aflat într-o proporție co­vâr­și­toare oameni cu educație superioară, ti­neri, cu slujbe în mediul privat și, atenţie mare!, decuplați de la mecanismul de propagandă și intoxicare al televiziunilor - 65% au aflat de miting de pe rețelele de socializare (Facebook), 12% de pe Internet și 14% de la TV. Ce vrea această nouă ge­nerație e deja limpede: o altă clasă po­li­ti­că, în care să primeze criteriile morale, par­tide noi, tehnocrați, independenți. Pe scurt, altceva decât „mizeria“ actuală. Nu vor, așa cum susțin la TV manipulatorii de serviciu, nici desființarea partidelor, a parlamentului, nici aruncarea la gunoi a instituțiilor statului de drept.

Plecând de la aceste constatări, se con­tu­rează un peisaj politic instabil și riscant. Pe de o parte, avem un nucleu social de o cu totul altă factură, cu o renăscută con­știin­ță civică, determinat în a monitoriza și penaliza evoluția evenimentelor, pe de alta, partidele, construite pe baze putrede, anchilozate într-o mentalitate și niște de­prinderi corupte și clientelare, prea puțin dispuse să se reformeze radical, așa cum li se cere, disperate să găsească o soluție de com­­promis pentru a rămâne în actuala pa­ra­digmă. S-au speriat, dar deja a început să le treacă, să le revină aroganța sfidătoare.

Mai avem un actor important, singurul ca­re își mai păstrează încă credibilitatea, ori­cum, singurul cu care societatea civilă se poate așeza la aceeași masă: președintele. Așa cum spuneam în alt articol, Iohannis se află acum la răscrucea mandatului său. Toți ochii sunt ațintiți asupra lui, își joacă marea carte. Nu știm cum o va face, dacă o va face și dacă înțelege care este miza. Par­tidele s-au derobat de responsabilitate, o simplă manevră după părerea mea, arun­când formal decizia în cârca lui Iohannis, iar Piața așteaptă și ea rezolvarea, fie și parțială, a cerințelor tot de la președinte. Deci, partidele și strada așteaptă ca pre­șe­din­tele să mute. Primii se tem de asta, pen­tru că Iohannis chiar are destule atu­uri în mână, iar strada încă își pune spe­ranțele în el, dar este și sceptică, de­za­mă­gită în același timp. Perspectivele nu sunt prea bune. Asta pentru că interesul par­ti­de­lor se axează pe nume și funcții, pe men­ținerea șireată a statu-quo-ului și mai puțin sau deloc pe un set de principii, de măsuri, o platfomă reformistă care să vină în întâmpinarea celor cerute de pro­tes­ta­tari. Așa încât, indiferent pe ce formulă se va merge, ea nu va produce decât schim­bări de suprafață, de „resetări“ nici vorbă, dacă clasa politică și președinele nu în­țe­leg momentul de răscruce și ce se așteaptă de la ei. Dacă nu înțeleg că revolta de­clan­șată de tragedia de la Colectiv își trage doar sufletul obosit de numărul morților care tot crește și că va veni din noua peste ei înzecită. Conflictul va fi inevitabil.

Dintre toate scenariile vehiculate până acum: anticipate, guvern politic, tehocrat, cel mai plauzibil este cu totul altul: gu­ver­nul struțo-cămilă, politico-tehnocrat. For­mula va avea probabil și susținerea Pieței până la un punct. Nu va fi un guvern rupt complet de politic, din simplul motiv că ar fi blocat și boicotat în parlament și la nivelul instituțiilor, care vor rămâne îm­pu­iate cu aceiași politruci. Tehnocratul Cio­loș, sau altcineva din zona asta, nu va pu­tea face nimic fără un acord politic de sus­ținere. Realist vorbind, vom asista la o ne­go­ciere algoritmică. Una mie, două ție, o agenție la PNL, alta la PSD, un ministru de la putere, celălalt de la opoziție. Teh­no­crați vopsiți, băieți din eșalonul doi, gen Bogdan Olteanu, nume lansat de echipele de zgomot, mai la locul lor, fără atâta tu­peu și aroganță, dar bine conectați la Sis­tem. Să nu fim naivi! Dacă lucrurile vor sta așa, între clasa politică, parlament, gu­vern și stradă va rămâne aceeași prăpastie de netrecut.

Aici se va vedea rolul președintelui. Dacă Io­hannis se va mulțumi cu un premier teh­nocrat și un guvern politic vopsit teh­no­crat, fără să impună partidelor un pact în care să cheme alături societatea civilă, pe un set de măsuri și reforme care să vină rapid în întâmpinarea celor rezultate din revolta Colectiv, își va fi ratat clipa de is­to­rie la pachet cu mandatul. Vom vedea da­că politicienii, toți până la ultimul, chiar au înțeles mesajul: vor păți ca Ponta da­că umblă cu cioara vopsită.